68 matches
-
perechii de îndrăgostiți, se face la fel ca „nunta” ciobanului din ”Miorița” sub semnul macrocosmosului- nunul mare, mândrul soare, și pe nună- mândra lună.) cu participarea lumii mici, într-o altă nuntă de dimensiuni minuscule, exprimând o unitate reitegratoare în macrocosm. Acest fapt e posibil numai pe tărâmul magico-folcloric românesc, care în real nu s-ar fi petrecut. ”Scrisoarea a IV-a” ne pune în față dramatica incongruență dintre real și ideal privind iubirea. În prima parte proiectată într-un ev
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Farmecul_poeziei_eminesciene_ion_ionescu_bucovu_1389351668.html [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
la credința că analiza materială și cantitativă va face posibilă descoperirea adevaratei naturi a lucrurilor, că, într-un anume sens, în om, Intelectul este Dumnezeu, oglinda lui cosmică cea mai desavârșită. Cheia de bolta a gândirii alchimice este corespondența dintre macrocosm și microcosmos. Alchimia cere o inteligență mult peste medie și o dispoziție sufletească aparte. Alchimiștii descriu adesea scopul operei lor ca fiind, “spiritualizarea corpului și corporeificarea spiritului”. Lumea Naturii este făcută dintr-o multitudine de forme care se reflectă într-
LEADERSHIP ŞI ALCHIMIE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1458019471.html [Corola-blog/BlogPost/348495_a_349824]
-
la credința că analiza materială și cantitativă va face posibilă descoperirea adevaratei naturi a lucrurilor, că, într-un anume sens, în om, Intelectul este Dumnezeu, oglinda lui cosmică cea mai desavârșită. Cheia de bolta a gândirii alchimice este corespondența dintre macrocosm și microcosmos. Alchimia cere o inteligență mult peste medie și o dispoziție sufletească aparte. Alchimiștii descriu adesea scopul operei lor ca fiind, “spiritualizarea corpului și corporeificarea spiritului”. Lumea Naturii este făcută dintr-o multitudine de forme care se reflectă într-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
la credința că analiza materială și cantitativă va face posibilă descoperirea adevaratei naturi a lucrurilor, că, într-un anume sens, în om, Intelectul este Dumnezeu, oglinda lui cosmică cea mai desavârșită.Cheia de bolta a gândirii alchimice este corespondența dintre macrocosm și microcosmos. Alchimia cere o inteligență mult peste medie și o dispoziție sufletească aparte. Alchimiștii descriu adesea scopul operei lor ca fiind, “spiritualizarea corpului și corporeificarea spiritului”.Lumea Naturii este făcută dintr-o multitudine de forme care se reflectă într-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
de vase comunicante cu Dumnezeu privindu-ne dintre roze, zâmbind la teoria modernă a comunicației promovată de om într-o istorie superparadoxistă... Caligraful a zis, cititorul va înțelege că lumea se bazează pe cuvântul trecut prin focul din microcosmos și macrocosm, ca o aventură ce ne duce în cetatea timpului fără de timp... Ion Pachia-Tatomirescu își urmează căutările, se bazează pe o mitologie personală atinsă de brumele literaturii bune din toate vremurile, spre o patrie complicată, greu de egalat astăzi prin tratate
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu by http://revistaderecenzii.ro/ion-pachia-tatomirescu-saltul-in-salm-recenzie-de-constantin-stancu/ [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
un aspect de un ordin mai profund? Nu cumva toată această construcție poetică, bazată pe întrepătrunderea dintre interior și exterior, are ca punct de plecare o interferență subtilă între sufletul autoarei și „sufletul lumii”, o vibrație insesizabilă între „microcosm” și „macrocosm” - ca să păstrăm limbajul hermetismului tradițional? Poate fi o rezonare care nu se produce la nivelul conștientului Verei Crăciun, dar care nu poate trece în actualitate decât sub forma poeziei. Atunci nevoia de poezie este tocmai nevoia de a nu pierde
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nou_semnal_editorial_marian_malciu_1384816233.html [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
vizibil în gama finită a istoriei lumii, atunci avem curajul de a puncta cu larghețe faptul că libertatea de comunicare a sentimentelor umane, astfel zis, delicata interioritate a microcosm-ului ființial, ce se zbate cu putere în infinita superbie a macrocosm-ului divin, iese la lumină ca petalele unui nufăr alb din taina tăcută a nopții pentru a pătrunde în mod organic aproape în rotația fără de capăt a timpului, acolo unde semnificația muzicii în sine nu se mai traduce ca o
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399440961.html [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
treaptă diferită, de nu cumva superioară", față de predecesorii săi, de la care a învățat să facă literatură. Cultural, raportarea omului la lume se schimbă fundamental, omul recucerindu-și paradisul pierdut. Lumea își găsește coerența într-o altă ordonare: diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului, sunt negate prin Matei Iliescu, aici fiecare gest având un corespondent transcultural, ce duce pâna
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
