6,061 matches
-
că omul nu poate ajunge la viața veșnică, decât prin suferință. A primit această neputință cu demnitate, cu dragoste, cu nădejdea dobândirii vieții veșnice. Și noi credem nu numai că a dobândit-o, ci a aterizat în direct în brațele Mântuitorului, așa cum îi plăcea să spună regretatului Părinte duhovnic Teofil Părăianu, el fiind orb din naștere. Preacuvioase Părinte Paisie, de acolo din ceruri, roagă-te pentru noi. Amin. Doamne, ajută! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Nu există desăvârșire, fără suferință! / Ștefan Popa
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1465917209.html [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
Împărăția veșnicei comuniuni cu Dumnezeu. Învierea Domnului este o invitație de a merge mai la adânc, așa cum le-a spus Iisus ucenicilor Săi să facă, atunci când, pescuind toată noaptea, nu au prins nimic (Luca 5, 1-11). Apoi, ascultând de sfatul Mântuitorului, au prins pește de se scufundau corăbiile. În cazul nostru, Învierea ne invită să trecem de la sălășluirea în coajă la trăirea în miez, în adânc, ea fiind adâncul și punctul culminant al credinței noastre și al mântuirii, fapt pentru care
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
așa cum cântăm la slujba Învierii (Cântare din canonul Învierii). Deci cum ne însușim Învierea Domnului? Trăind întru El prin credință fierbinte și fermă: „Cel ce crede-n Mine, chiar de va muri, viu va fi”(Ioan 11, 25) ne asigură Mântuitorul cu făgăduință. Suntem chemați, deci, să ne centrăm viața pe Învierea Domnului, să trăim cu fața spre Înviere, înaintând spre ea încredințați fiind că astfel ne împlinim menirea existențială autentică. Așadar, cu credința înnoită de Învierea Domnului, așa mergem spre
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
Martiri, Sfinți, Dascăli, Poeți, Filosofi, Duhovnici, Mărturisitori, Voievozi, Vlădici, Artiști, Țărani, etc. Purtând responsabilitatea chemării, misiunea Crucii încredințate, apostolatul Jertfei, acești iluștri Aleși au atins vocația hristică a iubirii lui Dumnezeu. Istoria îi așează în Panteonul celor Mari, iar Biserica Mântuitorului în Cetele alese ale Sfinților. Constantin, coboară din cetatea Naissul Moesiei trace (Niss-Macedonia), din vița nobilului general traco-get Constanțiu „o persoană dintre cele mai bune și de o dărnicie fără margini” (Eutropium Breviarium, cartea a 10-a, cap. 1) și
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
mai adânc și Roma păgână, precum și predispunerea înaintașilor săi-cezari, despoți-tirani la ura, prigoana, persecuțiile și uciderea creștinilor, aleșii Împăratului Dumnezeu-Iisus Hristos. Așadar, Constantin a trecut de grabă și necondiționat sub ascultarea Împăratului Vieții, oprind persecuțiile și prigoanele îndreptate împotriva Bisericii Mântuitorului lumii, a emis legi cu caracter creștin, a convocat la Niceea, Întâiul Sinod Ecumenic al Bisericii Celei Una, Universală, Sfântă și Apostolică, a promulgat Edictul de toleranță religioasă cu respectarea tuturor confesiunilor din imperiu și a zidit noua capitală a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Sfântă și Apostolică, a promulgat Edictul de toleranță religioasă cu respectarea tuturor confesiunilor din imperiu și a zidit noua capitală a noului Imperiului creștin Dac ortodox la Bizanț, numită Constantinopol, după numele său de ctitor, dar închinată veșnicei slăvirii a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Maicii Sale-Preafericita Fecioară Maria. Către anul 658 î.Hr., tribul Megarilor, desprins din Marele trunchi Trac, având în frunte pe viteazul Bizant, și-a ridicat pe Bosfor cetatea de scaun numită Bizanț, iar mai apoi în fața
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
