67 matches
-
să-și regăsească locul în Europa și în lume ca democrație și putere economică, sărbătorind pe 8 mai șapte decenii de la eliberarea de „obscurantismul nazist” a mulțumit aliaților occidentali, ca și armatei sovietice: „Ei au pus capăt regimului de teroare național-socialistă cu prețul unor sacrificii inimaginabile”, a declarat președintele Bundestagului, Norbert Lammert, în cadrul unei sesiuni solemne a Parlamentului. De altfel, două demersuri ale Germaniei au purtat semnele reconcilerii istorice în zilele marcării celor 70 de ani de la încheierea celui de-al
70 de ani de la înfrângerea Germaniei naziste () [Corola-website/Journalistic/296404_a_297733]
-
Voi încheia această primă parte a eseului cu o constatare dacă nu șocantă, măcar surprinzătoare în legătură cu părerea Jeannei Hersch vizavi de omul și filosoful Heidegger. Căci, deși îl consideră „un filosof veritabil”, ea îi reproșează omului Heidegger „rătăcirea în mișcarea național-socialistă, când devine în 1933 rectorul noului regim, sub autoritatea căruia maestrul său Husserl este eliminat ca evreu din Universitate și bibliotecă - Husserl, căruia îi dedicase lucrarea Ființă și Timp în semn de respect și prietenie”. Iar ca filosof, susține Hersch
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
pe deasupra, primesc astfel de sentințe pe motiv că au contestat un fapt istoric. S-ar părea că în așa-numita Germanie democrată de astăzi există încă judecători care ar sufoca libertatea de expresie cu un zel similar celor din Germania național-socialistă sau din Germania comunistă. Acesta este din păcate, de asemenea, cazul altor state din Uniune, inclusiv Franța. Este un lucru intolerabil și foarte grav. (PL) Doamnă președintă, astăzi nu doresc să ridic o problemă de natură politică. Recent, unul dintre alegătorii mei
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
membru în unitatea paramilitară Freikorps, sub comanda lui Ernst Röhm. (În timpul guvernării social-democrate, formațiunile Freikorps zădărniciseră în 1919 insurecțiile comuniste din câteva regiuni ale Germaniei, desființând și efemera „republică sovietică” de la München.) În 1924, Himmler s-a alăturat organizației „Mișcarea național-socialistă pentru libertate” a generalului Ludendorff. A mai făcut parte până în 1926 dintr-o asociație a ofițerilor naționaliști, avându-l coleg pe șeful său ierarhic Ernst Röhm. În 1925, Himmler a aderat și la SA (Sturmabteilung), formațiunea paramilitară a partidului nazist
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
externă. Stalin afirma mereu că politica guvernului este una și cea a Internaționalei este alta, când, în realitate, între cele două organisme nu era nici o deosebire privind intenția declanșării revoluției comuniste mondiale. Regimurile instaurate în Rusia sovietică și în Germania național-socialistă erau, în general, antidemocratice, dictatoriale și totodată erau în particular, ostile regimurilor democratice din Occident. O motivație a apropierii dintre cele două regimuri totalitare este însuși Tratatul de pace de la Versailles, atât Germania fascistă, cât și Rusia sovietică considerându-se
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
a născut la Auckland, ca fiu unic al lui George Key, proprietar de restaurant, născut în Anglia, și al lui Ruth, născută Lazăr, evreica originară din Viena și care, la 16 ani, a reușit să se salveze din Austria devenită național-socialistă (după Anschluss), emigrând în Anglia, împreună cu câțiva membri ai familiei. George Key a fost veteran al Războiului civil din Spania de partea republicana, si a luat parte la cel de-al doilea război mondial. După ce tatăl său, care suferea de
John Key () [Corola-website/Science/320800_a_322129]
-
nu le-a terminat. S-a prezentat ca voluntar în armata română. În Transilvania se ascuțea lupta pentru putere între diferitele organizații ale sașilor. Grupului de forțe conservator, condus de Hans Otto Roth i se opunea o grupare de orientare național-socialistă, condusă de Fritz Fabritius. În 1935, din această grupare s-a desprins o grupare și mai radicală, condusă de Alfred Bonfert și Waldemar Gust. Pentru că autoritățile române au interzis aceste grupuri, simpatizanții ideoligiei naziste au format o nouă organizație, Frontul
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
simpatizanții ideoligiei naziste au format o nouă organizație, Frontul Național Muncitoresc ("Nationale Arbeitsfront", pe scurt "NAF"), în care s-a înscris și . În 1938, Andreas Schmidt a plecat la Berlin pentru a studia agronomia. Acolo a cunoscut persoane din conducerea național-socialistă și s-a căsătorit cu Christa Berger, fiica Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii Etnici Germani ("Volksdeutsche Mittelstelle"), și șef a "SS-Hauptamt". Martor la căsătorie a fost Heinrich Himmler. După aceasta, în octombrie 1939, Andreas Schmidt a
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
Lenau-Gesellschaft"), prin intermediul căreia, până la moartea sa, a decernat 20 de premii de debut unor tineri autori șvabi bănățeni. După război, Hans Wolfram Hockl, s-a distanțat critic de bagatelizările și falsificările istorice practicate de concetățenii săi, implicați direct în politica național-socialistă.;
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
