23 matches
-
pe doctor privind cu multă atenție copiii, zâmbindu-le cu duioșie, ba chiar intrând în vorbă cu ei și părinții lor, ca pe urmă, cu chipul concentrat și îngrijorat, să-mi spună că-i este tare milă de toți acești năpârstoci pentru grozăvia ce se poate cu ușurință deduce din semnele prezentului: ipocrizie, minciună, cruzime, poluare, boli și suferințe... *** George PETROVAI: Domnule doctor, prin anii nouăzeci erați foarte preocupat de ideea înființării în Maramureșul Voievodal a unei clinici de tratament și
AL DOILEA INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1461577086.html [Corola-blog/BlogPost/380505_a_381834]
-
Ciprian Cojenel, Stelian Milu, Robert Radoveneanu, Cosmina Dobrotă, Tudor Pârvu Deși la început era un copil ca toți ceilalți, pentru că a cheltuit punga de bani dată în păstrare de tatăl său, Nils a fost transformat într-un băiețel cât un năpârstoc. Așa a fost luat și purtat de vânt în ținutul de gheață din nordul îndepărtat, unde se întâlnește cu Mama Akka și marele ei cârd de gâște, precum și cu alte animale cu puteri supranaturale. Acești noi prieteni îl vor îndruma
Programul Teatrului Excelsior în luna mai by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105557_a_106849]
-
nu s-a mai aflat”! ...De mic copil am învățat de la bunica mea dinspre mamă frumusețea absolut necesară a omeniei prin gingașa stăruință de zi cu zi a bunătății ei. A murit draga de ea când eu eram doar un năpârstoc, dar o văd și astăzi cu ochii minții cum era în realitate: o țărancă micuță de statură, frumoasă, blândă și atât de bună la inimă, încât nimeni nu ieșea din căsuța ei fără ca ea să-l omenească din puținul material
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1432812107.html [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
Nu balansoar, ca să nu îi zboare dinții și așa destul de puțini și mult prea proaspăt dobândiți, din cauza elanului nestăpânit cu care împinge brațul greoi terminat cu un cap de cal din placaj. Mă trec toate transpirațiile la fiecare săritură a năpârstocului și dau în febră musculară de încordarea cu care îl urmăresc pas cu pas. - Acum putem merge la tine acasă? E semnalul, oare, că a obosit? Aș fi evitat o vizită la domiciliu, dar nu am de ales. După ultima
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1425044837.html [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
că se și aflau în dreptul casei păgubite... Dar nu-i veni să creadă! Un tricolor micuț, cam ferezit de timp i se păru, flutura în bătaia vântului. Ce se-ntâmplase?! Cum de-și făcuse rost?! Când? Iarăși fusese-nvins de năpârstocul ăla?! Și, pe tăcute, se despărți de ortacii săi, dorindu-și, ca nicicând, să fie singur, să-și aline rănile de... biruit. La câteva zile după-ntâmplare, se dezlegă răspunsul la întrebările lui Nenea. Povestea dăduse înconjur satului, rostită fiind
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1480233055.html [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
urgisită Mai stau încă împietrite Dup-o iarnă zăpăcită Gingașe, în luminișuri, Au crescut niște zambile Iar retrasă în desișuri Mierla-ndeamnă la idile Chiar dacă mai e răcoare, Dintr-o poruncă solară Sosesc cârduri de cocoare Anunțând că-i primăvară. NĂPÂRSTOC Sunet ca de clopoțel, Voce de copil zglobiu Alergând ca un prâsnel De zici că-i argintul viu. Cât e el de prichindel Și-a făcut pușcă de soc. Nimeni nu-i pandur ca el Pentru toți e-un năpârstoc
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
NĂPÂRSTOC Sunet ca de clopoțel, Voce de copil zglobiu Alergând ca un prâsnel De zici că-i argintul viu. Cât e el de prichindel Și-a făcut pușcă de soc. Nimeni nu-i pandur ca el Pentru toți e-un năpârstoc. Călărind pe o nuia Dintr-o salcie pletoasă Regatul asedia Pentr-o prințesă frumoasă. CĂȚELUȘUL BOROBOAȚĂ Într-o zi, o zi de toamnă Un cățel plimba o Doamnă Pe o plajă în pustie Lâng-o mare sinilie Soarele privea-n tăcere