nu-i persecută, și nici nu-i încreștinează cu forța. (Sfântul Constantin cel Mare..., op. cit. p. 317) Deși Împăratul i-a încrustat noii Capitale numele său, convins că Înțelepciunea Sfântă a Dumnezeului Tată sălășluiește în lumina Logosului-Fiu, a închinat Constantinopolul Mântuitorului Hristos. Nichifor Calist, ne redă cuvintele augustei inscripții puse de Constantin cel Mare sub statuia sa: Ție, Hristoase, Care ești Dumnezeu, dedic acest oraș. (P.G. 145, col. 1325- VII, 49). Aceeași inscripție, dar cu un conținut mai larg, provine de la
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
P.G. 134, col. 1108- XIII, 3). Altă informație venită de la Constantin Acropolites, consemnează că: orașul a fost ridicat în numele Mamei lui Dumnezeu. (Cuvânt elogios, p. 340) Împăratul Constantin cel Mare a manifestat o deosebită cinstire și față de Apostolii și Martirii Mântuitorului nostru, astfel că Orașul sfânt a fost închinat și venerării lor. Dacă nu ar exista Răsăritul Ortodox, Apusul catolico-protestant ar fi apus de mult. După sucombarea sub huni în anul 476 d. Hr., Apusul și-a ridicat pleoapele abia în
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
-L pe Domnul și Crucea Sa dătătoare de viață și l-au mărit pe Constantin, biruitorul. (Sf. Teofan, Scrieri cronice, PG 108, p. 84). După bătălia de la Pons Milvius - Podul Vulturului, din 28 Octombrie 312, împotriva tiranului păgân-prigonitor Maxențiu, când Mântuitorul Hristos Însuși i-a prezis biruința, poporul și senatul Romei i-au deschis larg porțile Cetății, primindu-l cu cinstea care i se cuvine marelui eliberator și salvator împărat. Constantin, relatează istoricul-ierarh, apropiat al împăratului și-a făcut intrarea în
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
lungă în chipul crucii, poruncind să se sape dedesubt, cu slove latinești, următoarea inscripție: < > (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a 9-a, cap. 11) Statuia Eliberatorului Constantin cel Mare așezată în piețele Romei purta în augusta mână învingătoare, Crucea Mântuitorului Hristos. Împăratul Constantin oferă tracului Miltiade-episcopul Romei, ca viitoare reședință apostolică, palatul Lateran. După trei ani de la celebra biruință divină și augustă de la Pons Milvius, senatul roman i-au ridicat biruitorului un Arc de Triumf pe care au inscripționat cuvintele
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Cruce a înnobilat suferința, dându-i un sens dumnezeiesc, mântuitor. Răstignirea Domnului a zgâlțâit deopotrivă din temelii marginile Cosmosului și toate încheieturile omenirii. Suferința creștină capătă o altă existență, ce nu are nevoie nici de explicare, nici de justificare. Răstignirea Mântuitorului așează lumea creștină într-o atitudine spirituală profundă, prin care Biserica Sa purifică mistic și ascetic sufletul noii lumi hristice întru veșnicie. Sfintele Patimi ale Domnului și Dumnezeului nostru, suferința Lui pe Cruce a fost acceptată și trăită, doar ca să
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
bunătatea, frumusețea chipului său, a staturii lui, întrecându-i chiar și pe cei de aceeași vârstă cu el prin puterea lui, s-a apropiat de Dumnezeu, cinstindu-L mai presus de toate cele create și existente: aflându-L a fi Mântuitor și păzitor al împărăției și dătător al tuturor bunătăților. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea 1, cap. 12, în PSB, vol. 14. Ed. I.B.M. al B.O.R., București, 1991, p. 19-20; 69) Referințele oferite de cronicarii și
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
a conștiinței moral-creștine, privind slujirea lui Dumnezeu, Care i-a încredințat binecuvântarea ocrotirii Neamului și a Bisericii Sale. Un astfel de Conducător este dator să administreze Imperiul sau Statul care-i este încredințat, dar, care trebuie axat doar pe persoana Mântuitorului lumii Iisus Hristos. Acest fapt se numește Teocrație ortodoxă, exercitată sub sceptrul ecumenicității creștine. Aruncând privirea pe Epistola imperială trimisă de Constantin lui Saporie, împăratul perșilor în care face referire la grija lui Dumnezeu față de poporul său, rămânem înmărmuriți de
