5 matches
-
moda secolului XIX, apoi în fața oglinzii dreptunghiulare de pe ușa șifonierului sărăcăcios așezat la picioarele patului de acasă, unde dormeam cu mama, dar eu cred totuși, că era în vis, căci niciodată ea nu mi-a spus că arăt superb, în malacoful acela alb. Sau poate mama era obosită de munca de peste zi și nu mai avea puterea sau răgazul să mă vadă cum dansam fericită. Atât de fericită! Sub lumina ochilor tăi simțisem că renasc, față de viața mizeră pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-o scape. S-a întâmplat, deci, ca speranțele mele de copil sa se împlinească. Cu mare bucurie, primeam veștile sosite prin primele fire telegrafice stabilite în țară de Grigorie Ghika Vodă, despre învingerile suferite de Ruși la Alma, Balaclava, Malacof etc. Și mi se părea lucrul atât de firesc, încât nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. Îmi aduc aminte ca unchiul meu Vlădica 36 Hermeziu, Episcopul de Roman, acel care mai în urmă s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cele două războaie mondiale. Câteva dintre cărțile sale au fost distinse cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1932) și cu Premiul revistei „Argeș” (1971, 1984). M. cântă în versuri delicate, în ton domol, cadrul domestic, interiorul desuet provincial (elemente de recuzită: malacoafe, uniforme vechi, trandafiri, policandru, pendul), apoi peisajul, umanizat, al grădinilor patriarhale (cu păuni și alte orătănii, cu arbori și flori, mai ales crini și trandafiri) și al împrejurimilor târgului de sub munte, cu zile ploioase sau însorite, vegetație, cai, mărunte sălbăticiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
sucite, cu Mitropolia cocoțată pe deal, cu grădini risipite pestriț printre case, cu turnul Colței, tronconic și dizgrațios ca o bucată de măsea lucioasă înfiptă-n gingia urbei. Trăsurile ce mișunau pe străzi desfundate lăsau cu-ncetul locul primelor automobile, malacoafele de mătase pline de fundulițe deveneau rochii drepte, cu talia foarte joasă, casele negustorești ornate cu ciubucării și mascaroane se ruinau și pe maidane se ridicau vile cubice, austere ca niște cavouri, printre care treceau tramvaie străvechi. Pe măsură ce-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dezaprobare, nu întâmplător "pițipoanca de companie", mediatizată de campania Antimitocănie lansată de Radio Guerrilla, cade în derizoriu la fel ca și personajul lui Vasile Alecsandri din secolul al XIX-lea. Coana Chirița îmbrățișează toate modele vremii: "în costum ridicol, poartă malacof exagerat, tocă de catifea neagră cu flori", își comandă rochiile pe datorie de la Paris, călătorește cu vaporul, își înscrie fiul la școlile franceze pentru a deprinde arta politicii (V. Alecsandri, 1865/1945, 53-56). Mai aproape de zile noastre, "pițipoanca de companie
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]