19 matches
-
destinul( bun sau rău), o felicit pentru curajul de a-l înfrunta singură 9 așa cel puțin pretinde că nu se va mai mărita niciodată).” (Jurnal intin- Marin Preda) “Dec. 1957(...) La plecarea mea de acasă am rămas cu inima nedăruită și mă simt cu durere pentru tine fiindcă te iubeam așa de mult și n-am avut o clipă destinsă să te strâng în brațe și să-mi fac sufletul bun. Din pricina, poate, a tinereții tale prea necoapte și, în
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_preda_daca_dragoste_nu_e_nimic_ion_ionescu_bucovu_1346350793.html [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
faptul că eu nu sunt fiica lui, așadar nici nepoata renumitului pictor Tudor Cristache. Se făcuse o liniște mormântală. Maria începu să citească, oprindu-se din când în când și oftând. Tania arunca săgeți spre cea de la care aștepta mângâierile nedăruite atâția ani. Chipul Emiliei se întunecase și parcă îmbătrânise brusc. De fapt, toți cei prezenți o sfâșiau din priviri și, în același timp, admirau curajul Mariei de a-și trăda mama. Dan Simionescu urmărea cu atenție reacțiile Emiliei. Fusese pe
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xxii_gina_zaharia_1374778631.html [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
Să nu fie constrâns de secunde. Să-mi dăruiască mii de clipe, fără să le socotească, mereu cu ochii pe ceas, crispat, preocupat, cu ochii pe ușă. Atunci i-aș dărui și eu anotimpurile mele de aur, avuțiile neștiute și nedăruite pentru că nu s-a găsit un destinatar vrednic. I le-aș pune la picioare, fără nici un fel de rezerve. Să-ți dăruiești timpul - iată ce gest suprem de generozitate! E o dovadă grozavă de prietenie, devoțiune și de iubire. Scuză
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Un_gest_de_generozitate_suprema_croch_cezarina_adamescu_1355410959.html [Corola-blog/BlogPost/365734_a_367063]
-
nu fie constrâns de secunde. Să-mi dăruiască mii de clipe, fără să le socotească, mereu cu ochii pe ceas, crispat, preocupat, sau cu ochii la ușă. Atunci i-aș dărui și eu anotimpurile mele de aur, avuțiile neștiute și nedăruite pentru că nu s-a găsit un destinatar vrednic. I le-aș pune la picioare, fără nici un fel de rezerve. Să-ți dăruiești timpul - iată ce gest suprem de generozitate! E o dovadă grozavă de prietenie, devoțiune și de iubire. Scuza
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 by http://confluente.ro/Trei_tablete_spirituale_ceza_cezarina_adamescu_1359710256.html [Corola-blog/BlogPost/341403_a_342732]
-
Acasa > Versuri > Iubire > GEORGETA RESTEMAN - POEMELE IUBIRII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți crini petale-și picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat ... X. GEORGETA RESTEMAN - POEMELE IUBIRII, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți crini petale-și picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă iubire-am strâns, nedăruită,Câți crini petale-și picurau pe dale,Plângând de dor în palma umbrei taleDe câte ori se furișa grăbităSpre alte lumi... Pe trepte abisaleSuișului îi fluturai iluzii,Țipând din răsputeri s-audă surzii.Erau, de fapt, doar simple vorbe goale
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
destinul( bun sau rău), o felicit pentru curajul de a-l înfrunta singură 9 așa cel puțin pretinde că nu se va mai mărita niciodată).” (Jurnal intin- Marin Preda) “Dec. 1957(...) La plecarea mea de acasă am rămas cu inima nedăruită și mă simt cu durere pentru tine fiindcă te iubeam așa de mult și n-am avut o clipă destinsă să te strâng în brațe și să-mi fac sufletul bun. Din pricina, poate, a tinereții tale prea necoapte și, în
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Din_iubirile_lui_marin_preda_ion_ionescu_bucovu_1375599438.html [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
destinul( bun sau rău), o felicit pentru curajul de a-l înfrunta singură 9 așa cel puțin pretinde că nu se va mai mărita niciodată).” (Jurnal intin- Marin Preda) “Dec. 1957(...) La plecarea mea de acasă am rămas cu inima nedăruită și mă simt cu durere pentru tine fiindcă te iubeam așa de mult și n-am avut o clipă destinsă să te strâng în brațe și să-mi fac sufletul bun. Din pricina, poate, a tinereții tale prea necoapte și, în
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Patima_unei_iubiri_ion_ionescu_bucovu_1376200119.html [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