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
care ridică păcatul lumii dar a și descoperit taină Sfintei Treimi la Botezul Domnului. A fost prezent Glasul Tatălui Ceresc care a zis: „Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”, iar Duhul Sfânt S-a coborât peste Mântuitorul în chip de porumbel. Fiind contemporan cu Mântuitorul, nu mai era nevoie să propovăduiască, ci s-a bucurat de privilegiul dumnezeiesc de a-L arată poporului pe Mesia coborât printre oameni: Acesta este! A trăit în pustie că un monah
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/29_august_taierea_capului_sf_ion_untaru_1377741953.html [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
care se prefigurează apoi ca un prinos al fericirii. Prietenia vine ca o plinătate a bucuriei, ce țâșnește ca o flacără binefăcătoare a spiritului, ca un Rug aprins al încântării persoanei în toată splendoarea ei de a se desăvârși moral. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care trăiește cu adevărat în spiritul Aleșilor Săi, ne mărturisește Prietenia Sa ca pe un Nimb ceresc din care se revarsă continuu harul bucuriei înspre cei dragi. Ca trăire a plinătății sale ființiale, Prietenia este expresia ascensională
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1446651108.html [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
Dumnezeiasca Euharistie, călăuză către Împărăția cea Veșnică, Editura „Agnos”, Sibiu 2010, 375 p. Sfânta Euharistie este Taina prin care, sub forma pâinii și a vinului, creștinul se împărtășește cu însuși Trupul și Sângele lui Iisus Hristos. Instituită de Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină (Matei 26, 26-28; Marcu 14,22; Luca 22,10), Euharistia este Taina unității Bisericii, așa cum arată Sfântul Apostol Pavel: < > (I Corinteni, 10,17). Părintele Profesor Dumitru Stăniloae afirma că: „Euharistia este împlinirea iconomiei
STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stelian_gombos_0.html [Corola-blog/BlogPost/359448_a_360777]
-
patristice cu privire la importanța Jertfei Euharistice din care desprindem faptul că Iisus Hristos este Jertfa cea vie plină de iubire și că unirea cu Hristos în Euharistie este o unire deplină. Tot în acest studiu autorul prezintă importanța slujirii arhierești a Mântuitorului Iisus Hristos, legătura dintre Învierea Domnului și prezența Sa permanentă în Euharistie, valoarea și importanța Sfintei Euharistii ca Taină etc. Un subcapitol important al acestui studiu este cel consacrat caracterului soteriologic al Sfintei Euharistii din care desprindem faptul că scopul
STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stelian_gombos_0.html [Corola-blog/BlogPost/359448_a_360777]
-
și prezența Sa permanentă în Euharistie, valoarea și importanța Sfintei Euharistii ca Taină etc. Un subcapitol important al acestui studiu este cel consacrat caracterului soteriologic al Sfintei Euharistii din care desprindem faptul că scopul ultim și ținta finală a Jertfei Mântuitorului este dobândirea libertății și a eliberării omului. Un alt capitol important al lucrării este cel consacrat Epiclezei Euharistice, adică a rugăciunii de invocare a Sfântului Duh. Autorul subliniază faptul că în Ortodoxie actul liturgic de prefacere a elementelor euharistice subliniază
STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stelian_gombos_0.html [Corola-blog/BlogPost/359448_a_360777]
-
rugăciunii de invocare a Sfântului Duh. Autorul subliniază faptul că în Ortodoxie actul liturgic de prefacere a elementelor euharistice subliniază rolul precumpănitor al Sfântului Duh în această acțiune. Este rolul Sfântului Duh de a actualiza continuu starea de jertfă a Mântuitorului Iisus Hristos. Este rolul Duhului să mențină viața Trupului eclezial a lui Iisus Hristos, care este Biserica. Autorul arată că Epliceza este de origine divină: „Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor”(Ioan 16
STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stelian_gombos_0.html [Corola-blog/BlogPost/359448_a_360777]
-
ne-am amintit de „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“ și acum se arată pe cer o pentagramă. Lioara: Nici atunci oamenii n-au înțeles că Ioan Botezătorul a venit pe pământ cu duhul și puterea lui Ilie ca să deschidă calea Mântuitorului. Adam: După cădere multe nu au mai înțeles oamenii. Lioara: Înțeleg! Adam: Ce? Lioara: Nașterea lui Iisus Hristos a fost vestită de o stea. Adam: Da? Lioara: Venirea lui la finalul veacurilor nu poate să fie vestită decât de o
LIMBAJUL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1472670919.html [Corola-blog/BlogPost/375421_a_376750]
-
bărbăție, stând tare în credință. Pentru cei credincioși, Mucenicii sunt creștini aleși, luminați de Dumnezeu, pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a diavolului. Drept aceea, în toiul prigonirilor și în clipele când sunt puși la încercările cele mai sângeroase, Mântuitorul îi luminează cu puteri dumnezeiești care le ocrotesc trupul împotriva suferințelor. Deci, cei de față, văzând chinurile de moarte prin care trecea Sfântul Gheorghe, atingându-se un mort, acesta a înviat. Însăși, împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a
SFÂNTUL GHEORGHE – OCROTITORUL OŞTIRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1398249796.html [Corola-blog/BlogPost/347923_a_349252]
-
deplină care nu este absorbire, ci comuniune în adevăr și în dragoste. Această cale este una ireversibilă, pentru care nu există alternativă este calea Bisericii. 2. Marcate încă de trista perioadă istorică, în timpul căreia s-a negat Numele și Stăpânirea Mântuitorului, comunitățile creștine din România întâmpină încă, în mod frecvent, astăzi, dificultăți în a depăși efectele negative pe care acei ani le-au produs în relațiile de frățietate și de împreună-lucrare, precum și în redescoperirea comuniunii. Întâlnirea noastră trebuie să fie considerată
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_conceptul_de_securitate_partea_a_iv_a.html [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
Taină nu se poate despărți de pocăința unei vieți întregi, ci una presupune pe cealaltă și o solicită, una fiind completată de cealaltă. Urmărind cu atenție această pildă a fiului risipitor, ne putem da seama că această pildă relatată de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne arată nu numai chipul adevăratei pocăințe, ci și treptele, momentele, pe care le trăiește cel ce se pocăiește cu adevărat. Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Eu, cel care cânt sau rostesc slujba, sau cel care o ascult, sunt cel care „glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne: greșit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăția darurilor Tale; dar mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, și mă mântuiește“ (prima stihiră a Laudelor Utreniei). Am recitit toată slujba Duminicii de față. Într-adevăr, toate cântările și rugăciunile ei se referă la fiul cel mic, la noi, cei care ne identificăm cu el, și la tatăl, care
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
personaje, individuale sau colective, sau două tipologii umane care stau față în față. În Duminica lui Zaheu vameșul, acesta se află în opoziție cu cei care cârteau în casa lui, care nu se bucurau de pocăința lui, ci spuneau despre Mântuitorul că „a intrat să găzduiască la un om păcătos“. Duminica trecută, vameșul smerit și realist a fost judecat și desconsiderat de fariseul corect, care se ruga, postea de două ori pe săptămână și dădea zeciuială. La fel și Duminica viitoare
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]