81 matches
-
cont de studiile lui Mühlenberg și ale altora care au descoperit curentele filosofice mai profunde ale scrierilor ascetice ale Sfântului Grigorie, argumentează, printr-o analiză textuală atentă la De vita Moysis, că impulsul temei rezidă în polemica Sfântului Grigorie împotriva origenismului. Într-un cuvânt, conceptul progresului perpetuu are ca scop combaterea afirmației origeniste după care căderea primordială a sufletelor s-a bazat pe o sațietate de Binele divin și pe implicația necesară a mutabilității umane și a limitării perfecțiunii divine care
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Stejar” care l-a demis pe arhiepiscopul Ioan Gură de Aur în anul 404. La 10 iulie, în Sinaxarul Ortodox Răsăritean (Grec), are loc comemorarea celor 10.000 de călugări uciși la ordinele patriarhului Teofil în campania sa paranoică împotriva origenismului și a celor Patru Frați Înalți. Nepotul și succesorul său, Chiril, a fost canonizat atât de Biserica Răsăriteană, cât și de Biserica Apuseană, cu excepția notabilă a Bisericii Asiriene a Răsăritului, pentru formularea și apărarea uniunii ipostatice, rolul său central la
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
și cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în fața papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia. Din punct de vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al Sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
lui Origene i-a fost atribuită tendința (antidogmatică) de a "ierarhiza" persoanele divine în funcție de ordinea intervenției acestora în procesul creației, deși, pe de altă parte, Origene afirmă coeternitatea absolută a Cuvântului nenăscut cu Tatăl. În al doilea rând, posibilitatea apropierii origenismului de neoplatonism a permis identificarea Logos-ului cu Ideile și a Sufletului Universal cu sufletele individuale, făcând din om o ființă de natură divină. Totuși, Origene va deosebi Duhul Sfânt de sufletele individuale. Creația („generarea”) este necesară și eternă, teză
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
autori mai puțin scrupuloși) o descendență directă a unuia dintre aceste curente medievale din cel precedent cronologic. Acest mod de a aborda lucrurile a dat rezultate surprinzătoare numai atunci cînd erau efectuate uriașe salturi În timp (cum ar fi de la origenism la catharism); Însemna că vechile ideologii ascetice fuseseră, pur și simplu, reluate de unele mișcări medievale regenerative. În același timp, se pornise o insistentă căutare a invarianților „dualismului”, care a dus, cel puțin În anumite cercuri, la convingerea că ideologiile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două doctrine: una nu este altceva decît bogomilismul clasic, cealaltă - o transformare a origenismului din secolul al IV-lea; sinteza lor s-a operat, fără Îndoială, În cercul unor călugări răsăriteni, adepți ai renașterii vechilor credințe. Va fi evident că, dincolo de Înfățișările variate pe care le iau, toate curentele dualiste occidentale pot fi privite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de partea lui Epifaniu În 393, rupînd relațiile cu distinsul său prieten de o viață, Rufin din Aquileia, și cu mulți alții. Controversei locale i se pune capăt În anul 404, prin reconcilierea dintre Teofil și cei patru Lungani. Însă origenismul va mai fi condamnat, În mod repetat și fără drept de apel, În 543 și În 553, la cel de-al V-lea Conciliu ecumenic, unde Evagrie din Pont și Didymus cel orb (maestrul lui Rufin și preferatul de odinioară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ieronim, care Îl numea pe orb „Didymus Văzătorul”), sînt anatemizați. Condamnarea lor a fost repetată În 692 și 787, la cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic de la Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra continuității dintre gnosticism și două tradiții șiite: cea a extremiștilor (ghul@2@t), apăruți În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-ar dezlega enigma catharismului. Însă cum nu erau, ea persistă. Într-adevăr, au existat două grupuri distincte de cathari: unul de credință bogomilică și un altul care predică un dualism radical de origine intelectuală, alcătuit dintr-un amestec de origenism și maniheism, În care predominau elementele