13 matches
-
veacul efemer”, în poemul: „Hohotul tăcerii”: „Tăcerile ce-ades mă înconjoară / Cu așteptări ce nu primesc răspuns / Îmi sparg timpanele! Raza solară / A-ncremenit în spațiul nepătruns // (...) // La poarta unei inimi zăbrelite / Eu, cavaler din veacul efemer, / Ținteam săgeți din gânduri nălucite / Închise în poemul mesager”. Emoționantă este și poezia „Dor de emigrant” în care, cu o sinceritate dezarmantă, autorul își așterne gândurile și sentimentele față de țara de unde a plecat. Poezia este scrisă în ritm de doină de alean. Remarcabilă ideea: „Doru-i
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1483283140.html [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
crezut învinsul Placerilor gustate fără hâr Pe crestele născute din adâncuri Imaginăm castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri crăiești La poarta unei inimi zăbrelite Eu, cavaler din veacul efemer, Ținteam săgeți din gânduri nălucite Închise în poemul mesager Reverberează-un hohot de tăcere De zidul cu fantasme trecătoare În zori se nasc dorințe din durere Când sângerează razele de soare * M-am cățărat mult prea târziu pe piscuri Privind neiertător cărarea vieții Înconjurat de
HOHOTUL TACERII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1453233873.html [Corola-blog/BlogPost/340284_a_341613]
-
veacul efemer”, în poemul: „Hohotul tăcerii”: „Tăcerile ce-ades mă înconjoară/ Cu așteptări ce nu primesc răspuns/ Îmi sparg timpanele! Raza solară/ A-ncremenit în spațiul nepătruns// (...)// La poarta unei inimi zăbrelite/ Eu, cavaler din veacul efemer,/ Ținteam săgeți din gânduri nălucite/ Închise în poemul mesager”. Emoționantă este și poezia „Dor de emigrant” în care, cu o sinceritate dezarmantă, autorul își așterne gândurile și sentimentele față de țara de unde a plecat. Poezia este scrisă în ritm de doină de alean. Remarcabilă ideea: „Doru-i
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1481765969.html [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
crezut învinsul Plăcerilor gustate fără har Pe crestele născute din adâncuri Imaginam castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri crăiești La poarta unei inimi zăbrelite Eu, cavaler din veacul efemer, Ținteam săgeți din gânduri nălucite Închise în poemul mesager Reverberează-un hohot de tăcere De zidul cu fantasme trecătoare În zori se nasc dorințe din durere Când sângereaza razele de soare ... Citește mai mult Hohotul tăceriiTăcerile ce-ades mă înconjoarăCu așteptări ce nu primesc răspunsîm
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ciuc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
în carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de călătorie din care nu prea fotogenica Alice mă mai privește cu mirarea topită în surâsul visului frumos. CIULEANDRĂ Cu greu spre dimineață mă desprind din vis și mă trezesc în nălucita îmbrățișare de zile ce mă împresoară cu zidul lor viu nebun vârtej de ciuleandră și iarăși mă rostogolesc ghem de spini în tăcuta singurătate așteptând să mă uimeasc din nou cu o reâncolțire în acest imens deșert la fel ca
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Editura Timpul_tania_nicolescu_1358450366.html [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
modelel oferite de literature universală l-au ajutat în propria sa muncă de creație. Descrierile și mijloacele realiste se întâlnesc la tot pasul și sunt folosite din plin chiar și la prezentarea elementelor supranaturale: dracii din iad, sfinții creștini, pădurea nălucită, vrăjile săvârșite etc. În ceeace privește versificația, dincolo de unele stângăcii pe care le prezintă ritmul și în afară de unele forme lexicale forțate din necesități de rimă sau măsură, Țiganiada reprezintă în literatura noastră o etapă însemnată în dezvoltarea mijloacelor artistice, specifice
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Ioan_budai_deleanu_promotor_al_promovarii_limbii_literare_romane.html [Corola-blog/BlogPost/348143_a_349472]
-
desprinde din țintă și cade prin spatele Păpușii, sclipind o clipă și un pic ... - Văz-t-ai steaua aia care s-a prăvălit peste depărtări, în văzduhul cu neterminare ? - Văzut ! - Da' unde-o hi căz-t și ce stricăciuni o hi nălucit ? - E-așa departe, că se face pulbere pe drum. - Da' cătea alea o hi fost pă ea și ce s-o hi ales de ele ?!... - Praful ! Dar numai Dumnezeu știe ! Omul crede ce-aude la alții și ce-i trece
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ai_din_stele_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
de vorbe, adică „mai nimic” (Numai el). În ordine spirituală însă, jocul de vorbe, „graiul nenuntit”, este singurul care poate cuprinde esența lumii (Vorbe din flori). Se ajunge astfel la tema esențială a poeziei lui N. - dorul de veșnicie, „harul nălucit”, „suferința nezăcută”, care îl îndeamnă mereu să caute în lume ceea ce nu pare că aparține mundanului: „Vorbă cu vorbă rup din neființă / Câte-o fărâmă de lumină caldă / În care sufletu-mi tânjind se scaldă / Bolnav de-o nezăcută, suferință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
gladiole pe culori una lîngă alta în strat cu călugărul Mendel, mazărea-fasolele, îmburuienat, biserică albă în rînduri de cruci, piciorul lipsă, ies de la slujbă, îl țin de subsuori, dacă ba din contra, cîte minuni sînt, moarte era, pretinde, din străinătate, nălucit și elogiu, debit alolingv la țiganca Experiență, Bălinești după nume cunosc biserica în ruină, nu percepi decît confirmările, româna colocvială a suratei românizate de tot, eu mai tatonam combinații de limbaje, suficiența limbii de cultură a murit limbă de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și le face să piardă măsura puterii, asemuindu-se unor mici dumnezei, ceea ce pricinuiește multe greșeli și suferințe popoarelor pe care le ocârmuiesc. Nălucite vise? Ohooho! hohotește Ștefan. Nici nu-mi dăduseră tuleiele și mă visam un vajnic căpitan de oști. Eu am dezrobit Constantinopolul! Nu știai?! Și... și "Sfântul Mormânt", tot eu! Da! Chiar eu! Cu sabia! Eram un erou!... Un mare erou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâncării și odihnei, toate acestea fiind contemplate de autor cu un ochi critic și atent, cu umor și sarcasm. Satana, aliat al turcilor, îi fură tânărului Parpangel logodnica, frumoasa Romica. Pornit în căutarea iubitei sale, Parpangel o găsește în pădurea nălucită, loc transformat de puterile diavolești în închisoare veselă pentru dezertorii din oastea muntenească. Intervenția sfântului Spiridon spulberă palatul din pădure, iar Parpangel, după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
în lupte blestemate; Iar eu păzeam domnița închisă în cetate- O, noaptea, de sineală, de epoci triumfale... Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafană Când eu sării afară din cortul de mătasă- Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura otomană. Cu ceata buimăcită fugeam, acum, călare, Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate Și povestindu-mi visul domniței spăimântate, I-am arătat cu spada tabloul de pe zare. În alb, domnița blondă, în noaptea ideală, De sus
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cu elemente exotice, cu imagini rare lotca japoneză este de argint, profilul este o pecete de ceară, sonetele aeriene s-au scris pe vânt, miresele de zăpadă au vălul stelar, răsăritul lor este sonor și ele iradiază în gong, aripile nălucite se sparg în soare. În sonetele și pastelurile marine, muzica este barbiană: dionisiacă, înflăcărată, solară, dar și cu fierberi lăuntrice. Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-un poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]