30 matches
-
-ntins pe spate se oprea din supt doar când era în saț de burtă. Cânta din frunză de găselniță și scrijelea ciomegele cu moacă. Avea culcuș într-un fânar și înopta în paie, acoperit cu-un țol jegos ... Sărmanul cu mintean de căpătat și-o pălărie scofâlcită avea-n picere obiele cu tălpici și-și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ciubucica_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
culcuș într-un fânar și înopta în paie, acoperit cu-un țol jegos ... Sărmanul cu mintean de căpătat și-o pălărie scofâlcită avea-n picere obiele cu tălpici și-și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ciubucica_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
îi orna cu noblețe tâmplele, tras la față încât fără să vrei te gândeai cu care din sfinții Patericului să-l asemeni. Privirea blândă, glasul cald, îmbietor care te învăluia prietenos și contrar firii lui plăpânde, destul de puternic. Purta un mintean ros de vreme, legat peste mijloc cu sfoară și tot desculț. Semăna cu un profet trimis de Dumnezeu să zgâlțâie conștiințele adormite ale neamului. Oamenii puneau întrebări la care răspundea răbdător. Avea ochii umezi, lăcrimaseră de curând iar mai apoi
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_0.html [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
le stătuse în cale, ieniceri plini de îngâmfare, obișnuiți cu războiul și cu biruința... Ștefan se încumetă să ducă în fața unei oștiri atât de puternice, mai mult muncitorii pământului strămoșesc: oameni de sapă și de plug, care aveau drept podoabă minteanul și sumanul zilelor de sărbătoare. -„Cu Dumnezeu înainte, dragii mei oșteni, căci de la Dânsul numai, va putea să ne vină mântuirea!” strigă Ștefan voinicilor săi. Și iute și neastâmpărat cum era, sări cel dintâi în mijlocul turcilor. Și-atunci, minune! S-
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
mândreau cu cizme de iuft pe care le îngrijeau ca pe ochii din cap lustruindu-le și păstrându-le în restul timpului pe șanuri să nu se deformeze, cu pantaloni de aba, cu pulovere împletite în casă, cu haine și mintene făcute în sat. Cine nu avea bani să-și cumpere cizme, făcea rost de o pereche de jambiere pe care le fixau deasupra ghetelor, că trebuia să te uiți foarte atent ca să le distingi. Bătrânii, pe care îi văd și
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_ii.html [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
oaie, înfundate la piept și încheiate peste umar si la subsioară) și cojoace scurte pe sub sumanul scurt sau un suman lung peste care se încingeau. Legăturile cu Transilvania s-au manifestat și ele în ciuda izolării comunei, mocanii aducând din Brașov mintene (sumane de sărbătoare); cei înstăriți purtau la sărbătoare în picioare cizme sau iminei aduși tot din târgurile ardelene, spre deosebire de țăranii obișnuiți care purtau opinci. Femeile nu purtau rochii, ci doar cămăși lungi până la glezne, fote și broboade vărgate la capăt
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
unei experiențe umane. Un poem precum Grija, bunăoară, „comprimă romanul unui cuplu, cu personaje de o delicatețe și de un rafinament al gesturilor, ce sugerează decenii de cizelare”397: Ea dormea în pat, ca o cucoană, Și Bâțu își întindea minteanul jos, pe pământ, La piciorele patului. Femeia avea un ibovnic, pe Mitru lui Ciugulea Și noaptea se mai ducea pe la ăla. Se scula binișor, se-mbrăca pe-ntuneric - Se-mbrăca ea și pe lumină - Și se ducea la cine-i
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ea? - Ptiu! Bată-te să te bată, dar căciulă-n cap ai? Până la urmă, nevasta stătea mai mult la celălalt, Mai trecea doar din când în când pe-acasă, noaptea, De formă, pe el îl găsea dormind tot jos, pe mintean, Poate c-o aștepta. Ori îi era frică să se suie-n patul gol? Femeia îl învelea bine, să nu răcească, Mai lua ceva și pleca ușurel (...) (Grija) Se poate observa fără dificultate că, în asemenea secvențe, se antcipează într-
