40 matches
-
totuși, Bacovia este poetul unei imense vitalități. În sprijinul acestei idei vine și cartea Angelei Monica Jucan, intitulată " Optimismul bacovian", apărută la Casa de editură Dokia, Cluj-Napoca, în 1999. „Tocmai pentru că este simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/_optimismul_bacovian_o_carte_despre_ineditul_poeziei_lui_bacovia_semnata_angela_moni.html [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
totuși, Bacovia este poetul unei imense vitalități. În sprijinul acestei idei vine și cartea Angelei Monica Jucan, intitulată " Optimismul bacovian", apărută la Casa de editură Dokia, Cluj-Napoca, în 1999. „Tocmai pentru că este simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/_optimismul_bacovian_o_carte_despre_ineditul_poeziei_lui_bacovia_semnata_angela_moni.html [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
parpalac... XXII. SMOALĂ, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011. Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb ... Citește mai mult Plouăplouă peste casealterate, degradate
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
cartea ta? - La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/In_poezia_lui_bacovia_ploua_cu_soare_interviu_angela_monica_jucan_despre_optimismul_unui_poet_pesimist.html [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
cartea ta? - La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
cartea ta?- La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb umbre chinuite Referință Bibliografică: Smoală / Aurel Avram
SMOALĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Smoala.html [Corola-blog/BlogPost/356905_a_358234]
-
au obișnuit, nu stiu ce-i în sufletul lor, dar eu am sângele înghețat și mintea blocată. Traversez kilometri de frumusețe și nu mă atinge nimic. Mă uit la cer, ascult foșnetul brazilor, privesc pâraie de poveste și tot ce simt e mohoreala și picioare înghețate. Pădurea, care în orice situație mă făcea fericită, și-a pierdut puterea de vindecare, nu poate sparge globul în care sunt închisă. O altă imagine: suntem în vizită la niște prieteni și ultima trăsătură umană pe care
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1481197936.html [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
de energie, vulcanul care se răcește treptat, amenință să se stingă și el. Aderca conferă poveștii sale o concluzie conciliantă în ciuda trimiterilor la ură rasială și la voința de a distruge. Atmosfera finalului de lume este descrisă astfel: "„Domnea o mohoreală și o stupoare de ocnă.”" Retragerea oamenilor pe fundul mării își are rădăcinile în utopiile din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În societatea tehnologizată au apărut noi utopii care au înglobat progresul științific. Având în vedere că
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
lumii descrise. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Filmul marchează debutul unui veritabil fenomen sociologic al anilor '80, care oferea generației tinere iluzia unei alternative la conformismul cinematografiei epocii, binevenită în mohoreala uniformei școlare. Corjos și Gh. Șovu, scenaristul filmului, au pus doi tineri cuminți și frumoși aflați în fața bacului să înfrunte, îndrăgostiți, lumea profesorilor și părinților care cred că pentru dragoste „nu e momentul”! Autorii comediei confruntă arhetipuri ca premiantul clasei
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav din naturalism, cât și de morbiditatea și frecventa mohoreală a investigațiilor psihanalitice. Numitorul tematic comun al prozei lui P. îl formează relația dizarmonic - armonic/ rearmonizare și continua pendulare între patologic și normal, între care nu (mai) există o falie. Patologicul este depășit printr-o aspirație a (re)integrării în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
termeni cu sens unic concepte ferme ca, de exemplu, „sacrament”. Platitudinea logică ce derivă din aceasta este demnă de cele mai îngrozitoare tribunale burbone (dacă le luăm forurilor meridionale pasiunea arzătoare și dragostea pentru jurisprudență, fie ea pur formală). Înspăimântătoarea mohoreală ecleziastică este mult mai lipsită, în chip sinistru, de orice fel de „căldură umană” decât cea burbonă. În ochii judecătorilor Tribunalului Sacru, oamenii par complet lipsiți nu doar de orice înclinare către bine, ci, mai rău, de orice vitalitate în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și cea mai avansată, care unui laic i s-ar părea de necitit, însă, dacă ar reuși să le citească, ar fi de acord cu ele (de altfel, aduc puțin cu primele colecții pe un an din Manifesto 1: aceeași mohoreală a ascetismului, cu atât mai cenușiu, cu cât e mai „revoluționar”, deoarece, în ceea ce privește mohoreala ascetică și, vai, spiritualistă, nici scriitorii religioși ai Reformei nu glumesc). Legat de ce am spus până acum, mărturisesc că m-a încercat un sentiment de respingere
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dacă ar reuși să le citească, ar fi de acord cu ele (de altfel, aduc puțin cu primele colecții pe un an din Manifesto 1: aceeași mohoreală a ascetismului, cu atât mai cenușiu, cu cât e mai „revoluționar”, deoarece, în ceea ce privește mohoreala ascetică și, vai, spiritualistă, nici scriitorii religioși ai Reformei nu glumesc). Legat de ce am spus până acum, mărturisesc că m-a încercat un sentiment de respingere și în fața volumașului (gol și anonim la modul ascetic și spiritualist) al Omiliilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
