10 matches
-
semn că m-ai iertat să-mi sorb din ea-mpăcarea de fugar ce-a rătăcit cu gândul lui ștrengar și ca zălog că răul e uitat dă-mi sânul tău ca leagăn pentru vise cum marea îi adoarme pe năieri în zori când îl desmierd cu mângâieri aroma-i simt și puful de caise dă-mi mâna ta eu să te țin de mână opreliște spre-o nouă rătăcire consemn pentru necaz sau fericire și legământ că îmi vei fi
PĂCATUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1456205811.html [Corola-blog/BlogPost/383971_a_385300]
-
Îi las pe ceilalți să deducă, Dacă mai suntem împreună! Dar înc'aievea îmi răsună, Răspunsul ce mi-ai dat, duducă: - Tu, chiar mă vrei? *** Dacă mă vrei ... Dacă mă vrei, cum pământeanul marea o caută, să-l preschimbe în năier, Mă cheamă și la toată tulburarea, Eu voi veghea ca aspru temnicer. Dacă mă vrei, cum însetatul cată izvorul printre dune risipite, Pârâu mă fac, să ostoiesc pe dată dorințele de arșiți toropite. Dacă mă vrei, cum orbul vrea lumină
VĂ ERA DOR DE DRAGOSTE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1445319145.html [Corola-blog/BlogPost/368321_a_369650]
-
vrajă, dor de glajă Cocostârc noaptea de strajă Ca să prinzi luna pe plajă! ---------------------------------- Planturoase salcii dorm Răsfrângându-și chipu-n lac Agonii cu flori de mac Și tristețile diform Spânzură zefiru-n ramuri Și adoarme luna-n cer Noaptea cântul de năier În hlamida lui de flamuri Numai tu ca o nălucă Mă străbați și te întorci cu fuior de tors. Și torci Doruri fragede de ducă. Referință Bibliografică: Doruri fragede de ducă. / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263
DORURI FRAGEDE DE DUCĂ. de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Doruri_fragede_de_duca_.html [Corola-blog/BlogPost/356274_a_357603]
-
însăși e-un câmp minat, pe care/ Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,/ Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc/ Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.// De ești, în lumea asta confuz-crepusculară,/ Astronaut notoriu, năier sau alpinist,/ Pe drumul ce te-nalță și care te coboară// Tu nu uita o clipă să fii și bun genist./ Un câmp minat e viața în drum spre Everest,/ Dar ce măreață-i clipa trăită fără rest!” („Un câmp
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/theodor_rapan_1449999770.html [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
Barbu Cioculescu De la Don Quijote în-coace - de la, adică, nașterea romanului modern, personajul central nu stă locului, chiar dacă, ase-menea erou-lui lui Xavier de Maistre voiajază în jurul odăii sale. Eroii romantici că-lătoresc ca năieri, pre-cum Robin-son Crusoe sau fac, în zilele noastre, ocolul orașului, precum Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice și mai pidosnice locuri, eroul noului roman, soldat, circulă besmetic
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă cuvinte devenite fetișuri, ca „fruntarii”, „năier” (cu sensul „cântăreț din nai”), „zodier”, „tropar” ș.a., nu lipsesc vocabule stridente, inventate sau regionalisme. Tânărul poet cultivă metaforismul convențional, banalizat ori pe cel artificios, obținut prin materializarea forțată a unor abstracții sau prin utilizarea excesivă a cuvântului „alb”. Sunetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
de măsuri privind îmbunătățirea muncii ideologice, va rămâne ca un moment de importanță istorică în viața patriei noastre.“ (Convorbiri literare, noiembrie 1971) „Să fii pretutindeni cu noi împreună Nicolae Ceaușescu, glas de lumini Din anii de luptă spre anii senini, Năier al partidului, gând al poporului, Mereu alte porți deschizând viitorului.“ („La mulți ani!“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 448) ULICI Laurențiu „Îngemănate, conștiința comunistă și talentul literar se constituie ca premisă necesară în scrierea unor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mea sau morții mă sărută veniți în pat de sub cenușa Troii?'' Prezentul se metamorfozează în trecut, iar trecutul țâșnește în prezent: orice s-ar întâmpla, eroul a rămas pentru totdeauna ,,sub zidurile Troii'': ,, Din nou mă pierd în valuri cu năierii mă prind, din nou, în lupte cu strigoii, alunec dintre coapsele muierii și mă-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Preotului, celelalte, urmând, ale Învățatului și Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea loc îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]