168 matches
-
este exercitarea puterii asupra femeilor pe baza controlului reproductiv. Nu e nici o diferență între ce vor polonezii să facă și practicile musulmanilor conservatori, cu haremurile lor și cu mutilațiile genitale și cu portul obligatoriu al valului. Este o formă de medievalitate abjecta, prin care a trecut și România din păcate în anii comunismului. Este o desconsiderare a jumătate din semenii noștri, o tratare a femeilor drept cetățeni de rang secund, drept slugi, drept obiecte. Cine nu își dă seama de asta
Black Protest. Legea cu INTERZICEREA avortului provoacă revoltă în România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102774_a_104066]
-
toate sărbătorile arhaice ce nu au putut fi adaptate complexului ritualic al creștinismului, sabatul a fost treptat demonizat și transformat în cea mai celebră dintre ereziile pedepsite prin ardere pe rug. Astfel s-a ajuns la structura stereotipă atestată în medievalitate, în care sabatul răstoarnă toate componentele slujbei creștine, inversându-i întreaga simbolistică, de la reperele spațio-temporale (care impun derularea întregului ritual în spațiul liber, și pe durata dintre miezul nopții și ivirea zorilor) până la cele mai mici amănunte prin care demonicul
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
unghiul creației. Pe coordonatele tradiției clasiciste românești, concentrate sintetic, se înscrie opera lui Ștefan Cucu, nu numai în științele antichității, căci este doct în limba elina și în limba latină, ci și în ceea ce înseamnă spațiul formativ cultural postantic, de la medievalitate până la postmodernitate. Pe bună dreptate, Liviu Frângă îl definește „emblematic filolog clasic român de azi” și realizează o clasificare științifică a cărților sale, „utile instrumente de acces direct și indirect la fundamentele Antichității”: Arheologia și istoria veche a Dobrogei. Bibliografie
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicoleta_milea_1461138121.html [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
file de poveste)”, „Luceafărul”, „Mănușa (după Fr. Schiller)” sau „Scrisoarea a IV-a”[19]. Castelul medieval devine un laitmotiv prezent și în scrieri fără legătură cu „Evul miez”. Astfel, chiar și în unele poeme dacice, Eminescu face un transfer de medievalitate, de atmosferă medievală, mitică, precum în „Melancolie”, în „Memento mori” sau în „Gemenii”. Palatul dacic e mai mult gotic, regele are în preajmă „voievozi de țări și de olaturi”, nuntașii sunt voievozi și boieri, iar Sarmizegetusa este de fapt Suceava
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Sfânt”, prezintă nu doar sensibilităților de excepție, ci fiecăruia dintre noi, în mod obiectiv și intim totodată, o epocă în care oameni potriviți au știut să dea viață unui „stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie”. Un omagiu adus marelui voievod Cartea lui George Roca este pătrunsă de spiritul tradițional, devenind o pledoarie revelatoare pentru frumosul din arhitectura Moldovei din sec. XV. Autorul explică rolul și importanța „arhitecturii ștefaniene” în evoluția arhitecturii românești, recurgând la
STIL, TRADIŢIE ŞI CIVILIZAŢIE ÎN „DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”, O CARTE DE GEORGE ROCA (SYDNEY, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ î by http://confluente.ro/Stil_traditie_si_civilizatie_in_dezvoltarea_arhitecturii_in_perioada_de_domnie_a_binecredinciosului_voievod_stefan_cel_mare_si_sfant_o_carte_de_george_roca_sydney_australia_.html [Corola-blog/BlogPost/340828_a_342157]
-
cel al experienței personale, ambele citite ca o arheologie a subiectului. Ansamblul mitologiilor sale subiective este guvernat de aceeași libertate, provenind din constelații mitice diferite - universul folclorului, mai curând narativ decât plastic, o istorie deja îndepărtată, absorbită de mit, a medievalității bizantine, în spatele căreia se află, motivând-o, sacralitatea creștină, iar la antipod, actualitatea unui cotidian prezent, lecturat prin deschiderea sa culturală, restrictiv lirică, veselă și nostalgică.” Alexandra Titu Impresionante lucrări realizate de artiștii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici
ANGELA TOMASELLI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_artist_angela_tom_rodica_elena_lupu_1366559792.html [Corola-blog/BlogPost/345944_a_347273]
-
2. ARHITECTURA EPOCII ȘTEFANIENE Referindu-mă la acel mult discutat stil al epocii ștefaniene[1], impus de marele ctitor construcțiilor din perioada domniei sale, putem observa că acesta este un stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie. Cu toate că mă consider un novice în domeniul arhitecturii, aș îndrăzni să numesc arhitectura moldovenească din perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare, „arhitectură ștefaniană”, în loc de „arhitectura epocii ștefaniene”. Aș face acest lucru nu numai pentru a aduce un
