18 matches
-
Maloku, Shefgete Gosalci etc., prin Florilegiul, creat de către Baki Ymeri, (scriitor, poet, traducător, editor al Revistel albanezilor din România) prin poezie și frumos, suflet și tămăduire, străbat spațiul intercultural, oferindu-ne nouă prilejul de a ne bucura de intertextualitate și metatextualitate, sorbind din profunzimea poeziei postmoderniste, din poezia sufletului, uneori, care suferă, astfel încât cartea devine un ghid de frumos, dar și de imposibil în spațiul nostru astăzi atât de imens, când vorbim despre dorința de a găsi și de a cultiva
ANTOLOGIA VALSÂND PRINTRE CUVINTE , O DESCHIDERE BILINGVĂ PENTRU IUBITORII DE POEZIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1428174311.html [Corola-blog/BlogPost/348490_a_349819]
-
va citi ultimul"52 (trad. n.). Din complexa relație pe care unul sau mai multe texte o stabilesc în raport cu celelalte, precedente, contemporane lui sau anterioare, în sfera transtextualității 53, pentru G. Genette au rezultat cinci domenii de studiu: intertextualitatea, paratextualitatea, metatextualitatea, arhitextualitatea, hipertextualitatea. Dintre aspectele menționate mai sus ne interesează în mod deosebit hipertextualitatea. Acest termen denumește "orice relație reunind un text B [pe care-l voi numi hipertext] cu un text anterior A [pe care-l voi numi, bineînțeles, hipotext
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
basarabeni nu egalează întotdeauna valoarea modelelor după care s-au inspirat, însă prin reprezentanții săi de frunte, această producție poetică se poate supune celor mai înalte criterii de apreciere. Caracteristicile principale ale acestei poezii sunt: fragmentarismul, prozaismul, autoreferențialitatea, ironia și metatextualitatea - toate puse sub imperiul culturii. Cultura, livrescul, sunt semnul heraldic al acestei generații, al cărei merit principal constă în faptul că a adus cultura, prestigiul acesteia, în scrisul său. Lista foarte restrânsă a prozatorilor optzeciști basarabeni, dintre care îi menționez
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
alografe, care îi procură textului un anturaj (variabil) și câteodată un comentariu, oficial sau oficios, de care cititorul comun și mai puțin dedat cu erudiția exterioară nu poate dispune întotdeauna atât de ușor pe cât își dorește și pe cât o pretinde"); metatextualitatea ("relația [...] de "comentariu" care unește un text cu un altul despre care vorbește, fără a-l cita (a-l convoca) neapărat, adică, la limită, chiar fără a-l numi"); arhitextualitatea ("literaritatea literaturii", "ansamblul de categorii generale sau transcendente - tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe care primul se grefează într-o manieră care nu este aceea a comentariului")148. Printre aceste categorii, "discursul repetat" se situează în aria intertextualității, dar și în aceea a hipertextualității, pe care Genette le disociază în mod pertinent de metatextualitate, contribuind astfel la înlăturarea prejudecății care i-a împiedicat pentru o bună perioadă de timp pe poeticieni să se preocupe de explorarea textemelor. Mai mult, aparatul conceptual avansat de teoreticianul francez e extrem de util pentru investigarea "discursului repetat", după cum a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
perspectiva se inversează. După lămurirea sensului evidențiat mai bine în alăturarea antonimică polifonie-monologism, este dezvoltată taxinomia genettiană a transtextu alității. Astfel, "paratextualitatea se referă la relația pe care un text o stabilește cu "vecinătatea" (titlu, prefață, note, ilustrații, avertismente etc.); metatextualitatea vizează relația critică, altfel spus, comentariul unui text realizat prin altul; arhi textualitatea se referă la relația care marchează apartenența unui text la un gen care îl definește; hipertextualitatea desemnează orice relație care leagă un text B (hipertext) de un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
descrise în funcție de caracterul lor abstract, implicit și global: o intertextualitatea înseamnă prezența efectivă a unui text în alt text; o paratextualitatea este relația pe care un text o întreține cu proximitatea lui imediată (titlu, subtitlu, prefață, postfață, note etc.); o metatextualitatea se regăsește în ceea ce este exprimat în mod curent prin comentariu; o hipertextualitatea reprezintă situația în care un text derivă din altul anterior, prin transformare simplă sau prin imitare (de exemplu, parodia sau pastișa); o arhitextualitatea traduce apartenența unui text
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în abis. intertextualitate în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul Eternei Reîntoarceri MER -, reeditarea are loc la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Paris: Éditions du Seuil, Collection "Poétique" (Préface de Tzvetan TODOROV, Traduit de l'anglais par Catherine MALAMOUD). * repetarea în literatură și în mit. GENETTE Gérard (1982) Palimpsestes (ou La Littérature au second degré), Paris: Éditions du Seuil. * transtextualitatea: intertextualitatea; paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. GIGNOUX Anne Claire (2005) Initiation à l'intertextualité, Paris: Édition Ellipses, Collection "Thèmes et études". * nivel microstructural: citatul; referința; aluzia. * nivel macrostructural: parodia; pastișa; plagiatul; * punerea în abis. (1997) Retorica poeziei. Lectura lineară, Lectura tabulară, Prefață și traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2002) L'Intertextualité, Paris: Éditions Flammarion, Collection "GF". * critica surselor vs intertext; * contribuții la teoretizarea și istoricul intertextualității. REUTER Yves [2001] (2005) L'Analyse du récit, Paris: Éditions Armand Colin, Collection "128" (aceleași date pentru prima ediție). * transtextualitatea: intertextualitatea; paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. SAMO-YAULT Tiphaine [2001] (2005) L'Intertextualité. Mémoire de la littérature, Paris: Éditions Nathan, Collection "128" (reeditată cu același titlu, Paris: Armand Colin, Collection "128"). * referințialitatea; * practici intertextuale: * operațiuni de integrare; * operațiuni de tip colaj. * comportamente intertextuale: * euforice; * disforice. SANGSUE
