52 matches
-
Preșdintele țării, guvernul, parlamentul, toți aceștia nu reprezintă un nucleu de conducere. Există această dovadă de 22(douăzeci și doi) de ani, și nimeni nu are nici o apăsare în această debandadă, care prezintă tot de atâția ani doar certuri și mârâieli adversatile televizate. Natalitatea la români este în scădere vizibilă și dramatică.Iar mortalitatea și divorțul în creștere alarmantă. Țiganii își căsătoresc copii de la 10-13 ani, se procrează la vârste fragile, ce pare de necrezut, iar numărul de copii e cu
VIITORUL RROM-ANIEI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Viitorul_rrom_aniei_stelian_platon_1346436524.html [Corola-blog/BlogPost/343451_a_344780]
-
întâi faptul că s-a ridicat pe picioare a căpătat un alt orizont (homo erectus). Mersul biped a dus la transformări ale unor organe interne, dispuse acum pe verticală. Pe vremea aceea limbajul omului se rezuma la strigăte, răgete și mârâieli legate de anumite activități: vânatul în comun, viața socială. Se crede că vorbirea articulată nu ar fi mai veche de 100 000 ani sau mai multe sute de mii de ani (Finuța Hasan, Intr. în lingv., B, 1972, p.29
ORIGINEA LIMBAJULUI SI FILOSOFIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1413353501.html [Corola-blog/BlogPost/360061_a_361390]
-
a rumoare albastră. Gândurile mele, aidoma cărnii ultimului somon de pe planetă, sunt curierii lichefiați ai outside-ului teluric. Imortalizez divinitatea ce face flotări cu încetinitorul ceas. Stop-cadrele mușcă din celulele actorilor. Văd, levitând sarcofagele mesteceniilor muți. Pădurile, deghizate-n bufnițe, conduc mârâielile „șamanilor urbani” spre purgatoriu. Uneori, mi-e sete de revisantele foiletoane ale întunericului. Rostogolesc cu flash-uri fragede, florile de lotus ale secolului. Acestea sunt momițele hadesiene, clătinate evaziv spre a respinge catharsisul, flori de lotus ce ascund patetismul și
UMANU-I UN ORBIT MIȘTO de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1488921015.html [Corola-blog/BlogPost/340237_a_341566]
-
cu ficatul de cod. Plescăia de plăcere și, din când în când, mai ardea câte o dușcă de techilla. Pe figura sommelier-ului se lăbărța un rânjet de satisfacție în timp ce chelnerii arătau ca niște statui din templele budiste. După un timp mârâielile de plăcere se mai domoliră, domnul ministru se șterse la gură cu un colț al feței de masă și spuse: - Bă, fu bunicică! Parc-ar mai merge un ciocănel dă trăscău, no!? Hai! Meștere, bagă unu’, să te iert! Și
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403024099.html [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
mai bătrân și cel mai voluminos membru al familiei, el este ca un frate inocent pentru Zak. Poate fi uneori fricos, dar se dovedește a fi un puternic aliat, gata să-și riște viața pentru noua lui familie. Vorbește prin mârâieli și bolboroseli care imită uneori vorbirea umană, dar familia îl înțelege fără probleme. Chiar dacă Fiskerton este un criptid și nu un om, între el și Zak există o legătură fraternă. Fiskerton are o forță uimitoare, fiind capabil să rupă metale
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
important. La cinci zile după crimă, Holmes este uimit să citească în ziar că Baynes a arestat pe cineva; este vorba de bucătarul lui Garcia, un mulatru uriaș. Acesta nu-i furnizează nicio informație, singurele sunete scoase fiind doar niște mârâieli. Detectivul este sigur că nu bucătarul este ucigașul și-i spune aceasta lui Baynes, dar polițistul refuză asistență și sfaturile lui Holmes. Holmes își petrece timpul analizând casele mari din apropierea locului crimei. Dintre toate, cel mai interesant i se pare
Aventura din Wisteria Lodge () [Corola-website/Science/324168_a_325497]
-
pe al treilea în rang din rândurile taurosciților după Sviatoslav, un luptător inimos, voinic și tânăr. La această lovitură, taurosciții se înspăimântară; ei începură să se tragă înapoi în câmpie și să se îndrepte spre cetate. Atunci "Teodor", poreclit "Lalacon (Mârâială)", un bărbat temerar și neînvins prin înălțimea și tăria trupului său, ucise mai mulți nefericiți din rândurile dușmanilor cu un buzdugan de fier; îl mânuia cu atâta putere, încât zdrobea cu o singură lovitură și coiful dușmanului. Și pentru că lupta
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