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_dezvoltarea_arhitecturii_george_roca_1338536069.html [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Sfânt”, prezintă nu doar sensibilităților de excepție, ci fiecăruia dintre noi, în mod obiectiv și intim totodată, o epocă în care oameni potriviți au știut să dea viață unui „stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie”. Punctul forte al cărții lui George Roca constă în râvna scriitorului de a aduce înaintea ochilor cititorului o frântură anume din Moldova de odinioară, marcată de cei 47 de ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare. Dispunem astfel
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_dezvoltarea_arhitecturii_george_roca_1338536069.html [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d’amour), făcînd saltul În cultura sentimentului; cîntă așadar, În maniera incantatorie, o absență, făptura ideală, eterata - proiecție a unui truver villonesc, de fibră eminesciana. Indiscutabil un mare poet, Cezar Ivănescu, coborînd În medievalitate, rămîne - cum bine l-a definit Marin Preda - „o voce obsedată de un singur sentiment”. În pofida figurii de „băiat rău” el s-a dovedit un generos, convins de necesară revizuire și reîntemeiere a valorilor. În numele acestei idei să bătut, În
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
pentru Studiul Suveranității și al Academiei Internaționale de Genealogie. Este un cercetător recunoscut pentru interesul deosebit în cunoașterea istoriei medievale, ale cărui contribuții științifice sunt apreciate în cadrul medievisticii românești. Preocupările sale pentru fenomenele sociale, culturale, politice și ideologice din perioada medievalității românești și-au găsit expresia în numeroasele studii pe care le-a publicat de-a lungul vremii.
Ștefan S. Gorovei () [Corola-website/Science/305697_a_307026]
-
În istoriografia română există diverse periodizări și tipologii pentru a delimita fenomenul umanist românesc. Tranziția de la medieval la modern care ar fi avut loc între 1550-160037 - opinie asupra căreia autorul a revenit, între timp, considerând-o prea categorică - desprinderea de medievalitate 38, ar fi constituit temelia umanismului românesc. Al. Duțu vorbește de un umanism civic promovat de cărturarii epocii, definit drept o fază de reconsiderare a raporturilor tradiționale și de depistare de noi raporturi culturale, luând forma originală a unui „raționalism
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la alți moldoveni) dedemultul și departele, de unde o scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan ori spre vreun înțelept oriental; el însuși devine Don Cezar ca într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac). Veșmântul râvnit pentru aceste „miniaturi” și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori semeață. Mai spontan, enunțul liric din ciclul complementar Cântece de leagăn, „vers de laude plecate”, este dedicat copilului, văzut, cu o ironie jucată, ca o făptură uneori grotescă ori aproape prozaică, dar și ca o făptură dumnezeiască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
până în arealul bizantin unde, alături de amintitul Choniates, e citabil Philippos Monotropos (cu Dioptra, sec. XI) și alții care au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizanțul nu clasicizează, literar vorbind, numai această dispută, el impune un dualism esențial, con stitutiv medievalității răsăritene. Aulicul și popularul, sacralul și terestrul, idealul ascetic și implicarea în viața cotidiană precipită în coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioară. Ea este decelabilă în spațiul plastic (mozaicul, icoana) dar și în genul parenetic, precum în învățăturile lui Neagoe
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
bizantină - toate acestea diversifică tiparul și-i explică, în fond, vitalitatea milenară. Desigur, aceste polarizări n-au fost preluate tale-quale de către regimul turco-cratic și, în consecință, nici de către imaginar. Dar ele au configurat un orizont de așteptare, prelungit apoi în medievalitatea întârziată și în epoca premodernă. Schematizând și mai mult, am spune că radicalul istoric (Bizanțul dual), puternic instituționalizat - și sunt, aici, de reluat chestiunile privitoare la cezaropapismul răsăritean! - girează pana târziu și structura și funcționalitatea lui homo duplex. Ultimul determinant
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
treaptă înaltă în ierarhia ecleziastică), fie aceea de șef militar sau politic"27 e de verificat oricum prin sondarea reflexului artistic, indiferent că e vorba de cronici de "oglinzi ale principilor", mergând până la produsul folcloric și de autor. Funcționale în medievalitatea occidentală dar și în cea răsăriteană modelele umane nu le înlocuiesc pe cele vechi sau, mai corect, dacă acestea din urmă persistă își schimbă semnul și ponderea în sistemul de relații sociale și politice - situații translatate în universul ficțional, literar
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
