38 matches
-
rupă pisica” Puterii ... Odinioară, când nu țintea funcții răvășite de calcule și când selecția și promovarea se baza pe „sfântul dosar” ataca frontal cu jalba centrala partidului unic, „casele albe” de la toate nivelurile, făcea „gimnastică” de bolero cu o insomnie nelecuită nici de hărmălaia psihedelică a ghitarelor și a multor alte instrumente exotice ce atrăgeau cadâne una și una ! Făcea ălorlalți în „chizmă” - acuzând „mâncărimi” , de sanchi la un cot, cu un „sâc” copleșit (și fecundat !) de subînțelesuri, stranii trimiteri, lehamite
BI(ZI)GOTUL POLITIC... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Bi_zi_gotul_politic_george_nicolae_podisor_1353759623.html [Corola-blog/BlogPost/351345_a_352674]
-
-mi așternut pe veci. Nu voi mai vrea să știu ce se petrece, Iar lacrimile-mi vor fi seci. Din creștet se vor naște roze albe, Iar mâinile-mi vor fi araci. Doar ploaia îmi va pune salbe Pe sufletul nelecuit de vraci. Eu voi privi când stelele, când luna, Când soarele crispat pe cer, Iar zâmbetu-mi fie-va tot una Cu rostu-mi viu, dar pasager. Vântu-mi va fi suflare, un oftat De dor și dragoste de viață. Când frunzele se
PAȘI DE LUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1463299711.html [Corola-blog/BlogPost/381981_a_383310]
-
zonă cu același anotimp și nu am fi fost hărăziți cu darul de a erupe și noi, plini de viață, în fiecare primăvară, odată cu vulcanul de verdeață?... Monotonia zilelor și nopților, a temperaturii, ne-ar fi provocat poate nevroze de nelecuit. Deci, ne sunt necesare aceste toamne , aceste zile și luni de intrare în zona de umbră... Bine - Rău, Întuneric și Lumină, Toamnă - Primăvară..., fac toate parte din natura duală a tuturor celor de pe pământ. Fiecare element al binomului se constituie
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1411325948.html [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Blestem și izbăvire G. a cunoscut Moartea la vârsta de șase ani. Deși se spune să nu temei de moarte, el a rămas toată viața un ipohondru nelecuit. Când a auzit că un băiat din vecini, adolescent, a murit de o boală gravă la plămâni, a rămas cu dureri în piept ani mulți. De altfel a și făcut o pneumonie în primul an de facultate, dar vom reveni
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1412919179.html [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
Acasa > Impact > Relatare > ZILELE BABEI Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului Se urcase pe marginea hăului sătul de-atâtea neînțelesuri...de-atâtea doruri nelecuite...de neputințe...de cenușiul zilelor... Umblau povești că cine sărea fără frică ajungea întreg jos, cu viața schimbată de-a pururi în bine. Cine nu se lepăda însă de lumeasca temere de moarte își găsea cu siguranță sfârșitul până să
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1425234462.html [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
etc. Aceste date pun în evidență o performanță greu de atins, o truda uriașă de a găsi echivalentele cele mai reușite dintr-o limba în alta, o stăpânire perfectă a acestora, a nuanțelor și bogăției lor de exprimare, o iubire nelecuită față de literaturile din care traduce (franceză, italiană, română). Mai mult, este și un teoretician al artei traducerii (La Traduction entre Mythe et Réalité, Éd. Le Brontosaure, 2003; Art et technique de la traduction, Ed. Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galați, 2000
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător by http://revistaderecenzii.ro/catinca-agache-constantin-frosin-poet-francofon-si-imbatabil-traducator/ [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
A luat ființă o evlavie a nelepădării de vină, dar de nimicire cu zgomote a celor ce o observă și condamnă. Pastorii acestui nou tip de confesiune, peste măsură de zeloasă, sunt sub grația viciului și în slujba obrăzniciei ieșite nelecuit din raza ultimului indiciu de omenie. Ei au călcat totul în picioare, au închis drumurile călcate smerit de oameni curați și cumpătați, lăsându-le în umbra survolului păunilor. Viclenia înflăcărează și defectează frâna celor urcați la putere, pe care suferința
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1464881045.html [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
prin feluritele litere care se aștern descompunîndu-le și recompunîndu-le, într-un fel, la diferite nivele, așa fel încît să poată fi spuse, prefăcute în acest altceva care se așterne pe coala de hîrtie. În acest fel poți vorbi despre amărăciunea nelecuită a pierderii (sau a înțelegerii acesteia, care doare), îmbrăcînd, uneori, cuvintele în ironie, folosind, poate, și un soi de mecanism al unui fel translații în formule textuale a „gîndurilor și sentimentelor”. Încheiem cu cîteva exemple: „prefăcătoria e o componentă a