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
mai mult Tată, decât Mamă. Mai presus Abba, decât Imma. Și... nu este supărat pe nimeni. Poate doar trist, într-un anume fel. De-ajuns, de-ajuns și prea de-ajuns! Să revenim de-acum, la oaia noastră neagră. La năpârstoc. La imp. La prichindel. La Antichristul in spe, din coșuleț. Acesta trebuie distrus! Distrus pentru vecie, de îndată și în fibra lui cea mai intimă. O.K.! se-nveselește Sile. Îl mierlim imediat pe pezevenghi! Să dăm cu o cărămidă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
II, București, 1969; Platoșa duratei, București, 1973; Poezii pentru copii, pref. Radu Boureanu, București, 1975; Nebunul regelui, pref. Mihai Gafița, București, 1976; De bello dacico, îngr. Coralia C. Theodorescu, postfață Al. Balaci, București, 1989. Ediții: Izvoare fermecate, București, 1958. Traduceri: Năpârstoc și alte povestiri pentru copiii noștri, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1946; Vladimir Maiakovski, În gura mare, cu ilustrații de Perahim, București, 1947, Lenin, București, 1949, Lenin e cu noi. Vladimir Ilici. De vorbă cu tovarășul Lenin. Lenin. Imn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
ochii cît cepele. Cum, mă, vrei să spui că tu, acum vii de la Nélida și tocmai ai... Da, jur. Pentru prima dată, eu știi, n-am mai... Mînca-te-ar viermii de prostănac! Cum, mă, fata aia s-a dat la un năpîrstoc ca tine?! S-a dat, jur! Ia spune, mă, cum s-a întîmplat? Era singură și eu stăteam pe patul ei. M-a tras peste ea, zău. Tremuram tot, nici nu știu bine ce-a fost. Mă, un dobitoc ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Întâi le-ai spus copiilor să te numească simplu: „domnul” și nu „părinte”, cum erau tentați. Știai să le împaci pe toate într-un chip foarte priceput. Erai blând, comunicativ și șăgalnic. Nu-i struneai cum făceau alți dascăli și năpârstocii, atunci când te întâlneau, își ridicau căciulile din cap cu mare drag, iar dumneata le răspundeai voios, scoțându-ți „pălăria sură și mare cât roata carului”. Felul cu totul personal de a preda lecțiile și prin darul de a povesti fermecai
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
școli dar și la căminele culturale și cluburile sindicale, printre care s-a cerut să se spună de către cineva explicația cuvântului “păpârstac”. Eu știam cuvântul de la bunica că-mi cerea să-i dau degetarul să coase, dar dânsa îi zicea năpârstoc. Am răspuns eu, sigur, am luat nota 10, și colonelul, examinatorul, m-a întrebat de unde știu. Știam nu numai că degetarului fără fund, ci și la un copil mic, dar și unui om de statură mică, un om de nimic
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
răspuns eu, sigur, am luat nota 10, și colonelul, examinatorul, m-a întrebat de unde știu. Știam nu numai că degetarului fără fund, ci și la un copil mic, dar și unui om de statură mică, un om de nimic, tot năpârstoc i se spune. Ce mândră eram eu cu nota 10 !. Azi copiii își iau viața în bătaie de joc, merg la școală fără tragere de inimă, fără să-și dea seama de ce îi trebuie de la ei țării, dar și lor
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
II, București, 1978; Contratimp, I-II, București, 1981-1983; Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi, București, 1982; ed. (Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi ostrogoții), București, 1991; „Aventuri” aproximative, I-III, București, 1984-1987; Cerbul din oglindă, București, 1984; Cei trei veseli năpârstoci, București, 1984; Expediția „Nisetrul 2”, București, 1987; Oameni de bună credință, București, 1989; 4 ostrogoți, unu’mare și trei mici, București, 1992. Traduceri: Jack London, Temnița profesorului, București, 1943; N.A. Thomas, A venit o corabie în port, Craiova, 1943; Erskine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
