242 matches
-
III - a, sg. Gal și atribuie următorul sens expresiei: „Ființa lui Iahve va fi cunoscută din faptele lui viitoare în relație cu Israel” - Exodus, a critical theological commentary, S.C.M. Press, London, 1974, p. 76; Unii bibliști au sugerat traducerea textului masoretic în cauză la forma activă, cauzativă de Riphil, astfel că sensul ar fi următorul: „Cel Care Crează”; „Cauza de a fi”; „Cel Care va fi”; „Eternul” - vezi R.L. Ottley, The Religion of Israel, Londra, 1936, p. 30; Frank M. Cross
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_religia_iudaica_si_cadrul_monoteist_a_perioadei_profetului_moise.html [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
Avant-garde: The Case of România 16.20-16.40 Magda Cârneci, redactor-șef revista „Artă”: Evreii din avangardă românească 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, Universitatea București, Centrul de Studii Ebraice „Goldstein-Goren”; Bibliotecă Academiei Române: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă 17.00-17.20 Pauză de cafea 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence on Central and East European Modernism 17.40-18.00 Camelia Crăciun
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Universitatea_bucuresti_conferinta_avangardisti_romani_si_evrei_in_spatiul_cultural_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]
-
Avant-garde: The Case of România 16.20-16.40 Magda Cârneci, redactor-șef revista „Artă”: Evreii din avangardă românească 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, Universitatea București, Centrul de Studii Ebraice „Goldstein-Goren”; Bibliotecă Academiei Române: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă 17.00-17.20 Pauză de cafea 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence on Central and East European Modernism 17.40-18.00 Camelia Crăciun
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Universitatea_bucuresti_conferinta_avangardisti_romani_si_evrei_in_spatiul_cultural_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]
-
40 Magda Cârneci, editor-in-chief, „Artă”: Evreii din avangardă românească ( The Jews of the Romanian Avant-garde) 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, University of Bucharest, The „Goldstein-Goren” Center of Hebrew Studies; Romanian Academy Library: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă (Text and Image: The Unknown Road from Masoretic Tradition to the Avant-garde) 17.00-17.20 Coffee break 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Universitatea_bucuresti_conferinta_avangardisti_romani_si_evrei_in_spatiul_cultural_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]
-
Jews of the Romanian Avant-garde) 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, University of Bucharest, The „Goldstein-Goren” Center of Hebrew Studies; Romanian Academy Library: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă (Text and Image: The Unknown Road from Masoretic Tradition to the Avant-garde) 17.00-17.20 Coffee break 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence on Central and East European Modernism 17.40-18.00 Camelia
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Universitatea_bucuresti_conferinta_avangardisti_romani_si_evrei_in_spatiul_cultural_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]
-
sfârșitul domniei sale a avut mare nevoie de bani ca urmare a înfrângerilor din partea romanilor și a nevoilor financiare care au rezultat din asta. Cele trei mari variante ale Cărții lui Daniel sunt o versiune de douăsprezece capitole păstrată în Textul masoretic și două versiuni grecești mai lungi, varianta din Septuaginta originală, cca. 100 î.e.n. și versiunea mai târzie din Theodotion, o traducere din jurul secolulu al II-lea e.n. Theodotion este mult mai aproape de textul masoretic și devenise atât de popular încât
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
de douăsprezece capitole păstrată în Textul masoretic și două versiuni grecești mai lungi, varianta din Septuaginta originală, cca. 100 î.e.n. și versiunea mai târzie din Theodotion, o traducere din jurul secolulu al II-lea e.n. Theodotion este mult mai aproape de textul masoretic și devenise atât de popular încât înlocuise varianta Cărții lui Daniel din Septuaginta în toate manuscrisele ei, cu excepția a două manuscrise ale Septuagintei Trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion, ele fiind considerate
