3 matches
-
cearcăn de culori. Azvârlit din zare-n zare, Din nadiruri spre zenit, Peste râuri, peste mare'n Răsărit sau asfințit Îl privim cumva anume, Zâmbete-i sacrificăm, Îi uităm chiar propriul nume, Cântece îi dedicăm. Este-o pură zămislire După'negurații nori, Și rămâne-o amăgire Acest cearcăn de culori. Omenească-i rătăcirea Împlinirii'ntr-o scânteie. Și s-ascunzi nefericirea'n Iluzorii curcubee. Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: Cearcăn de culori / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1427261186.html [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
mâna întinsă la pomană, în răspintenea unei strade a Iașului în timp de iarnă. Asemănarea era destul de nimerită, desenul destul de corect, însă coloritul lăsa mult de dorit. Nu știu pentru ce tonul general al tuturor picturilor lui era sarbăd, spălăcit, negurat, parcă ar fi așternut deasupra o pătură de său. Abia isprăvite, tablourile lui aveau deja un aer de vechime, șters, întunecat, lipsit de orice vioiciune, fără nici un relief, fără nici o perspectivă, confundându-se toate pe același plan într-o ceață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îl mai chema. Probabil că era șpion sovietic ori american. Musai șpion! 1. EMINESCU NEGRU. Da, ar fi putut fi negru. Ba chiar, dacă stăm bine și ne gîndim, chiar era. Chiar așa era. Era el, da, cam negricios. Așa, negurat. Parcă mai și treceau cețuri pi fruntea lui. Da' ce era el, Caraimanu'? Ce se mai credea și ăsta, Caraimanu' poeziei românești? Negreșit era el cam așa tuciuriu de ciricliu. Dacă te uiți bine și la poză, cea de la nouăsprezece
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]