5 matches
-
pe o lebădă sublimă alunecând suavă, Ci m-am închis în gheața sinistrului prăpăd Al unei note reci din gama cea mai gravă ... Te-am detectat și n-am știut să te miros Ca pe esența unui opium de mac nedeflorat, Ci m-am închis în cupa unui iris veninos Al unui marș funebru sfâșietor cântat ... Te-am rătăcit și n-am știu cum să te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_lirice_raluca_nicoleta_bocu_s_romeo_tarhon_1343019065.html [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
o mânză...? Însetată Teodora, Tu, licoarea cea mai pură, Ce dorință ca un dor a Umezit uscata-ți gură? Indecisă Teodora, Tu, copil major, ești aptă, Ca, sacrificând Gomora, Să-ți oferi ofranda-n faptă? Credincioasă Teodora, Tu, cea mai nedeflorată, Ai trăit să-ți vină ora Să vrei să te dărui, toată...? Ispitită Teodora Tu, ispititoare zână, Cărei soacre-i vei fi nora, Cărui prinț ratat stăpână? Pustiită Teodora, Tu, desfătului dedată, Cărui snob și muritor a Fost făptura-ți
TEODORA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Teodora_romeo_tarhon_1389990025.html [Corola-blog/BlogPost/365881_a_367210]
-
mai închegat și mai unitar, este expresia exploziei unui erotism intens, în care întregul univers apare transfigurat sexual: se vorbește despre „sânii materiei”, „fecioria căilor” și „pupila frigidă a morții”, iar poetul se înfățișează ca „defloratorul” unei lumi încă virgine: „Nedeflorată e lumea în calea poetului / ori prea bătrână, și ziua de ieri / e o lumină cu gâtul răsucit.” Odată cu Patimile după Bacovia (1972), G. renunță la limbajul fastuos în favoarea unui lirism discursiv, în care enumerarea, lipsa punctuației și fracturarea sintaxei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa ghemuit ca și cum aș vrea să-i montez un sigiliu inimii cu mîinile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
numește plăgile îmbătrânirii, fiindcă, într-unul dintre motto-uri, preluat din Ecleziast, se atrage atenția că este vreme pentru toate îndeletnicirile de sub cer, iar, în primele versuri, cu statut de artă poetică, dragostea și poezia apar ca liant al lumii (Nedeflorată e lumea în calea poetului / ori prea bătrână), universul apropiat și cel îndepărtat fiind erotomorf, semnele acestui statu-quo aflându-se răspândite peste tot: Cu mosc dintre coapsele mării tulbură animalele / și trimite fecioara coaptă / în munți păstorului sau: albina trezită
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]