Eminescu, București, 1982; Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, București, 1984; Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești, Iași, 1995; Introducere în istoria literaturii române, Iași, 1997; Ion D. Sârbu sau Suferința spiritului captiv, Iași, 1999; Naratori și modelare umană în medievalitatea românească (în colaborare cu Constantin Pricop și Valeriu P. Stancu), Iași, 2000. Antologii: Cartea cronicilor, Iași, 1986. Ediții: Niccolò Machiavelli, Măștile puterii, tr. Nina Façon, pref. edit., Iași, 1996. Repere bibliografice: Sorin Titel, O lectură nouă a „Cărții ieroglifelor”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
în numele căreia vorbeau. Cu o burghezie aflată în formare și cu partide politice nestructurate până în deceniile opt-nouă, dinamismul manifestat de un grup de lideri, formați intelectual și politic în spațiul occidental, nu avea să fie suficient pentru ștergerea tuturor "elementelor" specifice medievalității. O parte importantă a acestora avea să fie evidentă din modul în care se raportau la alteritate, nu doar clasa politică, ci și aceia care resimțeau în mod direct contactul cu "străinul". După instabilitatea politică din primul an al noului
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
ale credinței exterioare au expulzat principiul major al libertății interioare, "cu care fusese înfrățit în comunitatea originară de iubire, în autoritatea liber consimțită". Acest principiu care s-a constituit ulterior autonom și antagonic, ca spirit de protest, de eliberare, marchează medievalitatea germană. De aceea, luteranismul semnifică "precipitatul ultim, închegarea lui doctrinară pe tărâmul religios la sfârșitul Evului Mediu". Mircea Vulcănescu remarcă cu profundă îndreptățire faptul că spiritul luteran îl precede pe Luther, el regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
curs universitar. Câteva dintre ideile și investigațiile anterioare ale istoricului literar sprijină tezele din Recitind..., în care intră mai întâi o descriere cu intenții teoretizante a fenomenului numit literatură română veche, cu opriri substanțiale asupra eforturilor de desprindere dintr-o medievalitate bizantină și de alcătuire a unor construcții de factură prerenascentistă și renascentistă - răsăriteană, evident - și asupra „semnelor” ce au marcat contactul cu sensibilitatea barocă, pe un drum coincident cu pătrunderea în timpul modern. Structura lucrării este dată în continuare de comentarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
opțiuni din starea de sensibilitate, sunt înregistrate nuanțat „supraviețuirile” și noutățile, „momentele” de atașament la valorile tradiționale și „ferestrele” deschise către alte orizonturi literare. Chiar dacă este prezentat și interpretat - cu o erudiție impresionantă, extrem de eficientă - pe „felii”, procesul literar din medievalitatea românească, de la Pripealele monahului Filotei și însemnările analitice până la literatura subiectivă și textele dramatice, are fluența pe care o poate da numai o viziune coerentă asupra obiectului de studiu, are un ritm al său și pune în lumină valori certe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
de educație - imitarea era principiul capital. Era o lecție fertilă a timpului vechi, fie el păgân - Antichitatea elină și cea latină operând frecvent propunerea unor existențe exemplare, fie creștin - când personajele din Sfânta Scriptură își propun vocația pilduitoare. Într-o medievalitate trenantă și stăruitoare, cum a fost cea pe care au trăit-o Țările Române, creștinul nu putea fi modelat fără obligatoria referire la personaje ridicate spre o mitologie general acceptată de fapte importante puse în slujba legii lui Hristos, strânse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
spirituale între basilëìa, patriarhia de Constantinopol, instituția monahală din Răsărit și papalitate. La jumătatea secolului XI, emanciparea Vaticanului de sub tutela spirituală a Constantinopolului devine oficială; se anunță astfel granița spirituală care va despărți în timp cele două mari "medievalități" creștin-europene. Analiza genealogică 7 recurge la identificarea câtorva unități discursive elocvente, unele chiar polemice, altele discontinue față de propria istorie, însă în interiorul aceluiași sistem teoretic. Din această perspectivă, abandonez cu bună știință viziunea holistă a istoriografiei practicate de Școala de la Annales
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aceeași miză, există cazuri în istoria medievală post-bizantină care așează în opoziție, uneori cu deznodământ tragic, autocratul și patriarhul sau mitropolitul, ce nu încetează să negocieze termenii în care trebuie tradusă în practică teoria puterii creștine și de către cine (în medievalitatea românească, spre exemplu, cazul lui Antim Ivireanul, aflat în conflict cu Constantin Brâncoveanu, este poate cel mai elocvent). Spre diferență de cazurile creștine "orientale", instituția clericală occidentală a căutat să tranșeze dreptul la autodeterminare în raport cu instituția basileică încă de la scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]