primei orientări. Cele două tipuri de catharism, deși nu aveau o doctrină comună, profesau o etică similară, derivată din bogomilism. Catharismul radical a fost, probabil, inventat pe teritoriul Imperiului bizantin; preotul bizantin Nicetas, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Între gnosticism și creștinism, În general, și Între Origen și gnosticism, În particular. Într-adevăr, TT se apropie la maximum de doctrina Bisericii majoritare, fără a abandona Însă cu totul miturile fundamentale ale gnosticismului. Rezultatul este atît de asemănător cu origenismul, Încît devine greu de presupus că textul Tratatului Tripartit ar fi anterior lui Origen, În afară de cazul că cineva ar fi dispus să susțină că Origen și-a preluat Întreaga sa teorie a liberului arbitru din această ramură de valentinism. De
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei răi, Închiși În trupuri, se vor Întorce la cer prin botez, purificare (purgationem) și penitență. Respingînd și osîndind Vechiul Testament, ei spun că este al Prințului Întunericului 72. S-ar părea că ne Întîlnim aici cu o formă stîngace de origenism, combinat cu maniheism și păstrînd o parte din consecințele de ordin etic și practic ale unui bogomilism remaniat. În linii mari, aceasta corespunde destul de bine modelului de catharism radical (a se vedea capitolul următor). Urmele doctrinelor radicale din Dalmația pot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În rîndul albigenzilor rămași. Pare relativ sigur că dualismul radical a fost exportat În Provența din Imperiul Bizantin, unde originea lui era pur intelectuală (a fost născocit, probabil, Într-un centru mînăstiresc, de către călugări care aveau o intensă nostalgie a origenismului). Însă nu este nicidecum sigur că erezia radicală ar fi existat În Bosnia mai Înainte de secolele al XIV-lea - al XV-lea. Pe la 1190, Nazarie, episcop cathar de Concorezzo În Lombardia, primise din Bulgaria, ca o confirmare a credinței temperate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suficient de bine cunoscute. Două dintre ele profesau un pseudodualism derivat direct din bogomilism; cea de a treia, desprinsă din trunchiul unei misterioase biserici din Dragovița, profesa un dualism radical ale cărui elemente proveneau, după cum vom vedea În curînd, din origenism. 2. Pseudodualiștii Doctrina rezumată de Bonacursus În Manifestatio este cea a catharilor monarhieni sau moderați, care credeau că Diavolul este autorul trupului omenesc, În care a Întemnițat, cu de-a sila, un Înger de lumină. Diavolul a făcut-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cristos, Patimile, moartea și Învierea lui. În fine, Ioan de Lugio afirmă că sufletele omenești trec dintr-un corp În altul pînă cînd se mîntuiesc, În cele din urmă - o teorie pe care ne vedem siliți s-o interpretăm drept origenism. Din nefericire, nu este cu putință să deducem din datele oferite de ereziologi care este relația dintre cele două universuri paralele. S-ar putea ca loan de Lugio să fi crezut că lumea de aici este Iadul 22. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
putea ca loan de Lugio să fi crezut că lumea de aici este Iadul 22. Înainte de a merge mai departe este necesar să schițăm un tablou sumar și incomplet al vechiului curent de gîndire din care a derivat catharismul radical: origenismul. 4. Origenism și catharism radical Urme de origenism au fost descoperite la catharii radicali de către Marcel Dando (1967)23, iar ipoteza unei relații strînse Între origenism și catharism a fost adoptată de Jean Duvernoy 24. Origenismul nu constă integral din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
loan de Lugio să fi crezut că lumea de aici este Iadul 22. Înainte de a merge mai departe este necesar să schițăm un tablou sumar și incomplet al vechiului curent de gîndire din care a derivat catharismul radical: origenismul. 4. Origenism și catharism radical Urme de origenism au fost descoperite la catharii radicali de către Marcel Dando (1967)23, iar ipoteza unei relații strînse Între origenism și catharism a fost adoptată de Jean Duvernoy 24. Origenismul nu constă integral din doctrina inițială
