16 matches
-
mulți dintre marii proprietari de turme de oi le-au vândut, reprofilându-se pe comerț. Pe lângă stâne se țineau porci, iar vite mari și cai se creșteau din plin în Săcele. Printre cei mai de frunte deținători de Herghelii din mocănime sunt Radu Moroianu, Moldovan, Popa-Sorici și Ion Vlad Șeitan. Acesta din urmă, împreună cu alți proprietari, pe la 1832 și-a pierdut întreaga herghelie în Bărăgan, în urma unui vifor năprasnic. La începutul secolului XIX, din încrucișarea vitelor din Ialomița și Bărăgan cu
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
localități Colibași din Muntenia. Un al treilea grup distinct de mocani ocupă valea Arieșului între comuna Bistra (unde tradițional începe Țara Moților) și până în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunități de mocani sunt cunoscute sub numele de mocănimea Văii Arieșului. „Centrele” de odinoară ale acestei mocănimi sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
distinct de mocani ocupă valea Arieșului între comuna Bistra (unde tradițional începe Țara Moților) și până în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunități de mocani sunt cunoscute sub numele de mocănimea Văii Arieșului. „Centrele” de odinoară ale acestei mocănimi sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani să fie mai degrabă crescători de vite decât
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani să fie mai degrabă crescători de vite decât oieri. Mocănimea văii Arieșului se extinde la nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga ("valea Poșăgii") cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj , loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Al patrulea grup
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga ("valea Poșăgii") cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj , loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Al patrulea grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga ("valea Poșăgii") cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj , loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Al patrulea grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a fost semnalată de etnograful și
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a fost semnalată de etnograful și antropologul Nicolae Dunăre (vezi bibliografia) și cuprinde câteva comune grupate în jurul așezărilor Șieu-Monor din județul Bistrița-Năsăud, sub denumirea generică mocănimea Șieu-Monor. O a șasea mocănime s-ar afla -tot potrivit lui N. Dunăre- pe valea
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a fost semnalată de etnograful și antropologul Nicolae Dunăre (vezi bibliografia) și cuprinde câteva comune grupate în jurul așezărilor Șieu-Monor din județul Bistrița-Năsăud, sub denumirea generică mocănimea Șieu-Monor. O a șasea mocănime s-ar afla -tot potrivit lui N. Dunăre- pe valea superioară a Mureșului, cuprinzând câteva comune situate în defileul Deda-Toplița, ca Filea, Vătava, Morăreni etc. Aceștia se mai numesc și ițani. Satele păstorești de pe Valea Gurghiului
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a fost semnalată de etnograful și antropologul Nicolae Dunăre (vezi bibliografia) și cuprinde câteva comune grupate în jurul așezărilor Șieu-Monor din județul Bistrița-Năsăud, sub denumirea generică mocănimea Șieu-Monor. O a șasea mocănime s-ar afla -tot potrivit lui N. Dunăre- pe valea superioară a Mureșului, cuprinzând câteva comune situate în defileul Deda-Toplița, ca Filea, Vătava, Morăreni etc. Aceștia se mai numesc și ițani. Satele păstorești de pe Valea Gurghiului, cum ar fi Hodac, în
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
cum ar fi Răcoasa, Reghiu și altele, unde există documentată încă din evul mediu timpuriu o puternică tradiție pastorală și de oierit, locuitorii sunt numiți (și se numesc ei înșiși) mocani. Nu este clar dacă acești mocani vrânceni reprezintă o mocănime propriu-zisă. În caz afirmativ, ei ar forma cea de-a șaptea mocănime — situată la punctul de întâlnire dintre Transilvania, Moldova și Muntenia. Etnograful vrâncean Ion Diaconu consideră că acești oieri vrânceni nu sunt mocani „adevărați”, ci păstori moldoveni medievali din
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
evul mediu timpuriu o puternică tradiție pastorală și de oierit, locuitorii sunt numiți (și se numesc ei înșiși) mocani. Nu este clar dacă acești mocani vrânceni reprezintă o mocănime propriu-zisă. În caz afirmativ, ei ar forma cea de-a șaptea mocănime — situată la punctul de întâlnire dintre Transilvania, Moldova și Muntenia. Etnograful vrâncean Ion Diaconu consideră că acești oieri vrânceni nu sunt mocani „adevărați”, ci păstori moldoveni medievali din Țara Vrancei și că au primit denumirea "mocani" doar prin asociere. Mocanii
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
ale oilor” din evul mediu și o zonă de confluențe complexe. Mai la nord, în munții Bacăului, există o altă zonă mocănească bine demarcată, în care localnicii își au obârșia în sânul mocanilor ardeleni bârseni. Zona lor se cheamă uneori "mocănimea Cașinului". Despre ei a scris Alexandru Vlahuță în "„România pitorească”" Alte sate care își trag originile din mocani se pot întâlni în zona colinară la limita județelor Vaslui si Bacău, cum ar fi Bărtăluș-Mocani, în timp ce locuitorii mocani ai localității băcăuane
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
îs, io mi-s" și de cea a aromânilor pindeni "io hiu (fiu)". Unii mocani vrânceni din Soveja continuă să folosească același tip de conjugare, ușor alterată, sub forma "mini esc". Un caz interesant îl reprezintă numele așezării Lupșa din mocănimea Văii Arieșului. Atât în graiul local cât și în aromâna sud-dunăreană, "lupșă" înseamna 'lupoaică'. Se pare că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun protoromânei. În graiul comunei Lupșa se folosește predominant perfectul simplu sau aorismul
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Lucasiu. Sus-numiții erau în conflict pentru pământuri, pentru o anumită moșie. De-a lungul timpului, localitatea Sălciua de Sus a purtat mai multe denumiri, după cum urmează: "Felsewsolczwa", "Felsew Solezwa", "Szeltsiva gyin Szusz", "Sălciva de Sus". Comună Sălciua face parte din Mocănimea Munților Apuseni din punct de vedere etnografic. Se impune a face o distincție între mocan și moț; „trăsăturile de personalitate, portul și obiceiurile îl diferențiază pe mocan de moț (top): «Mocanul este mai vioi la petrecere și mai puțin crâncen
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
date calendaristice, sărbători sau de timpul premergător acestora, precum si de principalele momente din viata oamenilor: nașterea, căsătoria și moartea. Portul locuitorilor din comuna este plastic redat într-o descriere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea privitor la mocănime: "Țundrele bărbaților sunt numai până la genunchi de lungi și cioarecii strâmți și cu cusătura pe dunga piciorului, iar la glezne sunt vârați în niște colțuni (ciorapi) numai de o palma ieșiți afara din opinca. Toate aceste haine sunt din pănura
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
cu galerie de arcade, atinge cu marginile balustradei, tăiate în formă bulbului de floare, coama învelitorii de sita, acoperișul său fiind întrerupt printr-un mini foișor, supraînălțat de coiful piramidal. Este structura de clopotnița, creația meșterilor români, regăsita adesea în mocănimea Apusenilor, în Țară Moților, ca și în aceea a Zarandului. Acoperirea interioară a construcției a fost soluționată printr-un tavan drept peste pronaos, o bolta semicilindrica în naos, iar altarul, cu o bolta de aceeași formă, de joasă înălțime, racordata
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]