studiu în care s-a ocupat de rolul lui Carl Schmitt în calitate de consilier juridic al lui Schleicher, Profesorul Wolfram Pyta scoate în evidență sprijinul pe care Schmitt l-a dat formulării politicii lui Schleicher, în scopul de a împiedica "aventura național-socialistă" Profesorul de drept Bernd Rüthers arată și el ""Cercetările adâncite efectuate dovedesc că, până la preluarea puterii de către Hitler în 1933, Schmitt nu a arătat nici cea mai mică simpatie pentru acesta sau pentru național-socialism."" Rüthers apreciază că pozițiile de bază
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a afirmat Führer-ul despre dialectica evreiască, pentru a evita pericolul imens a unor vicieri sau răstălmăciri. Aceasta nu se realizează printr-un antisemitism sentimental; se impune o certitudine bazată pe cunoaștere." () Deoarece această sesiune a fost aproape simultană cu campania național-socialistă împotriva lui Schmitt și cu îndepărtarea sa din funcțiile pe care le deținea, încă din perioada nazistă adepții au emis ipoteza că aceste afirmații erau făcute de Schmitt în mod superficial, din oportunism. Notele sale personale, publicate postum, arată însă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
care nu aveau nici o legătură cu evreii. Prin urmare, se impune concluzia că Schmitt a făcut o analogie falsă și a ajuns la concluzii eronate cu privire la entitatea iudaică. În 1936 Schmitt a devenit ținta atacurilor ziarului "Schwarzes Corp", o revistă național-socialistă apropiată de SS, care îl acuza de oportunism și îi reproșa lipsa de convingeri național-socialiste. Revista critica sprijinul pe care Schmitt îl acordase guvernelor anterioare precum și prietenia sa cu juriști evrei. "Împreună cu Jacobi, Carl Schmitt a susținut poziția guvernului reacționar
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
analiză a corectitudinii ideologice în cadrul partidului național-socialist. În publicația "Mitteilungen zur weltanschaulichen Lage" ("Comunicări cu privire la situația referitoare la concepția despre lume") al biroului lui Rosenberg Schmitt era acuzat că "împreună cu semi-evreul Jacobi emisese teoria contrară învățăturilor prevalente, că o majoritate național-socialistă în parlament (Reichstag) nu ar avea dreptul să modifice bazele politice ale constituției, de exemplu să elimine principiul democrației parlamentare, chiar dacă ar fi avut majoritatea de două treimi cerută de articolul 76, pentru că, în acest caz, modificarea constituției ar fi
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
din aceste activități Carl Schmitt nu a avut un rol proeminent și niciuna din lucrările sale nu a mai servit la fundamentarea unor activități ale autorităților național-socialiste, care continuau să-l considere "persona non grata". Activitatea lui Schmitt în perioada național-socialistă a fost analizată de diferiți cercetători. După cel de al doilea război mondial, când majoritatea lucrărilor lui Schmitt erau puțin cunoscute în afara Germaniei, studiile despre Schmitt au fost elaborate în special de cercetători germani. Urmând tendința perioadei postbelice din Germania
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lui Schmitt erau puțin cunoscute în afara Germaniei, studiile despre Schmitt au fost elaborate în special de cercetători germani. Urmând tendința perioadei postbelice din Germania, acești cercetători căutau în general să pună într-o lumină negativă toate elementele legate de perioada național-socialistă, făcând gratuit afirmații tendențioase. În acest sens, Jurgen Fialkowski afirmă că Schmitt a avut un rol important în pregătirea terenului pentru venirea la putere a lui Hitler . Carl Schmitt a fost considerat ca 'proto-fascist' de scriitori cu orientare de stânga
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
crime împotriva umanității". În timpul anchetei au avut loc numeroase discuții între cei doi juriști, o parte dintre ele fiind publicate mai târziu. În cadrul apărării sale, Schmitt s-a autodescris ca un pur om de știință, pentru care activitatea din perioada național-socialistă a fost o "aventură intelectuală" care impusese luarea anumitor riscuri pentru a putea desăvârși un proces de cunoaștere. La această afirmație, Kempner i-ar fi replicat că acest proces de cunoaștere s-a terminat cu moartea a milioane de oameni
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
combate pe Carl Schmitt și mai mult pentru a-l contrazice pe John Laughland, care, fiind eurosceptic, atacase principiile pe care se baza Uniunea Europeană. Încercarea de a delimita Uniunea Europeană (în care Germania era prezentată ca fiind locomotiva economică) de ideea național-socialistă a unei Europe dominate de Germania, era neinspirată, deoarece John Laughland nu făcuse o asemenea analogie în lucrarea sa, însă a fost ridicată ulterior, în disputele dintre Germania și Polonia cu privire la drepturile de vot. Majoritatea specialiștilor susțin însă ipoteza că
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
societății în presupusele lor planuri și mașinațiuni”. Continua spunând că, „Paralizia generală pacifistă a instinctului național de autoconservare a început odată cu Francmasoneria”. În 1933 Hermann Göring, președintele Reichstagului și una din figurile cheie ale "Gleichschaltungului" ("sincronizare"), afirma următoarele "...în Germania Național-Socialistă, Francmasoneria nu își merită un loc." "Actul de permitere" ("" în germană) a fost adoptat de Parlamentul german (Reichstag) la 23 martie 1933.
