8 matches
-
STRUNA ȘI GRAIUL ROMÂNESC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1205 din 19 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Era cândva țara o vatră de cântec, de cuget, de rugăciune, de monumente din piatră și vii...! Tinerimea ei era oștimea apărării graiului și creației de la rădăcină românească. Spunându-i-se de către Adrian Păunescu „generația în blugi”, ea era de fapt generația îmbrăcată în ultima haină de sărbătoare a unui neam care după 1989 avea să-și răstoarne totul la vale
ŞTEFAN HRUŞCĂ. VOCEA, STRUNA ŞI GRAIUL ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1397888336.html [Corola-blog/BlogPost/383748_a_385077]
-
s-o trimită la Melissenos a ieșit de sub ascultare. Borilos a scos în piață detașamentele de mercenari-singura forță aptă de luptă din oraș-și i-a propus încă o dată lui Botaniates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oștimii lor. Nikephor III se zbuciuma, cuprins de panică, și atunci patriarhul Kosmas, dorind să pună capăt vărsării de sânge, l-a forțat pe împărat să se ducă la tratative cu Alexios. Basileul a acceptat să-l adopte pe Alexios și
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și, când auzeau pocnind, tot ei cădeau jos
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca să-i primească cu arme pe turci. Dar oastea sa, fiind mai puțină ca cea turcească care era câtă frunză și iarbă, domnitorul a văzut că nu poate să se bată la loc deschis și s-a retras cu toată oștimea ce-l încunjura în pădurile dinspre soare apune, căutând un loc în care să se bată cu vrăjmașii. Așa făcea Ștefan care căuta locuri ascunse, păduri, ascunzișuri și chiar mlaștini cu papură, ca să-i prindă pe turci pe neprevăzute din
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
noianul lor La soarele mărirei ce le-a lucit odată, Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele pustiei din moarte stânci se scoală Așa s-ardică Ștefan din scaunu-i de fală, Cum luna-neacă lumea cu alba ei privire, Astfel privește Ștefan pin sală cu mărire Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soare ce le-a lucit cu dor, ]2 Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, {EminescuOpVIII 177} [2Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele pustiei din moarte stânci se scoală Așa s-ardică Ștefan din scaunu-i de fală, ]2 Cum luna-neacă lumea cu alba ei privire Astfel privește Ștefan pin sală cu mărire [2Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă bucurându-se de uimirea mea. —Prea stimate domnule, a urmat el, cu vocea puțintel schimbată; te vei mira mai puțin aflând că ți-am recitat stihuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oraș vechi si cu faimă. De o sută și mai bine de ani aflându-se capitala statornică a Moldovei, mahalalele i se umflaseră de case nouă ale dregătorilor și boierilor. Curtea domnească își înnoise turnul , rândurile de sus si odăile oștimii. Totuși cu tot sporul lui și mai ales cu toate strălucitele-i lăcașuri dumnezeiești, rămase o așezare a Orientului. Nu se cunoștea, în rânduiala sau mai degrabă în neorânduiala ulițelor lui, nici un plan(...) Mănăstirile cele mari, Golia , Sfântu Sava, Trisfetitele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]