ca bucurie, premiul cel mare al Uniunii Scriitorilor, pe 1982 în valoare de 10.000 de lei. Impozitat doar cu 30%. Iar a doua oară, premiul "Mihail Sadoveanu", pentru cel mai mare număr de cititori ai cărții mele, Cei trei năpârstoci, constând dintr-o strachină folclorică, fiind fără valoare declarată. Pentru mine contând însă enorm, reprezentând vasul, ideal, pentru mâncarea mea preferată, dar și profund națională: fasolea bătută, cu ulei, și usturoi, cu ceapă prăjită deasupra, bașca boiaua, și-alături, pe-
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
lucruri. Data viitoare să nu mai fi atât de lacom. Asta în cazul în care va mai fi și o dată viitoare, îi spuse, zâmbindu-i libidinos. Cayle își regăsi glasul: - Ce aveți de gând să faceți? - O să vezi. Și vocea năpârstocului deveni fermă: - E-n regulă băieți, duceți-l la avionul de transport și pe urmă redeschidem jocul. Cayle se simți târât, fără putință de împotrivire, afară din sală, pe un coridor întunecat. Se gândi cu disperare că din nou s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
stă, se uită, bagă la cap. Intrăm la un peep-show, vedem ceva filme, ne documentăm, ce mai! Ne facem treaba la Paris, dar în fiecare zi, după spectacol, tragem o tură prin Pigalle să nu se plictisească alea, Doamne ferește, cu năpârstocii de franțuji. Dacă era după noi, ne-am fi sacrificat serios pentru onoarea țării... Asta cu onoarea e o chestie strașnică, atunci când te afli în turneu și mai ești și tânăr, parcă simți că ai anume responsabilități. Într-un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a prins de piept, chiar era un năpîrstoc, aproape că l-a ridicat de pe pavaj, "ar fi mai bine să-ți ții gura, nenorocitule, ai băut trei zile, să-ți fie de bine. Îți dau un sfat, mai bea trei zile pe banii tăi ca să uiți că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pâine. Norocul a fost, că nu le-a trebuit și cratiță, fiindcă din acestea aveau un stoc întreg la ele. Un puradel de vreo șapte ani, se tot învârtea prin jurul meu și atunci ca să-l încerc i-am zis năpârstocului: „Am niște carne de „șoșoi” (adică de iepure) friptă, vrei să mănânci”. Prăpăditul acela, numai de-o șchioapă, s-a oțărât imediat la mine: „Să-ți fie dă capul tău, dă bafta ta, dă norocul tău șoșoiul, mamăăă, vrea să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine trebuie să te înfățișezi Domniei! A dat norocul peste tine, năpârstocule! Dar de ce mă alungi de la casa domniei tale? Prostule, o să împarți rațiile de carne tuturor slujitorilor Curții, ba chiar o să te înfățișezi și Domnului! Să fi avut eu norocul tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fiecare și pe urmă îi înghionti către o ușă înaltă. Paraschiv privi încă o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua, sau lângă focurile gunoierilor, pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc ca tine? Iarăși intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să vină în oraș. Ce preoție mai e și aia într-un târg așa obositor pentru nervi cum era Bârladul acum cincizeci de ani! La București a ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu-său - năpârstocul ciuntise barba și pletele unui călugăr-profesor adormit - și să-l mute la Seminarul din Târgu-Neamț. După care zbâc! înapoi în satul prăfuit vara și desfundat toamna. Biata prezviteră, ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]