MARIUS CHELARU (CONVORBIRI LITERARE, NOIEMBRIE 2016), DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME, de TEODOR DUME în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 by http://confluente.ro/teodor_dume_1489850625.html [Corola-blog/BlogPost/381209_a_382538]
-
a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran. „Ca să suporți viața, trebuie să fii cinic sau naiv. / Când nu ai privilegiul să fii cinic sau naiv, viața este o încercare de fiecare clipă, o rană de nelecuit” (III, 315). Or, nefiind nici cinic până la capăt, nici naiv, lui Cioran nu-i rămâne decât scepticismul, pe care îl abjură în permanență, îngrijindu-și-l. E boala lui de nelecuit, e rana lui, fără de care Cioran știe că și-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este o încercare de fiecare clipă, o rană de nelecuit” (III, 315). Or, nefiind nici cinic până la capăt, nici naiv, lui Cioran nu-i rămâne decât scepticismul, pe care îl abjură în permanență, îngrijindu-și-l. E boala lui de nelecuit, e rana lui, fără de care Cioran știe că și-ar pierde rostul. Ciudat, în aceste condiții, să-i dăm dreptate lui Cioran atunci când se crede „prin fire, violent Ă prin opțiune, sceptic” (II, 306). Important, deocamdată, este să constatăm nedumerirea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și simbolic apropie momentele, distincte în fondul lor, le face transparente („Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs”) pînă la atenuarea, unde e cazul, a tensiunii dramatice. Niciunul dintre cele trei momente esențiale nu provoacă neliniște de nelecuit, printre altele, pentru că fiecare este experimentat „pe cont propriu”, prin participarea pregătitoare la derularea ritului în cauză. Moartea se „învață” și se lasă așteptată. Dar, fiecare în parte„se învață”, de la o scaldă la alta, căci apa le cuprinde pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
condei teribil de spornic. Îndeosebi la „Curentul”, el scrie într-o cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată”. Indispus de tracasările de zi cu zi, își caută un refugiu în „liniște și singurătate”. Mai cu un popas, mai cu un taifas, umblărețul colindă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
se declanșează cvasiautomat la contactul cu stimulul „societate de consum”. Este măcar adevărată? Și până unde? Este adevărat că hiperconsumatorul e condamnat, asemenea lui Tantal, să suporte la nesfârșit supliciul bucuriilor furate, să trăiască într-o stare de frustrare de nelecuit? Să ne ferim de beția conceptelor și a înclinației facile spre catastrofism. E suficient să ne raportăm la experiențele din viața cotidiană pentru a înfrunta așa cum se cuvine problematica „tragismului” consumului. În perioadele de hiperconsum, visăm mereu, ni se spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
stânga pe scena politică românească, nu pentru că alții își zic de dreapta, care n-a putut fi realizat, era prea târziu, materialul din care trebuia făcut se uzase de așteptare, își pierduse busola politică, apucând încotro a văzut cu interesul. Nelecuit încă de integrarea originală a capitalismului în socialism, domnul Iliescu vrea să-și scrie cartea vieții „După douăzeci de ani de orbecăială”, evident prin cenușa socialismului științific, în care reformarea P.S.D-ului este pusă în tolba mușchetarului Adrian Năstase
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au adus pe lume copii (pomeniți ici și colo). Sau, dacă numele copiilor s-au pierdut, și ele, hrisoavele vorbesc despre urmași. Iar aceștia puteau fi coborâtori în linie directă. Morțile „naturale” ori accidentale 153, provocate de multele boli de nelecuit pe atunci (postelnic moldovean Lascarache Ruset, cel însurat cu fiica vistiernicului Iacomi, a murit de dropică nu mult după 12 iunie 1697154; Radu Staico sau Stăicuț Sintescu, mare vornic în țara Românească - avea o nevastă care se numea Stanca - a murit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
curate primește și nevrednica noastră rugăciune: Iisuse, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne; Iisuse, pentru rugăciunile sfinților Doctori fara-de-arginti, miluieste-ne; Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților făcători de minuni, miluieste-ne; Iisuse, pentru rugăciunile celor ce au tămăduit boli nelecuit, miluieste-ne; Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților pe care ii cinstim cu evlavie, miluieste-ne; 7 Iisuse, pentru rugăciunile tuturor sfinților, miluieste-ne; Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluieste-ne! Condacul al 7-lea Pe cât de mult s-
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
