65 matches
-
nimeni altul A finalizat " Liceul...", dar și Bacalaureatul ; La Budapesta și la Munchen, studiind să zboare-n cer I s-a conferit, pe merit, "Diploma de Inginer !" La "Opel", Inginer, invenții !(mi-ar lua mult să le aștern...) : Concursuri cu monoplane, la Viena și Aspern ! La București, Sibiu, Brașov, Ploiești, Lugoj, dar și Blaj La Alba, Mureș, Orăștie, Arad, Iași, fără picaj ! A avut și sufletiștii, ce i-au fost prieteni buni : Vlahuță, Iosif și Gârleanu, Bârsan, Haret, buni români ! Traian
EROULUI NAȚIONAL AUREL VLAICU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1437463263.html [Corola-blog/BlogPost/374953_a_376282]
-
Floyd Bennett" (după pilotul recent decedat care zburase în anterioarele expediții ale lui Byrd); un Fairchild FC-2W2, NX8006, construit în 1928, botezat „Stars And Stripes” (astăzi expus la Virginia Aviation Museum, împrumutat de la National Air and Space Museum); și un monoplan Fokker Universal botezat "Virginia" (statul natal al lui Byrd). Tabăra de bază a fost botezată „Little America” și se afla pe bariera de gheață Ross și au început expediții științifice cu rachete de zăpadă, sania cu câini, snowmobilul și cu
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Bo Carlsson, care lucrau deja la "Fabrica „Schiell”" au început să lucreze la proiectul unui avion de concepție proprie. Proiectul a fost finanțat de către Andrei Popovici, pe atunci secretarul general al Aeroclubului României cu 100000 de lei. Avionul era un monoplan biloc construit integral din lemn, cu fuselajul învelit cu placaj, iar aripile din pânză lăcuită. Avionul era echipat cu un motor Gnôme-Rhône de 80 C.P.. Au fost construite două exemplare. Primul exemplar a fost terminat în 1925 și a fost
Fabrica Schiell () [Corola-website/Science/313598_a_314927]
-
A zburat prima dată în 1932. Din el a derivat avionul IAR-14. Deși performanțele erau superioare variantelor anterioare, demonstrația din 1933 susținută de lt. av. Eugen „Puiu” Pârvulescu nu a convins șefii ARR, care aveau rețineri față de avioanele de luptă monoplane cu aripa jos. În 1935 ampenajele au fost modificate ca la IAR-16. Caracteristici generale Echipaj: 1 pilot Caracteristici tehnice: Performanțe Armament
IAR-13 () [Corola-website/Science/330973_a_332302]
-
zbor cu propulsie pe 10 octombrie 1907, pe o distanță de 100 m cu Pelterie I (sau R.E.P. I). Această aeronavă avea un motor cu șapte cilindri de 30 CP, ce era răcit cu aer, după un design propriu. Încercările monoplanului Pelterie II au început pe 8 iunie 1908. Acest avion a stabilit un record de zbor de 1.200 m de zbor, ajungând la o altitudine de 30 m. După ce o versiune modificată a acestui avion a zburat pentru ultima
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
altitudine de 30 m. După ce o versiune modificată a acestui avion a zburat pentru ultima oară în 1909, la Reims, Pelterie a încetat să mai zboare și s-a axat pe proiectarea și fabricarea de aeronave. Vickers R. E. P. Type Monoplan s-a bazat pe proiectele lui și a marcat începerea producției de aeronave la Vickers Limited. Familia sa a investit masiv pentru a finanța modelele sale de aeronave, iar acest lucru aproape că a adus-o la ruină. Cu toate
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
, a fost un avion de vânătoare proiectat pentru a acționa de la bordul unui portavion, fiind primul avion de vânătoare monoplan din lume destinat să acționeze de pe nave de luptă. El s-a aflat în dotarea Serviciului Aeronaval al Marinei Imperiale Japoneze (大日本帝國海軍航空隊, Dai-Nippon Teikoku Kaigun Koukuu-tai) din 1936 până în 1945, fiind predecesorul faimosului Mitsubishi A6M ' Zero'. Numele de cod oficial
Mitsubishi A5M () [Corola-website/Science/325649_a_326978]
-
de relief, Africa a fost considerată un continent unde se puteau demonstra cu adevărat calitățile materialului aviatic și măiestria aviatorilor. Încă în octombrie 1913 aviatorul francez Pierre Daucourt și mecanicul său Henri J. Roux au încercat să efectueze cu un monoplan "Borel" un raid de la Paris până la Cairo, dar n-au putut trece de Munții Taurus. Primul raid în Africa, pe traseul Cairo - Khartum a fost făcut de , între 4 - 12 ianuarie 1914, zburând circa 2000 km, cu escale la Luxor