că dădea de belea, în timp ce, dacă spunea nu, era evident c-ar fi supărat-o pe Laura. Totuși, nu putea rata nici cea mai mică șansă ca stabilimentul să fie de vânzare. Hugo s-a decis și a emis o mârâială care spera să fie un răspuns politicos, dar care să nu-l angajeze în nici un fel. Vrei ceva de băut? i-a șoptit Laura. Da, te rog. Hugo s-a hotărât să profite de ocazia de a injecta o doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fost adevărate? nu cred, dar tare mai străluceau în lumina reflectoarelor). Crucea semăna în mod ciudat cu engolpionul unui episcop, păstrându-și toată forța simbolică, chiar și pe pieptul unui asemenea individ. K-Maro mărturisește într-un final, printre sughițiri și mârâieli, că el nu este un bun francez, deoarece nu poate suporta zgomotul făcut de petarde și artificii pe 14 iulie. Este traumatizat pe vecie de coșmarul pe care l-a trăit în Liban la vârsta de doi ani, războiul civil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
primitivă Întrebarea, pe care tânăra cea palidă se grăbi să o reformuleze către mută. Din nou, Dante asistă la acel straniu balet al degetelor. - Spune că pe drum, la Veneția, cineva i-a Învățat magia, raportă Pietra după ce ascultase straniile mârâieli de răspuns ale prietenei sale. Dar avea o expresie nesigură. Lângă el, Lagia părea din ce În ce mai neliniștită. - Magia? exclamă ea, făcându-și cruce. Cu un semn categoric, Dante o făcu să facă, apoi Martina chelălăi din nou spre Pietra. - Ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înăuntru. Gardieni, înaintați! La posturile voastre! La comandă, Bursucul și cu Iepurele Albinos țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deghizate în prudență și în protocolul diplomatic. Nici un realist nu speră ca leul și mielul să se împace, nu mai mult decât se așteaptă ca doi lei să renunțe la lupta pentru supremație. Dacă o competiție poate fi rezolvată prin mârâieli și gesturi amenințătoare, fără a recurge la luptă sângeroasă, cu atât mai bine; dar, în cele din urmă, cineva va trebui să se impună în fața celuilalt. Într-un asemenea mediu conflictual, dacă un actor nu se comportă agresiv într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ziduri de cetate", își găsește confirmarea și explicația în replica imediată a fratelui Ioan, care face loc în discurs întotdeauna pildelor și rimei aferente din rostirea cuvântărilor religioase: "Zidurile despărțitoare sunt rău-sfătuitoare. În țarcul închis cu muruială se-aude numai mârâială; cei de dincolo de poartă, pizmă și necaz ne poartă, iar noi din chilii tânjim și unii pe alții ne bârfim"272. Nu numai coordonatele spațiale se modifică printr-o maximă deschidere, ci și cele temporale, statornicindu-se ca în respectiva
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Articulează cu greu cîte o frază, dar inventează legi: „Legea spune că nu se dau decît două sticle cu lapte!” E un adevărat chin să stai jumătate de oră în proximitatea lor. Cînd, în fine, ajung la „potou”, își înghit mîrîielile și protestele și se gudură pe lîngă vînzătoare. Un lucru e sigur: chiar dacă nu s-au născut așa, ăștia au fost transformați în javre pentru tot restul vieții lor. *„Nu te aperi decît creînd” (Malraux). Și citind, aș adăuga eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
declarînd, fără să realizeze enormitatea vorbelor sale: „Dacă murea Titi Popa, dădeam, căci ăsta a făcut ceva pentru cultură, dar pentru David care, cînd era controlor, ne-a imputat diverse sume - nu dau!” Apoi a lăsat-o mai moale. Dincolo de mîrîieli și ciondăneli, e de observat tendința spre grandoare a „elitei”, care (nu e prima oară) își aranjează „spectacole” de genul celui descris mai sus, care - cum zicea odinioară Galaction - „trivializează înmormîntările”. *Zilele în care nu citesc, mă simt gol, fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țara cu cei mai mulți „eroi” în viață. 8 iulie 2006 Dulce ca mierea e ciolanul puterii Acum, în sezon estival, peisajul politic românesc seamănă mai mult cu un maidan cu câini, decât cu o plajă cu delicii, fiind deacum obișnuiți cu mârâielile, schelăiturile, lătrăturile, bătăile, linsul rănilor și împăcările pe ciolan, chiar dacă maidanezii se arată a fi mai colțoși, mai răi, gata să sfâșie și să ucidă. Fiind atenți la acest concert de urlete, nici n-am mai băgat de seamă că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ea, cu cap cu tot, și pe oala aburindă cu câteva pături, suficient cât să nu mai vedem decât o momâie din care ieșeau firișoare de fum pe ici-colo. Jo, ești ok? la care cea vizată răspunde doar cu o mârâială semiadormită de confirmare. După o vreme, Alfonso, care mai ridică câte un colț de pătura din când în când, concluzionează că e timpul pentru un alt pietroi și dezvelește pe Jo complet înroșită, ornată cu șiroaie de sudoare, care ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Dumitru Hurubă Aproximativ pe toate canalele de televiziune, inundații-neinundații, drame-nedrame, mârâiala Băsescu-Tăriceanu a însoțit sezonul estival asemenea unei ciuperci cu bulinuțe albe, simpatică, dar gata să-i otrăvească pe mâncători. Noroc că românii, arși de feluritele promiscuități televizate, au învățat că nu tot ce zboară pe ,aripi hertziene" este și comestibil