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că, la încheiarea unui articol în care condamnam fapta, cercam însă a explica cum instinctele rele, înclinările criminale ale oamenilor găsesc în precedentele create de principiile și apucăturile roșiilor o atmosferă ce le priește, pusesem și noi cuvintele, rămase în mintene la citirea ziarului din provincie, "Ale tale dintru ale tale". Nici prin vis nu ne trecea că, din întîmplare, puseserăm mâna pe una din acele locuțiuni mistice, din acele devize ale partidului roșu de cari ascultă orbește toată suflarea patriotică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pelinul, a căror băutură nu va mai avea sfârșit. Și într-o ocă plină, domnul dătător de viață bețivilor, cărora ne mărturisim, că de-mpreună purcedem cu oca și cu paharul (? ) Așteptăm ieșirea părului prin căciulă și a coatelor prin mintean și târnuirea hărțăgoșilor ce va să vie după beție. Amin. [9 iunie 1876] PENTRU COMEDIA CEA DE OBȘTE Un manuscript din 1790, cuprinzând gândirile lui Oxenstierna arată cam în ce chip aveau obiceiul de a privi strămoșii noștri lumea aceasta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
putea s-ajung și eu, colea cioban la oi?..." Și-ar mai fi scris și pe căciulă, hoțomanul: "Aflați, vă rog, că sunt Procopie Ciobanul!" Gătit așa, Procopie de turmă se apropie la ceasul când adevăratul cioban cu bâtă și mintean și javrele dormeau buștean, pe câmp, de-a lungul și de-a latul. El i-a lăsat să doarmă-n pace267. Anafora infidelă dintre "un lup" și "hoțomanul" este impusă de desfășurarea acestei povești unice. În afara cotextului, ea nu este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de nici un comentariu, deoarece deviza ei în viață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu puișori”, „cu iconiță”. Pentru perioada rece, peste articolele vestimentare purtate pe timp de vară, se îmbrăcau altele mai groase și mai călduroase. Peste batistă pe cap punea casânca neagră. Se îmbrăca polca 5 lucrată în atelierele rurale specializate, apoi minteanul 6 confecționat din stofă din lână de oaie în urzeală de cânepă bătută la pive, croit pe trup și evazat jos. Pentru lucru, se confecționau cămăși de in și cânepă, fuste fără ornamente și bete simple. Pentru ca tortul din care
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
gurgui și încrețite la călcâi, obiele din suman alb, țesut și împletiți din lână. Iarna s-au purtat „dârligi’’7 cu talpa din opincă și tureatcă din suman. În satele cojanilor portul național a suferit influența orășenească, predominând stofa „Azuga’’. Minteanul din stofă de Azuga era ornamentat „cu șoricelu”8, denumire care provenea de la ornamentul cu fir împletit „coada șoricelului” situat de-a lungul clinilor, care servea și pentru confecționarea nasturilor și cheutorilor. Cațaveica, tot din pânză Azuga, era croită
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de-a lungul clinilor, care servea și pentru confecționarea nasturilor și cheutorilor. Cațaveica, tot din pânză Azuga, era croită pe trup, ușor evazată în partea de jos, fapt pentru care i se spunea „cloș” și era ornamentată la fel ca minteanul „cu șoricel”. Benzile de catifea neagră decorau piepții, mânecile și buzunarele. Locuitorii satelor răzășești, fiind considerați mai înstăriți, purtau ghete și ciuboțele făcute „de porunceală” (la comandă). Piesele portului bărbătesc din satul Tarnița sunt specifice păstorilor. Ițarii cu o sută
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Varvarei. Planul lor s-a bucurat de succes. Portretul fizic: Todiriță Cătană era "întru adevăr om nalt și voinic subțire în mijloc, lat în spate. Avea mustăți bălai și ochii negri și se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu mintean și cu ciubote roșii cu tureatcă răsfrântă, ca un răzăș cuprins". Era cu capul gol și cu buzele "sângerate sub mustăți" . Pentru Costea Căruntu eroul este "un rău și-un mișel", "un ticălos", pe care-l bate peste fălci "cum
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
