10 matches
-
tunele mă pierd și-mi este frică Doar flacăra Iubirii îmi luminează Drumul! Plutesc printre momente și vise de durere Invăț să mă alătur... trăirii paralele. Un nor pufos mă-mbie să mă întind pe el Ciudată-nchipuire din globul nebular... Zăresc Calea lactee neînjugată-n timp. Simt sufletu-mi cum zboară prin veșnicul Olimp. Descătușată-n noapte de umbre-apăsătoare, Clipa adormită se scurge-n stropi de vise... O șoaptă mă trezește spunându-mi: ” Te iubesc!” In brațele-ți fierbinți coșmarul
DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_theiss_1454688118.html [Corola-blog/BlogPost/363423_a_364752]
-
pentru ideile lui Wells, ținând cont că el nu a participat și nu a luptat în vreun război. Multe dintre romanele scrise în jurul anului 1900 care prezentau de pe alte planete reliefau ideile științifice ale vremii, printre care se numără ipoteza nebulară a lui Pierre-Simon Laplace, teria selecției naturale a lui Charles Darwin și teoria spectroscopiei enunțată de Gustav Kirchhoff. Aceste teorii vorbesc despre posibilitatea ca alte planete să fie similare ca și compoziție și condiții din punct de vedere al dezvoltării
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Soarele, în timp ce restul materiei s-a aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliții, asteroizii și alte corpuri cerești mai mici din Sistemul Solar. Acest model larg acceptat de apariție , cunoscut sub numele de ipoteza nebulară, a fost dezvoltat pentru prima oară în secolul al XVIII-lea de Emanuel Swedenborg, Immanuel Kant și Pierre-Simon Laplace. Dezvoltarea ulterioară a acestui concept a interacționat cu o varietate de discipline științifice, inclusiv astronomie, fizica, geologie și planetologie. Începând cu
Geneza și evoluția Sistemului Solar () [Corola-website/Science/318632_a_319961]
-
științifice, inclusiv astronomie, fizica, geologie și planetologie. Începând cu epoca cuceririi spațiului cosmic din anii 1950 și odată cu descoperirea planetelor extrasolare în anii 1990, ambele modele au fost contestate și reformulate astfel încât să se țină seama de noile observații. Ipoteza nebulară susține că sistemul solar s-a format din colapsul gravitațional al unui fragment dintr-un nor molecular gigant. Norul avea o mărime de 20 pc, în timp ce fragmentele aveau aproximativ 1 pc (câțiva ani lumină) . Colapsul în continuare al fragmentelor a
Geneza și evoluția Sistemului Solar () [Corola-website/Science/318632_a_319961]
-
în filosofie la Universitatea din California , Berkeley. Brian Reynolds și-a început cariera de designer de jocuri video cu MicroProse(acum defuncta) unde a lucrat ca programator-șef pentru o serie de jocuri de aventură grafice. Acestea au inclus Rex Nebular în 1992 și Întoarcerea fantomei și Dragonsphere în 1993. Acesta era angajat la MicroProse în perioada în care Reynolds a lucrat mai întâi cu Sid Meier, iar cei doi au colaborat la un titlu de joc de strategie cu numele
Brian Reynolds (designer de jocuri video) () [Corola-website/Science/336720_a_338049]
-
linia vizuală, în timp ce observațiile spectroscopice asupra Efectului Doppler vor arăta viteza expansiunii în linia vizuală. Comparația dintre expansiunea unghiulară și velocitatea derivată a expansiunii va releva distanța până la nebuloasă. Dezbaterea despre cum poate fi produsă o asemenea gamă de forme nebulare reprezintă un subiect controversat. În mare, se consideră că interacțiunile dintre materialul care se îndepărtează de stea la viteze diferite dă naștere majorității formelor observate. Cu toate acestea unii astronomi cred că stelele duble centrale trebuie să fie responsabile pentru
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
optică spre roșu în laborator cu ajutorul unui sistem de oglinzi rotative. Prima apariție a termenului „deplasare spre roșu” a fost în 1908, când astronomul american Walter S. Adams menționa „Două metode de cercetare a acelei naturi a deplasării spre roșu nebulare”. Începând cu observațiile din 1912, Vesto Slipher a descoperit că majoritatea nebuloaselor spirale prezentau deplasări spre roșu considerabile. Ulterior, Edwin Hubble a descoperit o relație aproximativă între deplasarea spre roșu a unor astfel de „nebuloase” (despre care nu se știa
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
flogistonului" ca explicație a combustiei (care dăinuiește până ce Lavoisier o combate). 164 Pierre Simon Laplace (1749-1827), astronom și matematician francez. Pune bazele matematicii statistice, în cinci volume: Mecanica celestă (1799-1825). Volumele pun baza interpretării ecuației Laplace, calculul diferențial Laplace, ipoteza nebulară despre originea sistemului solar, găurile negre și noțiunea de colaps gravitațional i-au atribuit porecla de "Newton al Franței". 165 Claude Louis Berthollet (1748-1822), medic și chimist francez. Îl însoțește pe Napoleon în campania sa din Italia. Cercetările sale asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Napoleon continuă: din 23 februarie devine comandant al armatei de Italia. Franța se pregătește să invadeze Irlanda. ¶ Apare românul gotic The Monk de M.G. Lewis. ¶ Pierre-Simon Laplace publică Exposition du système du monde / Explicarea sistemului lumii, în care lansează "ipoteza nebulara", potrivit căreia sistemul solar provine dintr-un nor dens de gaze (idee acceptată pînă în prezent de majoritatea astronomilor). ¶ C.W. Hufeland publică Macrobiotica sau artă de a prelungi viața. ¶ Mor Robert Burns; James Macpherson; Thomas Reid. ◊1797 [vîrstă: 39
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stelar" prin gravitarea și, în cele din urmă, "cuibărirea" în jurul centrelor. Evident că aceasta concepție are mari afinități cu teoria lansată de Pierre-Simon Laplace în 1796 în lucrarea să Exposition du système du monde (Explicarea sistemului lumii), în care "ipoteza nebulara" explică formarea sistemului solar prin condensarea unui nor dens de gaze (idee larg acceptată în astronomie). 316 (IX, 241) în aer suspendați prin focuri dinăuntru: Blake este posibil să încerce să descrie aici natură forțelor care "țin" corpurile cerești din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]