banc trist. Cu ocazia asta, îmi achit restanța pe care-o aveam de când mi-ați spus bancul cu „Just, tovarășe“. Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe, dragul meu, dac-am avea și ceva de mâncare, ar fi exact ca-n răz boi.“ În afară de cele evocate deja, ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cunoscut prefaceri structurale și în însăși substanța vieții sale: au dispărut bordeiele, coștirețele, analfabeții, asta mai de demult, încît generației recente îi vine greu să creadă că au existat! Oamenii au devenit între timp mai sociabili, ieșind din egoismul și mohoreala care îi cuprinsese o lungă vreme după război, și auzi din ce în ce mai rar de certuri și de bătăi. Satul s-a desprins din formele vechi de existență, a renunțat la izolare. Reținerile, teama față de viața urbană s-au transformat, în urma unor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în cale un orășel pe care eu nu-l cunoșteam decât din cărțile de geografie și dacă totuși voi fi trecut vreodată prin el, starea mea de spirit fiind alta decât cea de acum, nu i-am dat importanță. În mohoreala mea la fel ca și a vremii, l-am văzut ca pe o așezare curată, cu străzi drepte largi, case frumoase. Îmi făcea bine această pată de frumos care ne- a întrerupt tăcerea. Ce orășel este acesta, Janeta? Cred că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pot și nu vor să se delimiteze. Ideea e incitantă, exploatarea ei - fără cusur. O universitate este transformată peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sînt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown. Are o mohoreală victoriană și respiră un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbașii din Chancery-ul lui Dickens și semnele de rău augur de pe lîngă Wuthering Heights. între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
gol. Femeia se sforțase să răscumpere greșeala, ("voise de aceea să se poarte tandru cu el, numai că bărbatul nu mai suporta apropierea dintre ei, el care altădată îi cerșise să nu plece și să rămână lângă ea, izbăvit de mohoreala de afară"). O altă formă a ereziei în raport cu dogma se impunea în detrimentul canonului. Puterea lor era stoarsă, anihilată de o convingere fatalistă. Eroii militau cu toată forța pentru izbânda revoluției, dar la o disecție mai atentă nu credeau în victoria
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
la care nu te gândiseși, din unghiuri care ți-ar fi rămas în veci inaccesibile, tema pentru care te simțeai pregătit și pe care voiai s-o discuți. Probabil c-a avut, ca orice om, momentele sale de tristețe, de mohoreală, de apatie, cu siguranță a fost și acru, ciufut, antipatic. Nu l-am văzut, însă, niciodată așa. Veșnic zâmbitor, prevenitor, avea știința de a-i oferi interlocutorului senzația că e cel mai important om din lume. Găsea nuanța pentru orice
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
e momentul potrivit să spună ce gîndește. Ministrul iese de data aceasta victorios, și-a demonstrat calitățile civice și de profesionist al unei politici democratice. În privința măștii pe care-o afișează moderatorii noștri la ora actuală ea variază între o mohoreală abisală de tip “om definitiv supărat pe lume și pe viață”, cu varianta “om care are pe umeri toate poverile lumii” și o veselie bruscă, cu chicoteli, de tip “școlar puber căruia i se șoptește un banc deocheat în timpul orei
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
Smoală Plouă, plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni, tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
greu de definit. Umbra adolescenței trecute scotea acum un relief ciudat din colinele pomeților și bărbiei, șanțul de pe buza de sus și ușoarele depresiuni din obrajii femeii, așa cum norii, curgând peste dealuri, sting brusc soarele scânteietor și aduc frig și mohoreală - practic alt anotimp. Maria își amintea, sau mai curând ceva răsărea din memoria ei printr-un proces pasiv și dureros: Mioara. Cednc. Tătica stând pe piatră în cadrul ușii rămase în picioare, și ținîndu-și capul cărunt în palme. Adolescența ei neagră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
marmură cu o amforă-n mâini, un faun obscen, o gheișă cu fața vopsită în alb și trăsăturile desenate cu tuș ca pe o coajă de ou. Sau, în plină zi, cu cer schimbător, cu violente încăierări între lumină și mohoreală (nu vă place clima amsterdameză? așteptați un sfert de oră și-o să se schimbe, spunea o glumă), îi vedeai în rău-famatul Rembrandtplein, cu construcții tipic flamande-mprejur, acoperite de reclame la Grolsch și la Amstel. Îi întîlneai acolo, schimbîndu-și aleatoriu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
surâs dezastrul ăla. Atâta că presupunea oarece efort și bătaie de cap. Dacă ar fi ajuns la ea prin soră-sa sau prin prietenele soră-sii, poate s-ar fi înduplecat și poate că ea l-ar fi vindecat de mohoreala ce-l apăsa, indusă de atmosfera ternă a după-amiezii de duminică prevestind rezultatele votului. N-avea decât să întrebe, să se intereseze, dar nu, pur și simplu nu-l trăgea. Lipsa aia de tragere ar fi putut fi un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]