41 matches
-
fratele meu e înălțat“, Abram „tatăl este măreț“ (ab. „tată“ + ram „măreț, înălțat“ de la verbul ramu „a fi înălțat, a fi măreț“). Mai credem că legat de Abram este lat. ramus „ramură, creangă, pom“ (care crește și se înalță), cuvânt panromanic moștenit de noi: ram. În Exerciții de limbă ebraică, B., 1927, p. 86 de I. Popescu Mălăiești găsim rum „a se ridica“. În felul acesta se explică și ruma „mamelă“ din limbile italice nespecificate, căci apropiat de forma mamelei este
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1414478611.html [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
să descrie în ansamblu tipologia structurală coșeriană, Dan Munteanu Colán observa și el că pentru Eugeniu Coșeriu "limbile romanice reprezintă diverse realizări ale unui aceluiași tip, tipul romanic, conceput fie ca rezultat al situației genetice, fie că declanșator de caracteristici panromanice. Parametrii de analiză sînt axa sintagmatica și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
330 paleoantropologie 15 paleo-siberiană 119, 120, 181, 184, 225, 238, 251, 275, 315, 347 pali 111, 189, 290, 300 pama-nyungan 204, 255, 290, ne-~ 205, 291 pampangan (kapampangan) 197, 291 pangasinan 291 panjabi (punjabi) 152, 255, 291, 325, 330, 339 panromanic 84, 147 papiamento (papiamentu, papiamen) 227, 228, 229, 291, 305, 318, 319, 321 papua 97, 194, 195, 199, 200, 201, 202, 206, 207, 220, 291, 292, 298 parametru 52, 55, 56, 59, 84, 91, 99, ~ abstract de variație 92, ~ tipologic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
22. 248 Am utilizat diverse surse bibliografice clasice, dar și electronice (v. și http://es.wikipedia.org/wiki/Lenguas indoeuropeas). 249 Cf. Marius Sală (coordonator), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1988, p. 539. I. Fischer (Fondul panromanic, în I. Coteanu, coordonator, Istoria limbii române, vol. ÎI, București, 1969, pp. 110-116) stabilește un fond de 489 de cuvinte. 250 După cum am mai spus, cuvîntul de origine turcica kurgan (rom. gorgan) înseamnă tumul, adică o ridicătura de pămînt și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
DM, 2007: 342). Este o metaforă terminologică, cvasi-sinonimă cu alte două constructe metaforice, respectiv, "conduct" "duct". Existând deja termenul metaforic - limbajul medical a creat nu mai puțin de 56 de metafore terminologice, prin adăugarea de trăsături conceptuale, în terminologia engleză, panromanică: canal alveolar, canal deferent, canal ionic, canal tarsian etc. Metafora specializată are referință generală asupra a trei niveluri care se condiționează reciproc: nivelul gnoseologic (al teoriei cunoașterii); nivelul conceptual; nivelul semiologic (caracter de cod și informație). În știință, metafora specializată
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
verbele: accidere, concidere, decidere, incidere, intercidere sunt astăzi neutre sub aspect motivațional, în limbile romanice. Dispariția cuvintelor de bază a dus la dispariția motivării interne); motivarea prin modelatori semantici (de tipul: pro-, retro-, super-etc.) a rămas o constantă a lexicului panromanic. Aceluiași tip de motivare internă aparțin compusele (târăie-brâu), compusele savante (morfologie, pediatrie). Motivarea sincronică este un tip de motivare internă și se manifestă deopotrivă, la nivelul lexicului și/ sau la nivel morfologic. Literatura de specialitate acceptă numeroase alte tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
gr. έυτερο-, έυτερον- "intestin"); ro. sacrolombar (fr. sacro-lombaire: cf. lat. sacrum- osul sacru; lumbus "șale"); saprofit (fr. saprophyte: cf. gr. σαπρο-, σαπρός- "putred"). Vocala tematică - o, în compuse era atribuită influenței grecești (sacrosanctus, mulomedicus). Acest interfix a supraviețuit în terminologia panromanică, în formațiunile care conțin elemente de origine greacă: rinofima (fr. rhinophyma, en. rhinophyma: cf. gr. ρινο, ρις "nas"); eo- de început, primitiv, preistoric (fr. éo-: cf. gr ήώς -, auroră, zori). Termeni panlatini formați din prefixoid și conjugarea interfixelor grecești și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
card (io) megalie (fr. cardiomégalie; en. cardiomegaly: cf. lat. cardiomegalia, gr. καρδι-; καρδία "inimă"+ μεγα-, μεγαλσ-, μέγας "mare"). Fenomenul este explicabil prin latinizarea prefixoidelor grecești, care în structurile complexe revendică juxtapunerea interfixului latin-i și a vocalei grecești -o. Termeni panromanici bi- (triconceptuali), formați din două/ trei afixoide + termenul-bază: ro. cardioesofagial (fr. cardioesophage; en. cardioesophageal); ro. histerosalpingografie (fr. hystérosalpingographie; en. Histerosalpingography: cf. gr. hystera- "uter", lat. solpinx,- ingis, gr. salpinx, -ingos-trompă, gr. graphein- a scrie). Unități neologice panromanice, alcătuite din afixoide
