87 matches
-
noi, ajută-ne!” sau „Binecuvintează-i Doamne, pe oamenii aceștia!”. Dumnezeu nu are nevoie de apărarea noastră, El are nevoie de dragostea noastră - Preacuvioase Părinte Roman, unii ortodocși merg (și) la catolici ori la protestanți, ba chiar la diferite ramuri monofizite și se roagă împreună cu aceștia. Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1430742359.html [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
scaunului patriarhal, lăsându-i-se apoi în grijă copiii orfani. Prin adâncirea vieții sale duhovnicești, prin cultura teologică, prin darurile sale speciale și prin faptul că va deveni reprezentativ în Ierusalim, el va purta denumirea de „Ierusalimiteanul”. A combătut erezia monofizită care considera că în Iisus Hristos nu a existat și o voință umană, ci numai una divină. A participat la al VI-lea sinod în calitate de presbiter. După 685 îl întâlnim în Constantinopol, hirotonit aici diacon - probabil pe seama bisericii Sfânta Sofia
SFÂNTUL ANDREI CRITEANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sfantul_andrei_criteanul_ion_untaru_1333966735.html [Corola-blog/BlogPost/357145_a_358474]
-
noi, ajută-ne!” sau „Binecuvintează-i Doamne, pe oamenii aceștia!”. Dumnezeu nu are nevoie de apărarea noastră, El are nevoie de dragostea noastră - Preacuvioase Părinte Roman, unii ortodocși merg (și) la catolici ori la protestanți, ba chiar la diferite ramuri monofizite și se roagă împreună cu aceștia. Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1460703987.html [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
noi, ajută-ne!” sau „Binecuvintează-i Doamne, pe oamenii aceștia!”. Dumnezeu nu are nevoie de apărarea noastră, El are nevoie de dragostea noastră - Preacuvioase Părinte Roman, unii ortodocși merg (și) la catolici ori la protestanți, ba chiar la diferite ramuri monofizite și se roagă împreună cu aceștia. Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493020892.html [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
noi, ajută-ne!” sau „Binecuvintează-i Doamne, pe oamenii aceștia!”. Dumnezeu nu are nevoie de apărarea noastră, El are nevoie de dragostea noastră - Preacuvioase Părinte Roman, unii ortodocși merg (și) la catolici ori la protestanți, ba chiar la diferite ramuri monofizite și se roagă împreună cu aceștia. Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_adevarata_rugaciune_care_nu_trebuie_sa_se_sfarseasca_niciodata.html [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
scaunului patriarhal, lăsându-i-se apoi în grijă copiii orfani. Prin adâncirea vieții sale duhovnicești, prin cultura teologică, prin darurile sale speciale și prin faptul că va deveni reprezentativ în Ierusalim, el va purta denumirea de „Ierusalimiteanul”. A combătut erezia monofizită care considera că în Iisus Hristos nu a existat și o voință umană, ci numai una divină. A participat la al VI-lea sinod în calitate de presbiter. După 685 îl întâlnim în Constantinopol, hirotonit aici diacon - probabil pe seama bisericii Sfânta Sofia
SFANTUL ANDREI CRITEANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sfantul_andrei_criteanul_ion_untaru_1333966553.html [Corola-blog/BlogPost/357146_a_358475]
-
școala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți au creat arianismul si nestorianismul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii alexandrine, precum apolinarismul și eutihianismul. Disputele hristologice din timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon - controversa monofizită din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o schismă în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia monofizită, rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene. Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu arianismul ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
ascetice și examenele de conștiință, îi șochează pe unii englezi. Criticile se dezvoltă, unii văzând în acest ascetism apologia unui Catolicism deghizat. Influența sa la Oxford a atins punctul culminant în 1839. Dar, în acest an, studiul privitor la erezia monofizită îl conduse la îndoieli: Newman a constatat cu această ocazie că, contrar la ce credea până atunci, doctrina catolică rămăsese fidelă Conciliului de la Calcedon (451). În alți termeni, potrivit concluziilor sale, catolicismul nu se îndepărtase de creștinismul originar pe care
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Conciliului de la Calcedon" din 451, să le asigure conducătorilor monofiziților, patriahilor "Antim", "Teodosie" și "Sever" loialitatea sa. Această loialitate însemna și că trebuia să-l pepună pe Antim, fost patriarh al Constantinopolului, destituit de Papa Agapet din cauza că susținea erezia monofizită, în drepturi. Dar toate planurile au fost date peste cap, când a fost ales Papa Silveriu, susținut de Regele ostrogoților, Theodahad. Vigiliu a sosit la Roma când generalul Belisarie asedia orașul împotriva goților și i-a înmânat scrosoarea prin care
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
care arată cât de mult a decăzut papalitatea are câteva cauze bine determinate, între lupta dintre încercările Constantinopolului de a cuceri Roma și de a-și impune supremația în fața regilor goți care conduceau Italia, între lupta creștinismului apusean cu doctrina monofizită răsăriteană, papalitatea a încercat cu greu să nu fie servitorul puterii laice, însă prin lucrurile pe care le-a făcut vigiliu ca să fie papă, orice opoziție părea să fie stinsă. Lucrurile au luat însă altă întorsătură când, deși promise, Papa
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
Orientului, care se întindea de la Marea Mediterană până la Golful Arabiei. În secolul al V-lea, creștinii din Siria resping regulile stabilite la Conciliul de la Calcedon (451), conform căruia biserica creștină siriacă, împreună cu alte biserici din Asia și Africa ar fi erezii monofizite. În anii 1237 și 1247 s-au făcut încercări de unire cu Roma, însă nu a fost cu succes. Mulți sirieni s-au convertit la catolicism, în anul 1626, odată cu stabilirea călugărilor capucini și iezuiți la Alep. În anul 1656
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
395 în Imperiul Roman de Răsărit. În Bitinia, la Niceea, are loc în 325 primul conciliu al bisericii creștine, iar la Calcedon, în 451, cel de al IV-lea, cunoscut și sub numele de Conciliul de la Calcedon care condamnă doctrina monofizită.
