18 matches
-
discursul lui toderici la finele anului școlar). Limba moromeților este elemental cel mai authentic pătruns în țesătura romanului. Vocalismul respectă normele limbii literare, dar adesea vocala e se închide la i: zilili, e la ă: dăschide, pă gard etc. Fricativa palatală h are o aspirație surdă: oți, Miai etc, adjectivele se substantivizează când denumesc însușiri negative: borțoaso, blegule, chiorule, dosăditule, măgâreațo, nebună, prostule, puturosule, pârlito, tâmpito, prăpădito, izmenito etc. Prin fenomenul interdicției de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca în limba populară
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-ganduri-despre-morometii-la-60-de-ani-de-la-aparitia-romanului/ [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
discursul lui toderici la finele anului școlar). Limba moromeților este elemental cel mai authentic pătruns în țesătura romanului. Vocalismul respectă normele limbii literare, dar adesea vocala e se închide la i: zilili, e la ă: dăschide, pă gard etc. Fricativa palatală h are o aspirație surdă: oți, Miai etc, adjectivele se substantivizează când denumesc însușiri negative: borțoaso, blegule, chiorule, dosăditule, măgâreațo, nebună, prostule, puturosule, pârlito, tâmpito, prăpădito, izmenito etc. Prin fenomenul interdicției de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca în limba populară
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
ca ó. Până în secolul al XIX-lea, s-a scris é, iar - á, dar aceste litere au ieșit din uz. Sistemul consonantic al limbii poloneze este mult mai bogat decât cel vocalic. Se caracterizează prin serii de consoane africate și palatale, care au apărut după patru palatalizări în limba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză și bielorusă. Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cu digrame. Consoanele palatale (cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de „consoane moi”) sunt
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
oclusive, fricative, africate, nazale, sonante și altele. Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare. Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
În fonetică, consoana oclusivă palatală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română apare ca un alofon al consoanei velare ɡ, care se "palatalizează" atunci cînd este urmată de una dintre vocalele și , variantele lor
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
semantic asupra cuvintelor. În exemplele următoare transcrierea este fonetică (indicată de parantezele pătrate) și nu fonemică: "ghem" , "neghină" , "unghi" . Într-o transcriere fonemică se impune folosirea unui singur simbol pentru ambele sunete: , , "unghi" , etc. Diferența dintre consoana velară și cea palatală constă în locul de articulare diferit: în articularea palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale). Perechea surdă a acestui sunet este consoana
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
în locul de articulare diferit: în articularea palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale). Perechea surdă a acestui sunet este consoana oclusivă palatală surdă .
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
familiare în lumea naturală; acum părea un susur îndepărtat de pârâu, acum căderea unei cascade, acum vântul deasupra unui lan de grâu sau, vijelios, încovoind ramurile într-o altă pădure. Dacă era agitat, Cucoaneș vorbea aproape incomprehensibil. Teribile siflante, neverosimile palatale, asemenea unor pocnituri de monstruoase dopuri în pântecul unei umede, stâlcite viori, șuierături și triluri guturale, uneori atât de joase încât le credeai smulse cine știe cărui obiect din lumea lucrurilor moarte - un birou mișcat din loc, o ladă uriașă trasă pe
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfarsitul rădăcinii unui verb se palatalizează, adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatala a gurii, sub influența unei vocale cu care începe o desinența sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Câteva exemple de înmuiere: "tvrd „dur” > "tvrđi" „mai dur”, "lju't „furios” > "ljući" „mai furios”, "brz" „rapid” > "brži" „mai rapid”. În cursul istoriei
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
vezi mai sus Alternanta l ~ o): "orao" „vultur”, "pepeo" „cenușă”. Nominativul plural al acestora se termină în "-i": "jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de astăzi. Cel de/al doilea, reconstruit ca /*jl/, provine din grupurile de litere din limba latină C'L, G'L
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este (a nu se confunda cu alte simboluri asemănătoare: , sau ). În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată de o consoană velară sau de una palatală. La nivel fonetic, cele două sunete sînt distincte întrucît au un loc de articulare complet diferit, unul velar și celălalt alveolar. Din punct de vedere fonologic însă, în limba română ele sînt percepute ca unul și același fonem, deci înlocuirea
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
probabil, între Vistula și Nipru, de unde aceștia s-au răspîndit, ulterior, spre vest și sud. Slavă comună a fost vorbită cam între sec. V i.C. și sec. V d.C.; era o limbă satem (are s și z în locul oclusivelor palatale indo-europene). Grupul dialectal indo-european satem era format, pe lîngă slavă comună, din indo-iraniană, armeana și baltica. Grupul slav a păstrat numeroase trăsături arhaice din indo-europeană comună, datorită contactelor reduse cu limbi de altă origine. Migrația triburilor slave a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
uneori în grade diferite, ale acestei familii 263 sînt următoarele: - sistem vocalic simplu format doar din i, a și u, cu două grade de deschidere, scurte și lungi. - sistem consonantic complex organizat preponderant ternar (o mare parte dintre dentale și palatale sînt aranjate în trei serii corelative). - numeroase consoane care se articulează în zona posterioara a aparatului fonator (în gît). - existența unui ansamblu de consoane numite emfatice (glotale, faringale sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
e generală și reprezintă numai o regulă care restrînge ocurenta vocalelor în rădăcina și în sufixele care i se atașează; corelația de sonoritate la oclusive are în general rol secundar; în unele limbi opoziție lenis/fortis; cel putin o serie palatala (cu exceptia finlandezei); în unele limbi consoane geminate în temă sau sufix, dar în general rezultate din aglutinarea morfemelor și legate deci de granițele morfemice; absența combinațiilor consonantice la inițială și finală; alternante consonantice; accent preponderent inițial; cuvîntul se definește printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
obiectele greoaie, încete, posomorite și sumbre poate fi dovedită prin experiențe acustice. *14 216 Lucrările lui Carl Stumpf și ale lui Wolfgang Köhler demonstrează de asemenea că consoanele pot fi împărțite în întunecate (labialele și velarele) și luminoase (dentalete și palatalele). Nu este vorba nicidecum de simple metafore, ci de asociații bazate pe asemănări neîndoielnice între sunet și culoare care pot fi observate mai ales în structura sistemelor respective. *15 Există, așadar, o problemă lingvistică generală a relației dintre "sunet și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
învățătoare pensionară. Are un frate mai mare normal, care-i oferă modele corecte de vorbire. 3. Examinare medicală. a. Examen clinic maxilo-facial, endo- și exobucal. Aspectul fizionomic refăcut cu roșu de buză păstrat. După operație este redată integritatea velară și palatală, care își reiau cu dificultate funcțiile în procesul fonator datorită vălului scurt, cu cicatrice retractilă, insuficient funcțional în activitatea de formare a istmului velofaringian. Distanța dintre văl și peretele posterior al faringelui - 10 mm. Apraxie linguală și labio-jugală cu dificultăți
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
îi permită deprinderea transferului articulator între cele două zone demutizate. î22, 184, 228) II.5.5. Protocoale tehnice în recuperarea tulburărilor pronunției în a treia regiune de articulare Demutizare consoanei C - Capacismul - Paracapacismul Fonemul c îk) este o consoană ocluzivă, palatală surdă, dezocluzia explozivă se produce la nivelul barierei a III-a, formată de rădăcina limbii și palat. Poziția sistemului articulator în articularea fonemului c Mandibula ia o poziție chiar mai coborâtă decât cea necesară articulării fonemului l, orificiul bucal este
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]