tuire", ale unei „entit??i metafizice", pentru care timpul este infinit: „ Ce mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri" („Revedere ") Fiin?a uman? nu poate exista a?adar În afara complexului raport microcosm (lumea interioar? a poetului) macrocosm (universul exterior), indiferent de sentimentul pe care acesta Îl genereaz?, pentru c?, În opera să (În versuri sau În proz?), „Eminescu pune, de obicei, o viziune asupra universului În raport cu simbolurile condi?iei sale omene?ți”. Ideea c? efemeritatea condi?iei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Exist?, În poezia lui Eminescu, dup? cum observ? G. C?linescu o adev?rât? „obsesie a stelelor"proprie de altfel, romanticilor: „Aten?ia romanticului pentru câmpul sideric este o no?iune curent???i iese din dispozi?ia contemplativ? fă?? de macrocosm [...] Contemplă?ia se complic? cu teoria pluralit??îi luminilor, a astrului că duh superior sau că sediu ceresc al individului, cu sentimentul dependen?ei de constela?îi ?i cu zborul pe cer " . Astfel, În viziunea cosmogonic? eminescian?, steaua este „patria
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lacul care-n tremur somnoros ?i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate ". (C?lin -file din poveste) Celebrat? În universul magic al codrului, nuntă simbolizeaz? momentul de echilibru, de armonie Între micro ?i macrocosm, de aceea lacul devine topos sacru centru al universului; aici vin „din patru p???i a lumii" „Împ?ra?i ? i mp???țese", „Fe?iFrumo?i cu p?r de aur", „Zmei cu solzii de o?ele", „cititorii cei din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În primordialitatea naturii ?i prin această, reg? sirea unit??îi pierdute a cosmosului. Teiul, În jurul c?ruia universul tr?ie?te aceast? clip? de gra?ie, este de aceea, „nalt", „sfânt" sau „vechi" „nalt" pentru c? une?te micro ?i macrocosm În axa generatoare de echilibru a lumii, „sfânt" pentru c?, prin mit, fiin?a uman? se elibereaz? de timpul „profan", cronologic, ?? trunzând În timpul „sacru", „deopotriv? primordial ?i recuperabil la infinit" (M. Eliade) ?i „vechi" pentru c?, exprimând ideea de durat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de cel postmodern, omul nu este un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde și stăpâni pe toate", viziune care, observă profesorul Codreanu, se apropie de cea kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl "gârbovit și de nimic" cuprinde întregul univers fizic prin dimensiunea spiritualității sale. Viziune căreia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i spunem mitul Facerii în desfacere). Tot lui Jung îi revine meritul de a fi stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
legătură dintre micro și macrocosmos? Cifra 25.920 corespunde în același timp și omului, cât și Sistemului Solar. Ce reprezintă? Timp de 24 de ore respirația normală a unui om este de 25.920, care în același timp reprezintă în macrocosm numărul de ani necesari Universului să ajungă la punctul de unde a plecat. 25.920 de ani reprezintă anul cosmic sau anul lui Platon, cu alte cuvinte durata completă a unui parcurs întreg, de la punctul echinoxial - un fenomen bine cunoscut al
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mai vechi pe care ceilalți l-ar fi distorsionat”55. Iar În Agon (1982), Bloom elogiază gnosticismul drept „deconstrucția inaugurală și cea mai puternică dintre toate, căci a desfăcut toate genealogiile, a amestecat toate ierarhiile, a alegorizat toate relațiile microcosm/macrocosm și a respins orice reprezentare a divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar, Bloom descoperă Într-adevăr că gnosticismul dă semnalul unei exegeze inverse a Scripturilor, Îndreptată contra tradiției. Rămîne Întrebarea dacă Bloom poate fi calificat drept
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-l paște pe om este "complexul lui Iuda". Neputându-și suporta și înfrânge păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea de a le uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea de a le uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința lui poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința lui poate realiza o unitate în sine însuși, o armonie cu toți și cu Dumnezeu. De aceea, omul poate fi numit <<lumea mare>> (macrocosm), pentru că le poate cuprinde și stăpâni spiritual pe toate"55. Se vădește din nou "eminescianismul" Părintelui Stăniloae. Geniul lui Eminescu a putut să cuprindă dubla față a antropocentrismului: cea luciferică, individualistă, golită de sacru, a "muștelor de-o zi", care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
golită de sacru, a "muștelor de-o zi", care se cred minunate, și cea kenotică a bătrânului dascăl din aceeași Scrisoare I, geniul micșorat prin aspectul său fizic, dar uriaș prin puterea gândului, în stare să cuprindă întregul dinamism al macrocosmului fizic. Ca și Părintele Stăniloae, Eminescu este uimit cât geniu, câtă putere-s, într-o mână de pământ, străbătută de lumina divină. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae e sintetizat astfel: Unitatea în sine și relația cu toate îl face pe om apt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
din interiorul sistemului uman și lumea externă de uscat și ape, cer și pământ, planete și stele care-l înconjură. Și în acest caz, qi are rolul de intermediar funcțional între cele două lumi, unind energiile microcosmului uman cu forțele macrocosmului universal. Qi gong oferă, astfel, pentru fiecare individ, o modalitate practică de stabilire a unei relații personale directe cu universul și de accesare a rezervelor infinite de putere primordială, cultivând, în același timp, înțelepciunea și compasiunea care provin din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]