6 matches
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,04%), cu o minoritate de musulmani (5,13%). Pentru 10,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre () de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de "Tomis". Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc "τομή" ("tomí") însemnând "tăietură", "despicătură". Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
mai plauzibil ca "tăietura" (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageților, un trib getic ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot). Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui "polis" de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Bosforului cuprindea aproape toată peninsula Crimeea și peninsula Taman, însă spre est, în bazinul Kubanului, limitele sale erau vagi. Controla și ieșirea „lacului Meotid” (actuala Marea Azov). Pe malul occidental se găsea cetatea Panticapeea, întemeiată spre anul 550 î.Hr. de milezieni, care a fost capitala regatului. În afară de Panticapeea, alte orașe au fost înfloritoare: Fanagoria, pe celălalt mal, fondat de Teos, care a prosperat mulțumită pescuitului în Marea Azov, Hersones, în apropiere de actualul Sevastopol, creat pe la 600 î.Hr. de cetățeni ai
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
alianță cu Miletul -- în ideea că eșecul ei îi va da libertate să formeze un nod de putere ionic. Acesta se găsea într-o nouă ordine politică generată de puterea persană născândă. Eșecul, probabil prevăzut, al apropierii face ca flota mileziană, împreună cu cea lesbiană aliată, să devină flote persane. Policrate învinge aceste două flote, poate înainte de 530 î.Hr. Exact care insule au făcut parte din dominația samiană temporară nu este clar. Un anume Policrate din Rodos, fiul lui Policrate de Samos
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
făcând apel la etimologia greacă numai pentru ca, mai apoi, tonul inițial serios, gramatical, chiar academic să se piardă o dată cu aglomerarea faptelor "istorisite", unele dintre ele însă tot intertextual, deși sub forma povestirii în povestire, funcționând ca simple preluări ale povestirilor mileziene (fabulae milesiae), altele sub forma narației în devenire care își transformă naratorul (îl numim aici pe Encolpius) în coparticipant la acțiune, deseori chiar în "nefericit" și ironizat protagonist al acesteia. Însăși formula de introducere în scenă a pățaniilor este parodică
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
finalitate dinainte hotărâtă și resimțită ca atare de cititor, aici orizontul de așteptare este solicitat la maxim. Apoi, schema aventuroasă a tipului de narație amintit este ea însăși modificată, prin inserarea unor episoade care o parodiază sub forma preluării povestirilor mileziene (povestiri populare de dimensiunea unor nuvele, care narau diferite aventuri printre care se numărau, nu de puține ori, și episoade obscene) sau a poemelor eroice, în discursul celui de-al doilea narator, Eumolpus. Discursurile atribuite acestuia folosesc parodia ca procedeu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]