constată tot Horia Stamatu, „una dintre cele mai nobile, mai sincere poezii românești de azi”, pentru că exilul „nu se vede nicăieri în limba, limba ei românească nu este deloc o «limba moartă», adică rămasă în loc, ci în subiacenta jale de nelecuit care peste tot este la fel de acută”. În Fața lui Temelie (1974) sunt reunite pagini de proza poetica. SCRIERI: Farmece, Paris, 1966; Houla, macoumba, hora, pref. Jacques Borel, cu ilustrații de Jacques Hérold, Paris, 1973; Fața lui Temelie, Honolulu, 1974; Cântec de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
implicat în acest proiect ce trebuie dus la bun (sau aproape bun) sfârșit, să stai nepăsător deoparte și să asculți larma de învinuiri, de probozeli, de injurii, tot scandalul care, cu tărie crescândă, s-a declanșat. Așteptam, în candoarea noastră nelecuită, o discuție mai calmă, mai - sper să nu deranjeze cuvântul - constructivă". Într-adevăr, multe comentarii ,pătimașe, țâfnoase, chichiricioase - au tins să lase impresia că ne aflăm (că ei se află) în fața unei catastrofe". Știu și eu, deopotrivă cu Florin Faifer
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
viziune, de pildă, a micului infern uman. Pentru artă nu există teme interzise, există numai teme ratate." (p. 89) Și - nota bene! - reflecția aparține unui om din Est care era, prin structură și educație - familială, nu socialistă - un pudic de nelecuit. O mărturisește singur, de atâtea ori, în pasajele despre literatura confesivă. Ce află nou, din această împrejurare, cititorul actualei ediții? în ce măsură îl mai poate interesa - cu atât mai puțin impresiona - o atare temă, dacă literatura română și-a completat, între
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
el te-mpinge foamea, din el te scoate beția. Cele două stări cu care, ca un chefliu la parastas, dansează micul roman al lui Stelaru. Întîi foamea, simțită ca-n poveștile de război, pericol de moarte, sfîrșeală haină și de nelecuit. "După legea cîinilor flămînzi" fură, cînd omul se răcorește la o cișmea, struguri de la un oltean. Și "ghearele ciorilor din burtă erau acum de vată." În feluri multe, foamea revine în momente de cotitură a poveștii. Foamea de niște haine
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
cum a fost, subțiază cifrele și întîmplările cu narațiune. Ceea ce iese, fără să aducă din condei istoria - deși anul apariției ne-ar putea face să credem și așa - e destăinuirea fără patimă, aproape cu zîmbet, a unor secrete de familie. Nelecuite în veac.
Viitorul și trecutul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6659_a_7984]
-
insolence of office") printre motivele care justifică sinuciderea mi se pare lucrul cel mai adînc din spusele lui Hamlet." Cum să nu-ți dai acordul, cînd anul nou înnoiește taxele, obligațiile, angajamentele? Cu aferentele gînduri de sinucidere? Și cu invidia nelecuită pe stăruințele altora: "Răbdarea germanilor e fără margini, pînă și în privința nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci." Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
cumva poezia a fost recipientul ideal pentru ambiguitatea sa fundamentală. Aurel-Dragoș Munteanu este, cu certitudine, poet. Nu unul complicat sau experimentalist, deci nici unul revoluționar. Dar starea poetică, indubitabil, există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic, intuiția unei neîmpliniri a vieții, convertită într-o rostire simplă, dar bogată în sugestii. Crima, abisurile oceanice, lacul, negrul, singurătatea, muntele, dar și galbenul ori înghețatul alb al munților sunt doar câteva dintre imaginile și motivele
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
într-o lume redusă la cele două mari teme. Existența primei o face pe a doua suportabilă, negociind, cum spuneam, acel echilibru în care făcutele oamenilor se compensează cu cele date de soartă. Și viața poate să continue, între singurătatea nelecuită pe care soroacele de dragoste și moarte, deopotrivă, o presupun, și implicarea rituală a comunității, care li se atribuie. „Vorbele și iscodirile lucraseră cu hărnicie” așa încât, la sfârșit, din veștile împrăștiate se poate încropi o poveste. Răscumpărând, cum ar face
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
Ibn Hazm spune: „nici paradisul n-a fost descris altfel decât din auzite”; Guillaume IX, în cântul al IV-lea, își plânge iubirea pentru o doamnă niciodată văzută). Ea aduce suferință, oftat, nebunie (în tradiție platonică), e o boală de nelecuit; dar, spune Ibn Hazm, nici nu se dorește vindecarea. Cât despre iubirea din copilărie (chiar dinainte de naștere!) și până dincolo de moarte, sau iubirea din vis - toate aceste motive pe care azi le numim trubadurești existaseră încă în poezia preislamică. Ele
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]