5 matches
-
Vasile Teodorescu: Povestiri amare de Ștefan Vlăduțescu Din volumele sale anterioare („Orgolii obrintite”, 2006, „Izmene pe călător”, 2006 și „Cine iubește și lasă”, 2007), Viorel Teodorescu extrage, în „Viespile remușcării” (Craiova, Editura MJM, 2009), 14 narațiuni ce acoperă în imaginar variate locuri și timpuri. Aceasta face ca unele dintre narațiunile ce au constituit
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/vasile-teodorescu-povestiri-amare-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu lavanda Sărată din țărâna obrintită Și unei mănăstiri să fiu ofranda Că Ana lui Manole înzidita. PREȚUL NEMURIRII Coborî din vis că din străveche runa Cum ochiul de Luceafăr luminează Întreaga bolta de simțire treaza Și lauri veșnici fruntea-ți încununa. * * * * * Străbați genune și te-ntrupi
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eminesciana_acum_si_de_a_pururi_cezarina_adamescu_versuri_cezarina_adamescu_1326264630.html [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
Deci, iată-mă-s, lângă al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n dezolante nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se mistuiră blânzii mei juncani - Pustiul grajd e rece ca o criptă - Și nu mai intră luna
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
izbitură puternică. În fața mea zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește piciorul drept - o bucată de ghips se sfărâmase și dezvelea un petic de gleznă galbenă, obrintită. I-am cules cârjele de pe jos și am ajutat-o să se ridice în picioare. În timp ce palmele mele îi ștergeau coapsele de moloz, am simțit în buzunarul de la rochie câțiva biscuiți obișnuiți - și atunci mi s-au încleștat fălcile de
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
stînjeni, copila,-adio, Nici întîlni, nici nu ne-om mai vedea. Dar carnea mea ești, sîngele meu, fiica, Sau mai degrabă-o boală ești în carnea-mi, Silit să-i spun a mea. Ești un abces, Un ulcer rău, un obrintit furuncul În sîngele-mi stricat. Dar nu vreau să te cert. Rușinea vină cînd o vrea, n-o chem, Nu-nvoc pe Cel cu trăsnet să lovească, Nici te pîrăsc lui Jupiter la tron. Îndreaptă-te cînd poți, mai bună fii cînd
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]