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
opt manuscrise au fost copiate de-a lungul a 175 de ani, începând cu 125 î.e.n. (4QDan) până spre 50 e.n. (4QDan). Șapte din cele opt suluri conțineau la origini întreaga Carte a lui Daniel în forma scurtă din textul masoretic, totuși niciuna dintre ele nu a conținut forma lungă, păstrată în Septuaginta. Niciunul dintre cele opt suluri nu prezintă nepotriviri majore față de textul masoretic, deși James C. VanderKam observa că 1QDan este cea mai apropiată de textul tradițional. Dintre cele
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
cele opt suluri conțineau la origini întreaga Carte a lui Daniel în forma scurtă din textul masoretic, totuși niciuna dintre ele nu a conținut forma lungă, păstrată în Septuaginta. Niciunul dintre cele opt suluri nu prezintă nepotriviri majore față de textul masoretic, deși James C. VanderKam observa că 1QDan este cea mai apropiată de textul tradițional. Dintre cele patru suluri care păstrează secțiunile relevante (1QDan, 4QDan, 4QDan, and 4QDan) toate urmează aceeași structură bilingvă prin care cartea începe în ebraică, trece la
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
apropiată de intențiile autorilor. Nu există texte biblice originale, ci numai versiuni redactate la câteva secole după cele presupus originale. Astfel manuscrise ale Vechiului Testament încă existente își au originea în timpul după începutul erei creștine; (care confruntate, totuși, cu "textul masoretic" reiese că derivă direct din versiunile ebraice originale), cu excepția Septuagintei LXX, tradusă din ebraică în greacă în sec. al III-lea î.Hr. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, unii cercetători pun sub semnul întrebării însăși veridicitatea scrierilor
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
adevărata Scriptură autoritară de către o anume comunitate religioasă, în general, în iudaism sau creștinism. Termenul în sine a fost inventat de către creștini, dar ideea apare în surse ebraice. Formularea internă a textului poate fi de asemenea specificată, de exemplu textul masoretic este textul canonic în iudaism. Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
și coerenței logice a Bibliei. Despre copierea Bibliei: Cât despre coerența internă a Bibliei: <br> Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă conține o oarecare doză de subiectivitate, căci este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). <br> Azi teologii acceptă însă că în decursul timpului nu numai redactorii inițiali au pus text în Biblie, "ci și scribii", anume cei
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
este cel mai sfânt loc al Iudaismului. A doua cladire, Moscheea Al-Aqsa a fost de asemenea construită pe Muntele Templului în 705. Între secolele 7 și 11, scribii iudaici, numiți masoreți și stabiliți în Galilea și Ierusalim, au stabilit textele masoretice, partea finală a bibliei ebraice. Pe parcursul dominației cruciaților, atât musulmanii cât și evreii din Palestina au fost masacrați nediscriminat sau vânduți ca sclavi. Omorârea evreilor a început pe durata călătoriei de-a lungul Europei si au continuat până în Țara Sfântă
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
sau chiar mai veche, folosită de primii creștini, are cuvântul „virgină” (παρθενος - "parthenos") drept traducere grecească pentru „almah”: Deoarece Matei a fost scris inițial în greacă, el mai mult ca sigur s-a referit la Septuaginta în locul versiunii ebraice sau masoretice a Vechiului Testament. Bazându-se pe aceste scripturi mulți creștini cred că Isus Hristos este Immanuel cel profețit în și că El este „Dumnezeu cu noi”. Mulți cred de asemenea că Isus s-a născut printr-o concepție imaculată și prin
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
în "Ghemara" (comentarii suplimentare la "Mișna" și "Baraitot"), alături de textul dominant scris in aramaică. După încheierea Talmudului (scris timp de câteva generații) a apărut o varietate de dialecte medievale ebraice. Cel mai răspândit dintre ele a fost ebraica tiberiană sau masoretică, un dialect din Galileea, care a devenit standardizat în vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot") pentru a folosi textele în cântările liturgice. Unicul text masoretic păstrat este "Codexul Aleppo", scris în secolul al X-lea e. n. În Secolul de Aur al culturii evreiești din Peninsula Iberică s-au scris cele mai însemnate lucrări la capitolul gramatică și lexicologie al ebraicii biblice. Necesitatea de a exprima
