17 matches
-
el, se va duce să aducă ligheanul de pe prispă, să-i pună să se spele... Stergarul de cânepă țesut tot de ea, miroase-a busuioc și levănțică. Săpunul de casă, făcut de ea firește, a pelin... Sufletul cată odihnă-n năzăreala asta binecuvăntată și-l hrănește pentru o clipă cu pace... Simte mirosul de leuștean din ciorba aia fierbinte, și își face cruce să mulțumească lui Dumnezeu pentru mila Sa cu grabă, să nu se răcească ciorba... Întinde mâna după lingură
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se de adevărul sentimentelor ei. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
este. Dar mâine ceva nu-i mai convine, i se pare ceva și totul se schimbă la polul celălalt. Uitând că cineva acolo sus ne-a arătat ce este iubirea și cum trebuie să iubim. Respectiv, necondiționat, fără păreri și năzăreli. Indiferent ce vom face, și orice ne dă, bun sau rău (după percepțiile noastre), ni le dă cu multă iubire. Întotdeauna acolo sus cineva ne iubește și ne dă permanent alte șanse, adăugă el și, după o scurtă pauză. continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și pururi exemplar pentru toată suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari intelectuali români care, canonizându-l pe Eminescu, n-au văzut în el pe un "frigid", "imobil", "mortificant", "ilizibil" și alte năzăreli altoite pe ideologia Școlii Resentimentare. Lucrurile stau exact pe dos, explică Th. Codreanu, fiindcă un scriitor canonic este viu, stimulativ, invitând la controversă, la gândire și la trăire estetică. Tocmai bogăția spirituală a geniului îl scutește pe Eminescu de mortificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spintecat, stîna cu țărîna înghețată, bolovani oile, halta Trotuș frămîntare submontană, noapte și zi fac două călătorii, nesiguranță din adînc, bătaia soarelui într-un greabăn în Munții Berzunți, bate cu bruma, strălucește, fumuri divergente într-aceeași mahala, adierile le frîng năzărelile privirii, covrul în armonice maronii sub deal, n-o să spună nimănui nimic, ce a încercat, îl închide forma iluzorie urbanitate, forma om a stricat-o din sat, de la început Cain Cereală l-a ucis pe Abel Miel! Valašske Mejiřiči stație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
percepții, de atenție, memorie, imaginație, de gîndire, limbaj, voință, temperament, caracter - iar în stabilirea raporturilor dintre cauză și efect se află pe unul din ultimele locuri, la întrecere cu meteorologia și cu istoria literară. Despre citirea gîndurilor, nici pomeneală! Dar năzărelile copilului, mă întreb acum, nu răspundeau totuși unei anume virtualități? în partea noastră de lume, disimularea e practicată sumar și simplist, așa încît a-i ghici cuiva gîndurile nu e deloc o treabă dificilă. Privindu-i, bunăoară, la televizor pe
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
Păi ce, el orbise, nu vedea? Pentru prima oară bărbatul ei începuse să plîngă. Cînd venea vorba de nou-născut, părea apucat de turbare. De fapt, doar ea, mama, era vinovată. Că n-a putut să-l convingă ce prostii erau năzărelile lui. Nici nu mai cunoscuse pe altul în afară de el. Și-așa tolba cu istorii a tatălui rămăsese de fapt nedeschisă. Apoi anii uscaseră totu-năuntru. Ca bulbii lalelelor lăsați în plin soare. De-atunci bărbatul, la supărare, îi reproșa mereu
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
că care iera baiu d-o năcăjea. Mi-a zis că În ajun zărise În beci o chestie-trestie, un șoz ciudat care nu putea zice cum iera, decât că avea tuiuri. Mie mi-a fluturat În scăfârlie că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice gogeamitea practicianu le zice sinton, și i-am tras atenția dă la ele, că i-am cântat filmu cu sălbatecu care l-au pus maimuțile dipotat. A doua zi, iepurașa sălta pân toată harabaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius, gemu Verginel. Ce-a fost, dom’le, năzăreala asta? Chiosea nu-i răspunsee. Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dunărea, întins ca un giulgiu peste ea. - Și ăia, din Sudica, urmă Tomnea, tot așa o țin. Au niște ierburi pe care le trag pe nas și se veselesc întruna, oricât de nenorociți ar fi. Văd fel de fel de năzăreli și cred în ele și le povestesc de la unul la altul. Mai târziu cred că astea fac parte chiar din istoria lor. Așa cum e și cu stejarul de care povesteai. Așa cum e și cu plecarea mea. Dacă-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că „Alajos, dumneata ești un cofetar cu mațe dulci, de aceea nu-ți fac acum nimic, dar data viitoare ai să le și mănânci. Pe toate. Ai înțeles?“. Pentru că nu știa de glumă. De șagă. Care era cea mai josnică năzăreală a minții umane. Și mai cu seamă a minții lui Alajos. Dar ce vorbesc eu? Doar aveam încă febră. Încă nu cunoșteam împrejurimile. Și nici nu m-am prezentat celor care mă îngrijeau. Într-o bună zi m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
arunca chemându-le la „masă”, i s-a părut că aude un nechezat de cal mai mult gungurit. A privit spre ușa deschisă a grajdului, dar dincolo de ea stăpân era doar întunericul. „Da’ ce-i cu mine? Am vedenii și năzăreli?” gândea Toaibă intrând în casă. Speriat de ceea ce i se întâmpla, a luat sticla cu rachiu, a ieșit afară și s-a așezat pe prispă privind lung și cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a răscolit frunzele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam eu, dar cu mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare să zâmbești auzindu- ți propriul nume. De fapt, nu atât numele în sine i se părea neobișnuit, cât năzăreala bătrânului Zevedei de a-și boteza fiii Ioan și Iacob sau, mai degrabă, de a-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-a întâmplat ca, după trecerea vremii, să mă întrebe ce-a vrut să spună cutare acum 15 ani sau ce-am vrut să spun eu cu 15 ani mai înainte, fraze pe care le și uitasem. Un gest infinitezimal, năzăreală poate, devenea - după un gol de timp - ceva enorm și esențial. Lui, lumea îi apărea plină de semne ciudate, foarte semnificative, dar greu de descifrat. Era un tip obsesiv, de o gravitate adâncă, atent să nu treacă pe lângă el o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]