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
din România. În iunie 1940 a fost ocupat de Armată Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Molotov-Ribbentrop și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania național-socialistă. La 30 martie 1944 Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainiene. În luptele ce s-au dat pentru oraș (25-30 martie 1944) au murit 1.500 de soldați și ofițeri români
Cernăuți () [Corola-website/Science/296872_a_298201]
-
a plebei care amenința statutul tradițional privilegiat al armatei în societatea germană. Dacă armata tradițională trata masele care constituiau SA cu dispreț, multe Cămăși Brune aveau aceeași atitudine față de armată, văzând-o ca pe un grup insuficient angajat în revoluția național-socialistă. Max Heydebreck, un lider SA din Rummelsburg, a denunțat armata în fața colegilor săi, spunându-le: "Unii din ofițerii armatei sunt niște porci. Majoritatea ofițerilor sunt prea bătrâni și trebuie să fie înlocuiți de alții tineri. Să așteptăm până moare Moș
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
și Istoria Germană din Sud-Estul Europei" publicat o carte în care a analizat prezența scriitorilor Adolf Meschendörfer și Heinrich Zillich în literatura din al Treilea Reich, în care arată că „Simpatia autorilor transilvăneni Adolf Meschendörfer și Heinrich Zillich pentru Germania național-socialistă este mai presus de orice dubiu”. În 1936 lui Menschendorfer i s-a atribuit titlul Doctor honoris causa al universității din Breslau din Germania (astăzi Wroclaw, Polonia). Dr. phil. et jur. Paul Merker, profesor la această universitate, a rostit cuvântarea
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
și-a achiziționat un sediu propriu, renovat prin munca voluntară a membrilor. În sediu au avut loc reprezentații teatrale. Grupa "Wandervogel" din Reșița se subordona asociației " Südostdeutscher Wandervogel" , dar după ce asociației din Germania i s-a alăturat în 1932 Asociația Național-socialistă a mișcării autoajutorării din România ("Verband der Nationalsozialistischen Selbsthilfebewegung in Rumänien"), Grupa "Wandervogel" din Reșița și-a încetat activitatea. Debutul literar a avut loc în 1939 în publicația "Reșița" cu o serie de 13 articole în limba română cu titlul
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
mai mic fiu al editorului Friedrich Bruckmann. După decesul tatălui, a condus editura F. Bruckmann KAG, împreună cu fratele său, Alphonse. În 1898 s-a însurat cu Elsa, principesă de Cantacuzène (1865-1947). Cuplul a făcut parte, încă de la început, din mișcarea național-socialistă, lucru dovedit de numerele lor mici de pe legitimațiile de membru în partid (91, respectiv 92). Au fost printre persoanele influente din Bavaria care l-au introdus cu succes pe tânărul Adolf Hitler în lumea bună a Münchenului anilor ´20. Din
Hugo Bruckmann () [Corola-website/Science/323688_a_325017]
-
Germania nazistă, Germania național-socialistă, Germania hitleristă, Germania fascistă și al Treilea "Reich" (al Treilea Imperiu, Imperiul German 1933-1945) desemnează statul german în perioada anilor 1933 - 1945, când țara a stat sub controlul ferm al partidului totalitar nazist NSDAP - Partidului Muncitoresc German Național-Socialist - și a
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
condiții de ilegalitate, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino și Vasile Cristescu. Cu toate că în timpul proceselor înscenate lui Corneliu Zelea Codreanu, din primăvara lui 1938, cât și după, deși guvernul german nu avusese nici o reacție oficială, propaganda germană a încurajat presa național-socialistă să atace în mod violent regimul de la București pentru modul în care fusese judecat și asasinat Căpitanul. Carol al II-lea a decis să "reziste", înapoind decorațiile primite de la Adolf Hitler, la fel procedând și căpeteniile naziste decorate de monarhul
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]