10 matches
-
fi recoltate frunzele. Arborii, cu înălțimea de până la 30 m, au coroana bogată. Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt pețiolate, bilobate, având o nervațiune dihotomică. Toamna frunzele se îngălbenesc și cad (frunze caduce). Culoarea lor devine galbenă cu nuanțe extrem de atrăgătoare, fapt ce face ca în parcurile unde este cultivat arborele aceste frunze să fie folosite în scop ornamental, fiind presărate printre ornamentațiile florale
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
decât cele posterioare. Aripile posterioare sunt mult mai late, prin dezvoltarea puternică a câmpului jugal, formând un adevărat lob anal, care în repaus stă strâns în falduri longitudinale. În rare cazuri acest câmp jugal este redus sau lipsește cu totul. Nervațiunea aripilor este bogată, deasă în rețea (care le-a atras și numirile de plecoptere), mai evoluată decât la efemeroptere și odonate, cu care se aseamănă în unele privințe. Nervația aripilor este destul de variabilă și caracteristice sunt nervurile dese transversale. Abdomenul
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
așezare a frunzelor se numește "decusată" și este întâlnită la specii din familia Lamiaceae, la Urtica dioica, Syringa vulgaris ș.a. Dispunerea verticilata se caracterizează prin inserția la fiecare nod a trei (Nerium oleander) sau a mai multor frunze (Asperula odorata). Nervațiunea frunzei reprezintă modul de aranjare a nervurilor (zona fasciculelor conducătoare) în limb. În funcție de grosimea și de poziția lor în limb, nervurile sunt: principale, secundare, terțiare ș.a.m.d. , iar cele de ultim ordin se anastomozează în mare proporție. Frunzele pot
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
proporție. Frunzele pot avea o singură nervura principala (la majoritatea dicotiledonatelor) sau mai multe (la monocotiledonate). Frunzele cu o singură nervura principala se clasifică în : Frunzele cu mai multe nervuri principale(3-5 sau mai multe) pot avea următoarele tipuri de nervațiune: Pețiolul este partea din frunză care servește la conducerea sevei brute și a celei elaborate spre și dinspre limb. Se aseamănă cu tulpina, dar de obicei este monosimetric, planul de simetrie trecând prin partea de mijloc a feței dorsale și
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
un sfert dintre plantele superioare, cu flori, ne Îndatorează cu tot ceea ce omul are nevoie: hrană, adăpost, leacuri, frumusețe, poezie, supraviețuirea chiar. Anume, monocotiledonatele. Și astfel, „rețeta“ de astăzi devine una pentru recunoștință. Cum le putem recunoaște? După frunzele cu nervațiunea paralelă, neramificată. Ele ne oferă hrana: grâul, orezul, porumbul, adică principalele plante de cultură, definitorii pentru tot atâtea civilizații; dar și secara și orzul, adică vodka și berea; ovăzul - hrana unuia dintre cei dintâi prieteni patrupezi ai noștri, dar și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
garden radish Simptome. Plantele de ridichi prezintă în timpul înfloririi simptome clare de înverzire a petalelor. În celulele vaselor conducătoare s-a găsit micoplasma încă din 1972. Aceasta produce apariția de inflorescențe anormale, ce nu dau semințe. Bacterioze 8.5.3. Nervațiunea neagră a frunzelor de varzăXanthomonas campestris Boala a fost semnalată în SUA și studiată de L. Pammel și K.M. Smith la sfârșitul secolului trecut. În România boala a apărut ca semnalări în Starea fitosanitară încă din 1949 și a fost
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
prin resturile vegetale. În cursul anului, bacteria poate fi răspândită prin apa de precipitații, insecte sau în timpul lucrărilor de îngrijire. Prevenire și combatere. Înființarea culturilor se va face cu sămânță sănătoasă și tratată (vezi măsurile de prevenire și combatere de la nervațiunea neagră a verzei). Culturile semincere se vor înființa pe sole în care nu există resturi vegetale de la culturile precedente ce au fost atacate. Boli produse de ciuperci 8.5.6. Înnegrirea și putrezirea bazei planteiOlpidium brassicae Această boală este frecvent
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
sau cuneată, rar slab cordate, uneori la bază cu doi lobi mici, rotunjiți sau ascuțiți. Marginea limbului foliar este fin dințată sau aproape întreagă. Frunzele inferioare și cele mijlocii au pețiol mai scurt decât limbul, cele de la vârf sunt sesile. Nervațiunea este penată, cu nervurile anastomozate, astfel încât aspectul este reticulat. Pe fața inferioară și pe porțiunile proeminente de la fața superioară se observă peri lungi, pluricelulari, fini. Frunzele tinere sunt argintii, cele bătrâne sunt glabre și de culoare verde pe fața superioară
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Holland) (utilizând film foto color Fuji Superia 200) și la microscopul NIKON, cu cameră foto digitală. Secțiunile efectuate manual au fost colorate cu verde iod și roșu carmin, după metoda clasică utilizată în studiile de histo-anatomie vegetală. Pentru a urmări nervațiunea am prelucrat frunze întregi, după următoarea metodă: frunzele au fost ținute 2-3 zile într-o soluție 5% NaOH, în care s a dizolvat 1 g fucsina (100 ml). După ce acestea s-au decolorat, au fost spălate cu apă curentă până la
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
termal a fost descries pentru prima dată în anul 1798 de către botanistul Paul Kitaibel. Ruda cea mai apropiată a nufărului termal trăiește în Nil (Nymphaea lotus aegyptia). Frunzele rotunde ale nufărului termal, în permanentă reînnoire, zimțate la margine, au o nervațiune puternică și prezintă peri. Florile mari, albe, se închid ziua la căldură iar noaptea se deschid (fenomen caracteristic plantelor acvatice tropicale). Viața unei flori durează 6-7 zile. Fructele conțin cca. 40000 de semințe. Pe vreme răcoroasă, florile rămân deschise tot
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]