primul // cocor își odihnea zborul cu miros de mare // că nu am privit lumina și nu m-a minunat // de risipirea ei în petale // că nu mi-am iubit mama cât ar fi trebuit // și mi-a rămas atâta iubire nedăruită // cu care acum nu am ce să mai fac” ... ( nopțile cu mine însumi). Undeva, într-un colț de suflet mai rămâne o speranță necrucificată: “ doamne, în ce loc ai pus iubirea? // pentru că mintea mea e plină de uitare,”... “ doamne, // învață
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_valentina_becar_valentina_becart_1329253541.html [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
-i // ca să-mi deschidă poarta // sau să m-aștepte-n prag” ( străinul). Nimic mai dureros decât această înstrăinare de „seva” primului cuvânt. Peregrin prin propria existență, străin de tot și de toate... așteaptă cu sufletul împovărat - o nouă primăvară în care - ghiocei „nedăruiți”se deschid în lumină. „ îmi reazem fruntea de urma ta // ca o rană // să mă odihnesc de primăvară // de-această primă primăvară // când ghioceii au rămas nedăruiți”...( primă... primăvară). Noaptea se așterne peste toate durerile „cicatrizând rănile zilei”... Lirismul vibrant
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_valentina_becar_valentina_becart_1329253541.html [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
și de toate... așteaptă cu sufletul împovărat - o nouă primăvară în care - ghiocei „nedăruiți”se deschid în lumină. „ îmi reazem fruntea de urma ta // ca o rană // să mă odihnesc de primăvară // de-această primă primăvară // când ghioceii au rămas nedăruiți”...( primă... primăvară). Noaptea se așterne peste toate durerile „cicatrizând rănile zilei”... Lirismul vibrant, emoționant seduce și captivează prin profunzimea trăirilor, caracterul pictural și incandescența ideilor. Versurile care urmează scot în evidență senzația de abandonare, de scufundare în liniștea... marea liniște
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_valentina_becar_valentina_becart_1329253541.html [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
frunzelor Prima zi din an La o mică plimbare În prima zi a anului. Liniștea specială a unei dimineți În care petrecăreții, epuizați, mai dorm. Se simte, În pacea de după orgia de bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc de zăpadă se desprinde și se scutură ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian pentru un nedăruit ca mine! Nu mai sunt în apartamentul ticsit cu lucruri vechi și scumpe al profesoarei de pian a copilăriei mele, nemțoaica aceea nesuferită, ci într-un fel de chilie... Pereți albi, curați, absolut goi; în cameră nu se află decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate. A. investește mai mult și mai orgolios în prezența lui între contemporani decât în elaborarea operei, a propriilor „alcătuiri din hârtie”. Intelectual ubicuu, în pas cu orice noutate - dă, în 1924, cele dintâi pagini în românește din romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
au tămăduit. Și în aceste șuvițe de păr de femeie și de bărbat se ascunde deosebirea dintre noi soldații și cei care ne conduc. Fiindcă oamenii se împart în cei care ucid și cei care urăsc. Noi, soldații, suntem soiul nedăruit care ucide, pleava ordinară față de cei dăruiți și puternici care se pricep să urască. Poți învăța un om cum să se slujească mai iute de sabie decît de furculiță. Dar ura e o treabă care se învață vreme de generații
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
am ce pierde și nici ce câștiga, căci deja sunt. Trezesc savoarea, fac să urce sub lună gustul bogăției latente încă. Când nu pot adormi, devin soare, atent să dăruie, veghez talazul fără nume, să nu se-nstrăineze de cuvânt. Nedăruite, s-ar otrăvi și raze, și troiene, s-ar face propria lor limită, pietroasă. Otrava-i piatră, abdicare, când nu mai poți să mângâi, când uiți că zidul ești tot tu. Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
sunt declarații de dragoste (întotdeauna pătimașe, indiferent de sonul lor dominant: exuberant, dulce-amărui, scrâșnit, disperat), proiectate, unele dintre ele, pe fundalul unui tablou urban în care se duce lupta de-a supraviețuirea. De fapt, de-a agonia. În orașul "sterp, nedăruit" al Liviei Iacob (un fel de monstru apocaliptic, adesea căzut într-o periculoasă letargie), plin de odată-oameni, creaturi cu excrescențe fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]