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
monoloc franțuzesc din Primul Război Mondial, conceput de Gustave Delage și produs în serie de "Société Anonyme des Établissements Nieuport". A avut un rol important în restabilirea echilibrului tactic în cursa pentru câștigarea supremației aeriene, într-un moment în care monoplanele de vânătoare "Fokker Eindecker" germane dotate cu mitraliere sincronizate, surclasaseră avioanele aliate slab înarmate, în așa numita epocă a „Năpastei Fokker” (în ) care s-a întins de la sfârșitul verii 1915 până la sfârșitul iernii 1915-1916. Aparatul s-a aflat în serviciul
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcțional. Blériot a fost un pionier al acrobațiilor aeriene. Născut în satul Dehéries, lângă Cambrai, Blériot a studiat ingineria la École centrale de Paris. și a pus bazele unei reușite afaceri cu faruri cu acetilenă, care i-a adus o
Louis Blériot () [Corola-website/Science/322615_a_323944]
-
câteva proiecte de vehicule de zbor în final nereușite și periculoase, care i-au secătuit resursele financiare. Blériot a părăsit compania și a început să-și realizeze propriile aeroplane, experimentând pe diferite modele și reușind în final să construiască primul monoplan din lume care s-a desprins de la sol, Blériot V. Cu toate acestea, monoplanul se prăbușea rapid la sol. În 1909, el a realizat modelul Blériot XI, care era mai stabil. Blériot a făcut primul zbor cu acest model pe
Louis Blériot () [Corola-website/Science/322615_a_323944]
-
secătuit resursele financiare. Blériot a părăsit compania și a început să-și realizeze propriile aeroplane, experimentând pe diferite modele și reușind în final să construiască primul monoplan din lume care s-a desprins de la sol, Blériot V. Cu toate acestea, monoplanul se prăbușea rapid la sol. În 1909, el a realizat modelul Blériot XI, care era mai stabil. Blériot a făcut primul zbor cu acest model pe 23 ianuarie 1909, iar ulterior l-a expus la Expoziția de Locomoție Aeriană de la
Louis Blériot () [Corola-website/Science/322615_a_323944]
-
variantă a atins o viteză maximă de 518 km/h cu un plafon maxim de zbor de 1.250 km. Proiectul a fost abandonat datorită faptului că avioanele în configurație de biplan nu ofereau niciun avantaj față de aparatele de zbor monoplane. În ciuda faptului că această variantă nu a intrat niciodată în producția de serie, el deține recordul pentru cel mai rapid biplan al tuturor timpurilor. Nu se știe cu siguranță câte avioane CR.42 au fost construite. Cifra cea mai probabilă
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
mai bine în Africa. „Șoimii” s-au dovedit capabili să doboare nu numai avioane Gladiator, dar chiar și Hurricane și Spitfire. Pe 31 octombrie 1940, piloții italieni de biplane au înregistrat prima lor victorie confirmată în Africa de nord împotriva monoplanelor Hawker. În timpul unei lupte aeriene, două avioane de escortă a bombardierelor Savoia Marchetti SM. 79 au avariat două Hurricane canadiene, dintre care unul s-a prăbușit și pilotul său a murit, iar cel de-al doilea a aterizat forțat. În
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
proiecteză aparate de zbor ale căror modele le testează într-un tunel aerodinamic simplu (un ventilator, o pâlnie și un tub) pe care și-l amenajase la bordul navei „Turnu Severin”. Reușeste să finalizeze proiectul inițial al unui „Hidro-Aero duplex monoplan”, un hidroavion monoplan, bimotor, însă, datorită dificultăților de construcție, realizează un al doilea proiect, de data aceasta al unui hidroavion biplan cu aripi decalate. Confruntându-se cu mari dificultăți în procurarea fondurilor necesare construirii aparatului, Ministerul de Război nealocând fondurile
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
zbor ale căror modele le testează într-un tunel aerodinamic simplu (un ventilator, o pâlnie și un tub) pe care și-l amenajase la bordul navei „Turnu Severin”. Reușeste să finalizeze proiectul inițial al unui „Hidro-Aero duplex monoplan”, un hidroavion monoplan, bimotor, însă, datorită dificultăților de construcție, realizează un al doilea proiect, de data aceasta al unui hidroavion biplan cu aripi decalate. Confruntându-se cu mari dificultăți în procurarea fondurilor necesare construirii aparatului, Ministerul de Război nealocând fondurile promise, Ion Paulat