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Conform legendei, David l-ar fi nimerit pe Goliat in frunte cu o piatră dibaci azvârlită dintr-o praștie, Goliat s-ar fi clătinat și prăbușit, camarazii lui Goliat părăsind apoi în fugă locul încăierării. Există diferențe semnificative între versiunile masoretic (ebraică), Septuaginta (greacă) și Manuscrisele de la Marea Moartă ale capitolului 1.Samuel 17. În Manuscrisele de la Marea Moartă scrie că uriașul Goliat avea o înălțime de șase coți și o palmă, aproximativ 200 cm. În manuscrisele târzii Septuaginta din Codexul
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
de la Iosua la Regi), și teorii similare pentru a explica problema sinoptică (interrelația dintre primele trei Evanghelii). Bursele de studiu biblic produc puține certitudini - în ziua de azi nimeni nu este destul de sigur de relația dintre Pentateuhul samaritean și textul masoretic mai familiar, sau răspunsul la întrebarea dacă ebraica veche a fost sau nu împărțită în dialecte. Abordările seculare sunt criticate de Allan Bloom în felul următor: Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă contine o oarecare doză de subiectivitate
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
sau nu împărțită în dialecte. Abordările seculare sunt criticate de Allan Bloom în felul următor: Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă contine o oarecare doză de subiectivitate, căci este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). În religia creștină, Dumnezeu este unicul creator al lumii văzute și nevăzute, este o entitate supremă care există dintotdeauna, nu are început și
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
sale, face în aceeași măsură parte din istoria textului ca și examinarea originalului ebraic, începând de la formele sale cele mai vechi, printre acestea numărându-se manuscrisele descoperite la Marea Moartă și Pentateuhul samaritean, și până la forma de maturitate din textul masoretic. La acestea se adaugă studiul Bibliei siriace antice, tradusă în primele secole ale erei creștine. Între aceste ediții diferite ale Vechiului Testament raporturile sunt multiple; influențele s-au exercitat de la una la alta. Istoria textului încearcă să le depisteze și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a celor mai vechi izvoare. La început, cercetătorul biblic avea la dispoziție numai manuscrise medievale târzii și un anume „text primit” (textus receptus), așa cum apare în Bibliile tipărite 1. Cu timpul, au apărut manuscrise ebraice medievale care proveneau din tradiția masoretică, manuscrise grecești și papirusuri din secolul I. d.Hr. Mai târziu, interesul pentru studierea pasajelor biblice menționate în scrierile Părinților bisericești a adus informații valoroase despre textul biblic, așa cum a fost transmis în primele secole ale creștinismului. Descoperirea și cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fost puternic influențată de cărțile protestante, tradiția școlilor catolice subscriind într-o oarecare măsură la principiul sola Scriptura. Textul tipărit Biblia Hebraica Stuttgartensia este foarte asemănător cu textul Ben Chayyim folosit de către reformați și păstrează o anumită tradiție textuală masoretică, dar nu ni se prezintă ca textul autoritar al Vechiului Testament. Alte comunități, așa cum dau mărturie diferitele traduceri aramaice sau grecești sau textele de la Qumran, foloseau alte texte, unele dintre ele fiind foarte apropiate de textul masoretic, iar altele deosebindu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
anumită tradiție textuală masoretică, dar nu ni se prezintă ca textul autoritar al Vechiului Testament. Alte comunități, așa cum dau mărturie diferitele traduceri aramaice sau grecești sau textele de la Qumran, foloseau alte texte, unele dintre ele fiind foarte apropiate de textul masoretic, iar altele deosebindu-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul textual nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul canonic definitiv al Vechiului Testament, pur și simplu pentru că nu a existat niciodată un text acceptat ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]