casei în timp util ascunzătoarea pentru a putea ține piept cu o minciună mai...credibilă percheziției „majurului” de la Postul de jandarmi Pungești. Neculai Nacu, de 28 de ani tot din Gârceni, declarase că „găsise” (în condițiile, de-acum, știute) un „mintean nou, de materie, vătuit”. Minorul de 16 ani, din Gârceni, Vasile N. Mâță, n-a venit de la Pungești acasă la părinții săi pe data de 10 martie 1907 cu mâna goală ci și cu niscaiva bunuri „găsite printre lucrurile aruncate
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
din lână sau din mătase. Pentru brodat motivele ornamentale se folosesc: lâna, lânica, bumbac (colorat), mătase, fir metalic și mărgele. Nelipsit înainte era și "bundușca" (pieptarul înfundat), încheiat pe umărul stâng. La Costișa o purtau doar bătrânii. Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mici și iuți... Zloți tătărăști Galbeni venețici Aspri de argint și aur. Orbi cari calicesc prin iarmaroace Pe unii i-a orbit Vodă pentru ticăloșiile lor. Țărani la război: cojoace, sumane Opinci de coajă de copac și piei de porc. Mintean de pănură umplut cu bumbac și cusut des cruciș și curmeziș; Sabia nu pătrunde în saltea așa. În cap, sub cușmă, un fund ușor de lemn de tei, ca să se oprească lovitura săbiei. Suliță scurtă. Pavăză de lemn ușor, acoperită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu Bădica Dumitru, fratele mamei mele, și cu nevasta lui lelica Anica. Și din câte fete și femei erau din Baea și din Bogata, cea mai frumoasă era Saveta, fata dascălului C. Teodorescu din Bogata. Era înaltă, sveltă, cu un mintean cojocel alb ca zăpada, c-un bariz 35 negru, și mai ales cum se legăna în horă era de toată frumusețea. Și a zis bădica Dumitru: Doamne tare-i frumoasă, n-are pereche. Da, s-o iei neta domnu Ghiorghi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bătrâni în 1960, printre care cea a mătușii Floarea Botușanu (Botușanca), moașa neoficială a părții de josă a satului, partea bisericii, colii și drăgăneștilor, ne spune că bărbații purtau părul rătezat până după urechi și purtau ițari, sumane, brâie, cojoace, mintene de pănură, căciuli din piele de miel. Femeile purtau pe cap basmale cu horbotă, tulpane, casânci cu franjuri, barize; cămeșa (era formată) din stani și poale, uneori se coseau tot pui, pe stani erau cusute flori (pui); la poale, uneori
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
casânci cu franjuri, barize; cămeșa (era formată) din stani și poale, uneori se coseau tot pui, pe stani erau cusute flori (pui); la poale, uneori, se coseau tot pui sau se punea horbotă croșetat de femei sau cumpărată; pe deasupra purtau mintene din pănură, cojoace, cataveici, acestea din urmă erau îmblănite și pe margine aveau garnitură de blană, de regulă, de vulpe. Femeile mai purtau sumănici înflorate și cu diverse garnituri. În picioare purtau opinci, ghete sau ciuboțele. Aceste din urmă se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Floarea Călin (75 de ani în 1960) ne spune că îmbrăcămintea femeilor era formată din ii, catrințe, casânci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele; bărbații purtau cămăși de cânepă sau bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării, asemănătoare cu cele de azi. Floarea Călin (a cărei bunici după tată - Ștefan și Nastasia Boca - era veniți din Părhăuți Bucovina . care au primit vizite de la rudele de acolo) șștia să facă din cuvinte un portret real: „Mărioara
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe piatră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vadă că el era căpetenia. După el veneau doi oameni din Gircuța, uscățivul Pantilimon și Simion al lui Avram, iar la sfârșit, Maftei cel tânăr, păstorul din Mereghiu, strigat de obicei după poreclă, Cocoș. Se echipaseră serios pentru drum. Deasupra minteanului de piele, sumane învechite, toate la fel, doar al celui înalt era ceva mai garnisit; ploscă de lemn, desagi pestriți în spinare. Cel înalt, ca pădurar, avea pușcă, ceilalți - securi cu mânere lungi. Așa înaintau spre Humpleu, pe o urmă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]