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
grecești -o. Termeni panromanici bi- (triconceptuali), formați din două/ trei afixoide + termenul-bază: ro. cardioesofagial (fr. cardioesophage; en. cardioesophageal); ro. histerosalpingografie (fr. hystérosalpingographie; en. Histerosalpingography: cf. gr. hystera- "uter", lat. solpinx,- ingis, gr. salpinx, -ingos-trompă, gr. graphein- a scrie). Unități neologice panromanice, alcătuite din afixoide precedate de prefix + termenul-bază (de tipul compuselor însoțite de prefixele grecești: a (an)- "fără", hiper- "mai mult", hipo- "sub", para- "dincolo de, înafară de", peri- "în jurul"): afibrinogenemie (cf. fr. afibrinogénémie; en. afibrinogenemia), hiperbilirubinemie (cf. fr. hyperbilirubinémie; en. hyperbili
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
devenit adjective, încît lat. fervens, -ntis a devenit rom. fierbinte, iar unele forme de plural ale substantivelor neutre au devenit singulare de feminin, încît judicata (pluralul de la lat. judicatum) a devenit rom. judecată. Acest fenomen are însă uneori o manifestare panromanică, precum dovedește folia (pluralul lat. folium) din care au rezultat rom. foaie, it. foglia, fr. feuille. Există chiar situații de lexicalizare atît a pluralului cît și a singularului din latină, încît din lat. factum a rezultat rom. fapt, iar din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
asupra limbilor romanice sînt la nivelul lexicului, prin împrumuturile de cuvinte, în unele cazuri înrîurirea latină fiind sprijinită și de alte înrîuriri (greacă, germană, engleză sau a unor limbi romanice asupra altora), încît astăzi există un număr apreciabil de cuvinte panromanice cu o astfel de explicație: rom. abstact, it. astratto, fr, abstrait, sp., pg. abstracto; rom. absurd, it. assurdo, fr. absurde, sp., pg. absurdo etc.81 În unele cazuri, împrumuturile din latină coexistă în limbile romanice cu elementele moștenite avînd la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și de conținut care caracterizează trecerea de la latină la limbile romanice). Pe lîngă acestea, există și numeroase împrumuturi preluate de la o limbă romanică la alta care pro-duc același efect al comunicării interromanice. S-a stabilit că există 39 de cuvinte panromanice absolute, cuvinte cu frecvență mare existente în toate limbile romanice, 147 de cuvinte care se găsesc în cel puțin nouă limbi romanice, la care se adaugă 260 care se folosesc în cel puțin cinci limbi. Numărul împrumuturilor panromanice luate din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de cuvinte panromanice absolute, cuvinte cu frecvență mare existente în toate limbile romanice, 147 de cuvinte care se găsesc în cel puțin nouă limbi romanice, la care se adaugă 260 care se folosesc în cel puțin cinci limbi. Numărul împrumuturilor panromanice luate din latina savantă (direct sau indirect) este și el foarte mare, reprezentînd fondul de bază al modernității limbilor literare neolatine 85. Receptarea împrumuturilor pe cale cultă din latină reflectă, pe de o parte, afinitatea cu latina, care ușurează, în cazul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
e fără asemănare mai veche decît plugăria"; în final, ajungea chiar la o formulare de sinteză, destul de amuzantă prin caracterul ei categoric și absolut: "românii au fost pururea (...) o națiune eminamente vinicolă." Și must e tot latin (din mustum) și panromanic. De fapt, dintre termenii fundamentali ai domeniului, unul singur are origine controversată - strugure. Hasdeu și alți lingviști l-au considerat ca provenind din greacă (unde ar fi fost totuși legat de latină); au mai existat și alte ipoteze; în ultima
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
în imediata sa apropiere cu corpul lui, cu forma sau cu funcțiile corpului omenesc. Așa se explică numărul mare de sensuri, de multe ori metaforice ale cuvintelor din acest câmp semantic. Mulți termeni s-au transmis tuturor limbilor romanice, sunt panromanici: majoritatea sunt substantive (barbă, braț, bucă, buric, cap, coadă, coapsă, coastă, corp, cur, deget, dinte, falcă, ficat, fiere, frunte, genunchi, gingie, inimă, lacrimă, limbă, măduvă, mână, muc, nară, nas, ochi, os, palmă, păr, piele, piept, pumn, sân, sânge, sete, spate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