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că lumea de aici este Iadul 22. Înainte de a merge mai departe este necesar să schițăm un tablou sumar și incomplet al vechiului curent de gîndire din care a derivat catharismul radical: origenismul. 4. Origenism și catharism radical Urme de origenism au fost descoperite la catharii radicali de către Marcel Dando (1967)23, iar ipoteza unei relații strînse Între origenism și catharism a fost adoptată de Jean Duvernoy 24. Origenismul nu constă integral din doctrina inițială a lui Origen, greu de reconstituit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sumar și incomplet al vechiului curent de gîndire din care a derivat catharismul radical: origenismul. 4. Origenism și catharism radical Urme de origenism au fost descoperite la catharii radicali de către Marcel Dando (1967)23, iar ipoteza unei relații strînse Între origenism și catharism a fost adoptată de Jean Duvernoy 24. Origenismul nu constă integral din doctrina inițială a lui Origen, greu de reconstituit din pricina vicisitudinilor pe care le-au cunoscut scrierile acestuia. El este o transformare a Învățăturii originale, elaborată și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a derivat catharismul radical: origenismul. 4. Origenism și catharism radical Urme de origenism au fost descoperite la catharii radicali de către Marcel Dando (1967)23, iar ipoteza unei relații strînse Între origenism și catharism a fost adoptată de Jean Duvernoy 24. Origenismul nu constă integral din doctrina inițială a lui Origen, greu de reconstituit din pricina vicisitudinilor pe care le-au cunoscut scrierile acestuia. El este o transformare a Învățăturii originale, elaborată și pusă În practică de monahii egipteni În secolele al IV
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Învierii și Încă trei puncte care nu figurau la Epifaniu - interpretarea alegorică a Paradisului, ideea că după alungarea din Rai oamenii și-au pierdut asemănarea cu Dumnezeu și o ultimă acuzație, pe care e cazul s-o cităm În Întregime: „origenismul crede că apele despre care spune Scriptura că se află deasupra cerurilor ar fi Puteri sfinte și superioare, iar cele care sînt pe pămînt și sub pămînt ar fi Puteri potrivnice și diavolești”33. La acestea Ieronim mai adaugă, urmînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care va fi urmată de multe altele 46. Judecata de pe urmă va marca și dispariția definitivă a corporalității 47; cînd totul i se va supune lui Cristos, domnia lui Cristos va lua sfîrșit 48. Dar cum stau lucrurile cu acel origenism anatemizat În secolul al VI-lea, În 543 și 553, la al cincilea Conciliu ecumenic de la Constantinopol? La lista de mai sus nu se mai adaugă decît niște detalii, cum ar fi ideea că trupul Învierii va avea o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de mai sus nu se mai adaugă decît niște detalii, cum ar fi ideea că trupul Învierii va avea o formă sferică, asemenea androginului lui Platon din Banchetul 49. Bogomilismul și catharismul moderat nu au aproape nimic În comun cu origenismul, excepție făcînd poate subordinaționismul, pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3:21, curentă de altfel În tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o corporalitate de foc, decurgînd dintr-un păcat, este mitul Împreunării Soarelui cu Luna. Ideea că cele două astre au raporturi sexuale aparține unui folclor larg răspîndit, Însă ideea că ar fi demoni pare a fi o interpretare negativă a origenismului, susceptibilă de a aparține catharilor radicali. Totuși, ereziologii indică prezența acestui mit numai În rîndul monarhienilor. Analogiile dintre catharismul radical și origenism sînt atît de impresionate, Încît cel dintîi nu poate fi altceva decît o transformare a celui de al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aparține unui folclor larg răspîndit, Însă ideea că ar fi demoni pare a fi o interpretare negativă a origenismului, susceptibilă de a aparține catharilor radicali. Totuși, ereziologii indică prezența acestui mit numai În rîndul monarhienilor. Analogiile dintre catharismul radical și origenism sînt atît de impresionate, Încît cel dintîi nu poate fi altceva decît o transformare a celui de al doilea, transformare ce nu putea avea loc În altă parte decît În cercurile religioase ascetice din spațiul bizantin, Întrucît controversa origenistă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]