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
odată cu creșterea influenței politice bizantine în Caucaz, Biserica Albană și cea Georgiană au primit diofizitismul. După cucerirea Caucazului de Sud de către arabi, Califatul a urmat politica Sasanizilor în privința populațiilor creștine. Pentru a contrabalansa influența diofizitismului bizantin, Califatul a susținut varianta monofizită a creștinismului în Transcaucazia și Armenia. Convertind la islam o parte din poporul alban și sprijinind creștinismul monofizit, Califatul a realizat în paralel o politică de îndepărtare ideologică reciprocă a popoarelor locale. Datorită contactului direct dintre Georgia și Imperiul Bizantin
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
ideii de supremație papală. Pontificatul Papei Pelagius a însemnat și finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. De asemenea , Papa Pelagius a promovat celibația în rândul clerului, dar regulile sale erau mult prea stricte și succesorul său, Papa Grigore I cel Mare le-a modificat și le-a extins făcându-le aplicabile. Papa Pelagius al II-lea
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
de-al patrulea sinod ecumenic la Calcedon, fiind prezenți mulți delegați și reprezentanți ai papei. Sinodul a condamnat "sinodul tâlhăresc" de la Efes și l-a depus din scaun pe Dioscor. S-a elaborat o nouă formulă religioasă, care respingea doctrina monofizită și care se conforma cu concepția papală. Sinodul consideră că Hristos avea ambele firi neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite. Învățătură sinodului a devenit temelia învățăturilor teologice ale Bisericii Ortodoxe. Imperiul Bizantin și-a îndepărtat provinciile în care majoritatea populației
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
care se conforma cu concepția papală. Sinodul consideră că Hristos avea ambele firi neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite. Învățătură sinodului a devenit temelia învățăturilor teologice ale Bisericii Ortodoxe. Imperiul Bizantin și-a îndepărtat provinciile în care majoritatea populației era monofizită, Siria și Egipt. Biserica egipteană a abandonat folosirea limbii grecești în cult și a introdus limba autohtonă egipteană-coptă. Au izbucnit tulburări religioase în Ierusalim, Antiohia și Alexandria, fiind înăbușite de autorități după multă vărsare de sânge. S-a emis Canonul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
asupra acțiunilor lui Iustinian. Cu sânge rece și cu o energie extraordinară, a salvat imperiul de convulsii. I-a favorizat deschis pe monofiziți, pe când soțul ei, deși era adept al ortodoxiei, a făcut concesii monofizitismului. Teodora înțelegea importantă provinciilor orientale monofizite, fiind zone vitale ale imperiului din punct de vedere comercial și economic, urmărind să întrețină relații pașnice cu ele Iustinian a dus războaie ofensive împotriva regatelor germanice din Europa de Vest, Persiei, în Est, și slavilor, din Nord, ce au fost încununate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
iar acesta a trebuit să retracteze Judicatum-ul. Iustinian a recurs la convocarea celui de-al cincilea sinod ecumenic la Constantinopol în 553, în care se confruntă cu precizarea chestiunilor legate de deciziile sinoadelor III și IV, privind nestorianismul și credință monofizită. Sinodul i-a condamnat și anatemizat pe cei trei scriitori. Iustinian a dus o politică de persecuții și exilări a episcopilor care nu au fost de acord cu condamnarea Judicatum-ului. Însuși Papa Vigilius a fost exilat pe una dintre insulele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită puterii faraonice a episcopului Alexandrei. Episcopul Constantinopolului, susținut de papa Leon cel Mare, a condamnat monofizismul, iar Teodosius al II-lea a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și cea divină a lui Hristos erau considerate a fi unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale, mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale, mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două tabere. Împăratul Zenon chiar emite edictul „Henotikon” în 482 prin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două tabere. Împăratul Zenon chiar emite edictul „Henotikon” în 482 prin care sunt interzise disputele religioase. În 553 , Iustinian a convocat cel
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de Nursia, a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean. În anul 451, în urma conciliului de la Chalcedon, Biserica Alexandrină este împărțită în două ramuri: calcedoniană (cei care au acceptat prevederile conciliului), și monofizită sau necalcedoniană (cei care au respins prevederile). Majoritatea egiptenilor erau de monofiziți, ceea ce a dus la persecutarea lor de către bizantini. În anul 641, arabii invadează Egiptul, cucerindu-l cu puțină rezistență din partea populației locale. Mișcările de rezistență au apărut după ce
Copți () [Corola-website/Science/320654_a_321983]
-
produs Schisma Bisericilor Orientale, când zona a treia s-a despărțit de celelalte două zone, iar Bisericile Alexandriei, Ierusalimului și Antiohiei s-au autointitulat Necalcedoniene (pentru că nu acceptau Sinodul de la Calcedon) sau Vechi-Orientale sau Copte (egiptene) pentru că sediul acestei erezii monofizite s-a aflat în Egipt, la Alexandria. Provinciile din Orientul Mijlociu au rămas sub controlul Imperiului Roman, dar au păstrat credința lor monofizită, rămânând izolate de celelalte 2 zone și de sinoadele lor. În secolul VII e.n. apare o nouă religie
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]