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
vor fi măturate din curtea societăților democratice și lupta lor, chiar și pentru o glorie antumă, se va încheia într-o pubelă nevinovată. Căcărăzile lor ademenitoare, cosmetizate, oferite gratuit vulgului nedevenit încă cetățean, vor fi înghițite instinctual, fără grimase. Dintotdeauna mârâiala patriotardă, apelul la urletul folcloristo-mârlănesc își va găsi adepți, iar jogodiile se vor prinde de aceste proteze emoționale descărnându-le până la os și servindu-le "publicului" cu satisfacția împlinită. Vulgul își va cumpăra o jigodie docilă, nu va avea nevoie
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
triunghiul de aur de la 1800 Deleanu - Alexandru Beldiman - Alexandru Văcărescu) le erau complet străine junimiștilor. Care discutaseră săptămâni de zile despre o antologie din poeții dinaintea lor și nu dăduseră note de trecere decât la câteva zeci - cu ce mari mârâieli! Îmi place, așadar, când poetul scrie, în poezia Cine-i? (1869), apoi în Napoleon: "lumile de valuri", deoarece cosmicizează oceanul. În loc de "grămezi", "mulțimi", "noiane" ori alte exemple de acest fel, Eminescu alege termenul "lumi" care mă trimite la puzderia de
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
malurile unei suspiciuni bilaterale și înconjurat de un alai de îngînători de complimente cordiale, Tismăneanu trăiește singurătatea omului înconjurat de o puzderie de cunoștințe. Numai așa îmi pot explica cum de un om cu atîția prieteni are parte de atîta mîrîială surdă și neîntreruptă. Și atunci, făcînd bilanțul acestor trăsături, ce e de reținut de pe urma amănunțirii lor? Întîi de toate, că Tismăneanu este un Marsyas complet: ruptura sa de comunism nu e declarativă, ci efectivă. În al doilea rînd, pe plan
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
români din Italia n-a avut altă abordare decât una de tip "soluția finală": închisoarea sau deportarea. Această perspectivă nu diferă deloc de ceea ce vedem și simțim în țară. Dacă până acum câteva săptămâni iritarea era exprimată mai ales prin mârâieli în discuțiile private, atacurile venite din partea Italiei au adus chestiunea infractorilor pe scena publică. Adevărul este că n-am reușit niciodată să găsim strategiile potrivite pentru a integra o populație cu o istorie zbuciumată și un destin pe cât de spectaculos
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
ziariști mai luminați, nu prea găsești motive serioase de-a vedea în România un candidat real la integrarea în Uniunea Europeană. Absența voinței politice e vizibilă nu doar în încetineala exasperantă a îndeplinirii cerințelor minimale de aderare, ci și în veșnicele mârâieli, pro-contra, în sânul clicii conducătoare. N-am nici un fel de simpatie față de actualul ministru de externe, dl. Mircea Geoană. Am serioase motive să cred că nu e posesorul unui caracter demn de oferit ca model într-o lume în care
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
mediile intelectuale, au lipsit atât analizele serioase, cât și negările violente. Primele s-au manifestat - când s-au manifestat - printr-un ilustrativism searbăd (s-au inșiruit, în ordine alfabetică sau în ordinea din sumar, autori și titluri), ultimele prin mici mârâieli (nici acelea cu prea multă tragere de inimă). Nici pro-patapievicienii, nici anti-patapievicienii nu știu deocamdată ce să spună. E drept că directorul "Ideilor în dialog" a făcut tot posibilul să-și alieneze câțiva suporteri de marcă. O sintagmă preluată de la
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
eu scriitor. Iată că am publicat și eu cărți. După o convenție îngăduită, unanim acceptată, mă pot numi chiar scriitor. Fie doar și prin faptul că am fost primit, în 1990, în Uniunea Scriitorilor. Primire precedată de unele colegiale (generația...) mârâieli, cum că aș fi ,fost", și aș fi ,făcut" (mai ales!) ,gândit". Am aflat acestea de la cei care ar fi trebuit să mărturisească, măcar, că erau exagerări. îmbulzeala era prea mare și ghionturile erau atât de prietenești, în numele adevărurilor care
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]