3 matches
-
de Petru Creția - mai întîi Norii în 1975 și apoi Oglinzile în 1993 -, al căror titlu, banal și inofensiv, nu lasă să se ghicească nimic din bizareria conținutului lor. Cele două volume te izbesc prin monomanie și te atrag prin monofagie. De ce monomanie? Fiindcă sunt cărți prin excelență monotematice, în ele vorbindu-se, de la prima pînă la ultima pagină, de chiar subiectul pe care titlul îl anunță. De ce monofagie? Fiindcă autorul pare stăpînit de duhul unei singure pofte: foamea de a
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
lor. Cele două volume te izbesc prin monomanie și te atrag prin monofagie. De ce monomanie? Fiindcă sunt cărți prin excelență monotematice, în ele vorbindu-se, de la prima pînă la ultima pagină, de chiar subiectul pe care titlul îl anunță. De ce monofagie? Fiindcă autorul pare stăpînit de duhul unei singure pofte: foamea de a despica pînă la fund nuanțele unei idei obsesive. Vreți să vedeți panorama de nuanțe pe care un fenomen celest precum norii o poate isca în mintea unui intelectual
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
repetă, iar libretul psalmodiei nu conține aceleași refrene. Cu alte cuvinte, monodia nu e monotonă, iar monocromia devine policromă. Mai mult, litania e mai degrabă un cîntec de strană pe mai multe voci. Cauza e de căutat nu atît în monofagia autorului - incorigibilă și iremediabilă -, cît în monomania lui. El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și astfel își modulează obsesia pînă la a o preschimba într-o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]