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
instaurarea guvernului nazist în Germania, iar Ministerul Aviației () îi revine lui Milch. Acest fapt se traduce prin reînvigorarea industriei germane de aviație, inclusiv firma BFW. Colaborarea cu Robert Lusser duce la proiectarea avionului care avea să aducă relansarea companiei, un monoplan sport Me 37, cunoscut însă sub numele de "Bf 108 Taifun", model care va sluji mai tarziu pentru "Bf 109", un avion de vânătoare care va încorpora multe îmbunătățiri. Cu toate acestea, numai prieteniile pe care Messerschmitt le leagă cu
Willy Messerschmitt () [Corola-website/Science/300068_a_301397]
-
mai mare parte a pieselor de artilerie datau din perioada primului război mondial. Principalul avion de vânătoare din dotarea "forțelor aeriene italiene" era Fiat CR.42, un biplan modern cu excelente calități de zbor, dar care era depășit de avioanele monoplane de ultimă generație, cu care erau dotate flotele aeriene ale altor state. Forțele aeriene italiene aveau în dotare aproximativ 1.760 de aparate de zbor, din care doar cam 900 puteau fi considerate „aparate de prima linie deluptă”. "Marina regală
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
a fi menționat este punerea în folosință a eleroanelor pe aripa superioară. Deși eleroanele au mai fost folosite la planoare, Dumont a fost cel care le-a introdus în tehnologia construcției de avioane. Ultimul proiect al lui Santos a fost monoplanul numit "Demoiselle" (începând cu varianta nr. 19, până la nr. 22). Acest monoplan a fost proiectat strict pentru uzul personal, însă mai târziu i-a lăsat de bunăvoie și pe alții să-i folosească invenția. Fuselajul era construit din fibră de
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
Deși eleroanele au mai fost folosite la planoare, Dumont a fost cel care le-a introdus în tehnologia construcției de avioane. Ultimul proiect al lui Santos a fost monoplanul numit "Demoiselle" (începând cu varianta nr. 19, până la nr. 22). Acest monoplan a fost proiectat strict pentru uzul personal, însă mai târziu i-a lăsat de bunăvoie și pe alții să-i folosească invenția. Fuselajul era construit din fibră de bambus îngroșată, iar pilotul se așeza între roțile principale ale trenului de
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
(în limba rusă И-15) poreclit Ciaika (în limba rusă Чайка - pescăruș) a fost un avion de vânătoare biplan sovietic din anii 1930. A fost fabricat în număr mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei Tupolev. Deoarece proiectul monoplanului nu s-a dovedit fiabil, Tupolev a ordonat ca pentru siguranță să se fabrice două biplane ca proiecte de rezervă, I-14A și B. În august 1932 Nikolai Polikarpov
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei Tupolev. Deoarece proiectul monoplanului nu s-a dovedit fiabil, Tupolev a ordonat ca pentru siguranță să se fabrice două biplane ca proiecte de rezervă, I-14A și B. În august 1932 Nikolai Polikarpov tocmai era eliberat din închisoare și i s-a dat sarcina proiectării
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
este un avion biloc, monoplan, cu aripa jos și cabina deschisă, proiectat și construit la fabrica ICAR din București. Era un avion destinat școlilor civile și militare de pilotaj, în special ca avion de faza I. Diferite variante au fost folosite pentru acrobație aeriană în cadrul
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]
-
a fost ignorată. Acestea au facut din Zero mai usor, manevrabil și agil decât majoritatea avioanelor timpului său dar, în același timp, mult mai expus riscului incendierii și exploziei dacă era prins și lovit de tirul inamic. Cu aripa de monoplan scurtă și joasă, cockpitul închis și trenul de aterizare retractabil, Zero beneficia de cel mai modern design din lume. Avea o putere ascensională ridicată încărcarea aripii de portanță fiind scăzută (forța de apăsare a aerului asupra aripii în sensul acțiunii
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]