8 matches
-
inainte, îți merge rău! Au și superstiții. Să nu-ți iasă popa înainte, c-o pățești! Eu tăceam din gură. - Auzi, măi, dacă-i popa aici, nu-i bine să ne spună povestea aceia cu Dumnezeu? Se zice că un “moșnegel” ar fi făcut cerul și pământul și stelele și munții și marea! Auzi! Un “moșnegel”! Eu tot tăceam. „Dă-le pace, că-s ofițeri. Ei glumesc, ei râd. Eu ce să discut?” Dar unul vine și se așează drept în fața
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri by http://balabanesti.net/2015/11/17/dialog-in-tren-dintre-parintele-ilie-cleopa-si-un-grup-de-ofiteri/ [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
pățești! Eu tăceam din gură. - Auzi, măi, dacă-i popa aici, nu-i bine să ne spună povestea aceia cu Dumnezeu? Se zice că un “moșnegel” ar fi făcut cerul și pământul și stelele și munții și marea! Auzi! Un “moșnegel”! Eu tot tăceam. „Dă-le pace, că-s ofițeri. Ei glumesc, ei râd. Eu ce să discut?” Dar unul vine și se așează drept în fața mea. - Părinte, nu vă supărați, de unde sunteți? Dar eu, de ce să le zic Sihăstria? - De la
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri by http://balabanesti.net/2015/11/17/dialog-in-tren-dintre-parintele-ilie-cleopa-si-un-grup-de-ofiteri/ [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
până la adânci bătrânețe, în urma tirajelor uriașe pe care li le-a impus aceeași critică de direcție, transformată-n indicații de CAER literar, către toate țările satelite, pentru care se proiectau literaturi satelite. În rest, erau cu totul deosebiți: Babaevski - un moșnegel rural, îngânfat de succesul prostesc pe care-l avusese, exact cum putea fi un provincial grobian dintr-o țară ocupantă care, cu înalte distincții pe sacoul de stofă rigidă, trainică, croită demodat, era plimbat drept exemplu prin cafenelele rafinate, cu
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
categoriile: haiducești, vitejești („Ghiță Cătănuță”) și, mai ales, sociale („Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte balade, numite de folcloriști „jurnale orale”, sunt relatări de evenimente senzaționale recente, lipsite de eroism. („Focul de la Costești”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” sau „La nuntă la Vijulan”). Interesantă este „Cântarea lu Cojin
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
nume, nici fără. Astfel, pot aminti pe unii din ei ca Pireanu, Mohonea, Moise, Joyhiu și alții. Aștept Alecule, cu multă nerăbdare revederea din 1977. Măcar la aceasta să iau parte activă și la pregătirea ei. Îmi și imaginez de moșnegeii care se vor aduna cu băbuțele lor. Unii mai cărunți, alții cu părul mascat dar cu un suflet curat. Transmit din suflet urări de sănătate ție, familiei și la toți colegii de jurul tău. Am uitat să-ți spun că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Domnului nu mai putea Îndura starea aceea de lucruri.Trimise pe pamant o secetă și o arșiță cum nu mai fusese până atunci. Nu plouase de mult timp, fântânile secau.Pâământul era crăpat ca vai de el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile se Înroșeau și se uscau.Pădurile luau singure foc și trosneau În uscăciunea lor.Vitele se lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
replica lui spirituală, uitându-se la ceilalți, se apucă și el să râdă și mai cu poftă până ce, în cele din urmă, începu să tușească atât de violent, încât Nastasia Filippovna, căreia, cine știe de ce, îi plăceau foarte mult asemenea moșnegei originali, băbuțe și chiar ființe sărace cu duhul, se repezi imediat să-l mângâie, îl sărută și porunci să i se dea o ceașcă cu ceai. Servitoarei intrate îi spuse să-i aducă o mantilă, se înfășură în ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din susul liniei ferate, cunoșteam pe un moșnegel îndesat, cu mustăcioară albă, cu ochi mititei pe obraz zbârcit. Și venind acum încet spre căsuța de bârne a podarului, în preajma apei, spre coliba de stuh a bulgarului, ridicată în mijlocul grădinii - știam de bună samă că voi găsi pe acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]