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textul în legătură directă sau secretă cu alte texte" (1982, p. 7). G. Genette distinge cinci tipuri de relații transtextuale: intertextualitatea: prezența unui text în altul (citate, plagiate, aluzii...); paratextualitatea: plasarea unui text lîngă un altul (titlu, prefață, supracopertă, ilustrație...); metatextualitatea: comentariul unui text printr-un altul (comentariu, explicație, critică...); arhitextualitatea: apartenența generică a unui text (considerat a fi poezie, roman, poveste...); hipertextualitatea: relația de derivare între un text și un altul (continuare, traducere, pastișă, parodie...). Ne interesează ultimul tip de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție temporală, care mențin posibilă revenirea la "suprafața" timpului narației. Joncțiunea celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate, reprezentare, comentariu naratorial, ancorat în prezentul povestirii), creează un ritm. Alternarea lor, un contrapunct sesizabil. De remarcat este ordinea studiat dispersată a secvențelor și reluarea lor contrapunctică. Excursia îndrăgostiților, la Brașov, plănuită înadins în contratimp, pentru "a nu atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cronologia lineară, specifică romanului tradițional, cronologie simultană și acronie, simptomatice pentru romanul modern. La nivelul textului, se remarcă prezența masivă a intertextualității. Includerea în roman a documentelor, opțiunea pentru scrisoare și jurnal, concretizată în inserții narative sau colaje, evoluează spre metatextualitate și hipertextualitate, atestând un nou profil al textului literar. Conform lui G. Genette, metatextualitatea este relația de comentariu care leagă un text de altul, fără a-l cita sau numi, iar hipertextualitatea constă în relația de derivare a unui text
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nivelul textului, se remarcă prezența masivă a intertextualității. Includerea în roman a documentelor, opțiunea pentru scrisoare și jurnal, concretizată în inserții narative sau colaje, evoluează spre metatextualitate și hipertextualitate, atestând un nou profil al textului literar. Conform lui G. Genette, metatextualitatea este relația de comentariu care leagă un text de altul, fără a-l cita sau numi, iar hipertextualitatea constă în relația de derivare a unui text din altul prin imitație sau transformare. Marile modele literare pentru triumful autenticității în literatură
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
redactor șef”); - hipertextualitate sau relația dintre mai multe texte („Confesiunile unor jurnaliști”, „Publicul are cuvânt”); - arhitextualitate sau apartenența generică a unui text (textul - tip confesiune sau textul - tip cronică: „Cronica lui Mircea Toma”, „Cronica lui Nicolas Don”, „Confesiunile unor jurnaliști”); - metatextualitate sau comentariul unui text prin alt text (comentariile, explicații, critica textuală/discursivă - (tr.:) „Am pierdut simțul media, nu mai există reportaje, nu mai sunt analize, am trecut la o «youtubizare» a presei”; „Televiziunea vehiculează «noi valori» care participă la fenomenul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
camerei mele, autorul său construiește un univers bizar, strada mea, pe care-l populează cu o lume banală și, totuși, complicată, apelând, în manieră postmodernistă, pe larg, la transtextualitate, sub diferitele ei forme / clase definite de G. Genette, intertextualitate, paratextualitate, metatextualitate, hipertextualitate... În felul acesta, de-a lungul textelor care compun cartea, apar, în număr incalculabil, aluzii sau referiri directe la scrieri celebre ale literaturii universale și ale celei române sau nume de artiști, din toate domeniile, dar, în special, din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază și parodie, practicarea unei poetici a concretului și a banalului, receptivitatea față de livresc, în forma intertextualității, a metatextualității și a transtextualității 78. Matei Călinescu 79 introduce postmodernismul prin menționarea unei suite de etape care îi preced și care sunt prezentate descrescător, din punctul de vedere al valorii culturale: avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Fără să asemene neapărat ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deschisă, spațiul poetic se dezvăluie inferențial, mărcile semantice definind înlănțuirea internă a virtualităților de expresie. Manifestarea discursivă are rolul de a pune în act matricea semantică a textului, descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În ceea ce ne privește, considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale acționează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]