înlocuit aproape peste tot pe corp < lat. corpus, transmis tuturor limbilor romanice. ficat și mai Este interesant de explicat de ce avem două cuvinte, două sinonime, pentru aceeași noțiune. Lat. ficatum > rom. ficat este unul dintre cele cinci sute de cuvinte panromanice, transmise tuturor limbilor romanice. Cuvântul a fost împrumutat din greacă și a înlocuit vechiul termen latinesc iecur. De ce s-a împrumutat cuvântul grec? Grecii aveau obiceiul să îngrașe gâștele cu smochine, ca să li se mărească ficatul. Ei numeau acest ficat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
întoarce cuiva stomacul pe dos“. Și gr. kardía are atât sensul de „inimă“, cât și pe cel de „stomac“. coapsă Lat. coxa din care provine rom. coapsă s-a transmis tuturor limbilor romanice, este deci ceea ce se numește un cuvânt panromanic. Din punctul de vedere al formei, nu există nici un impediment în a considera că termenul coapsă provine din lat. coxa, pentru că evoluția respectă legile fonetice: grupul cs (notat x) a devenit ps în cuvintele în care accentul cădea pe silaba
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
tânăr (între doi și trei ani), nepus la jug“, lat. pecuina > păcuină „oaie de lapte“, lat. scrofa > scroafă, lat. vervex > berbece, lat. vitellus > vițel. Lat. ovis > oaie s-a transmis numai românei. Și unele nume latinești de animale sălbatice sunt panromanice: lat. cervus > cerb, lat. ericius > arici, lat. lepus > iepure, lat. lupus > lup, lat. ursus > urs. Altele s-au moștenit numai în română și în unele limbi romanice occidentale: lat. bubalus > bour, lat. sorex > șoarece, lat. vulpes > vulpe; lat. mixticius a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
la tot ce aparține în același timp la două rase sau are naturi diferite, de ex. timp mistreț, măr mistreț, porc mistreț (cf. sp. mestizo, cu același sens.) Cu privire la termeni generali din lumea animală, lat. masculus > v. rom. mascur este panromanic (it. maschio, fr. mâle, sp. macho); alți termeni latini păstrați în română, lat. animal, cu pluralul animalia > v. rom. nămaie „vite mici“, lat. fera > rom. fiară, lat. domesticus > v. rom. (reg.) dumes(t)nic „domestic, blând, liniștit“, lat. silvaticus > salvaticus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Troianus „porc umplut cu carne de vânat“, aluzie glumeață la calul troian: scroafa este „umplută“ cu purceluși. oaie, berbec, arete Cele trei cuvinte sunt moștenite din latină (lat. ovis, vervex, aries), dar, spre deosebire de celelalte nume de animale, niciunul nu este panromanic! Oaie < lat. ovis este moștenit numai de română. Alte limbi romanice au moștenit un derivat al lui ovis, lat. ovicula > sp. oveja, iar fr. mouton „oaie“ provine din cuvântul celtic *multo. În română, s-au păstrat numeroase cuvinte din latină
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
mai ales ca miel de Paște, de aceea i se spune cordero pascual sau cordero lechal „miel de lapte“. cal și iapă Și perechea cal-iapă face parte din seria numelor de animale domestice moștenite din latină. Cal < lat. caballus este panromanic. Istoria lui este interesantă dacă ne gândim la faptul că, la început, lat. caballus însemna „mârțoagă“, cal folosit pentru transport, iar equus era „cal de călărie“, aflat în proprietatea nobililor. Încă de la începutul erei creștine însă, caballus a câștigat lupta
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
interesant în toate limbile este cel al numelor de culori; acestea fac parte din vocabularul de bază al oricărei limbi. Dintre diversele nume de culori din latină, numai alb, negru și verde s-au transmis tuturor limbilor romanice, deci sunt panromanice. Ele există și în toate dialectele sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Alte nume latinești de culori s-au păstrat numai în română și în alte câteva limbi romanice: lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
mâncăruri de sec și de dulce, dupre orânduiala lor. Cuvinte moștenite din latină Despre prânzurile prelungite ale aristocraților romani s-a scris mult. Despre ce mâncau oamenii de rând aflăm din cuvintele latinești transmise limbilor romanice; unele dintre acestea sunt panromanice, altele au fost păstrate doar în română și alte câteva limbi surori. Terminologia culinară latină ne este cunoscută din cartea de bucate numită „a lui Apicius“, care datează de la sfârșitul secolului 4; este foarte interesantă și pentru faptul că are
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
fost moșteniți în toate limbile romanice; voi aminti câțiva, în continuare, menționându-l doar pe urmașul lor în limba română. Încep cu lat. cena și lat. cenare care au dat în română substantivul cină și verbul (a) cina. Sunt cuvinte panromanice și lat. farina > rom. făină, lat. lar (i)dum > rom. lard „slănină“ (azi păstrat doar în Ardeal), lat. mustum > rom. must, lat. vinum > rom. vin, două verbe care denumesc acțiunea de preparare a mâncărurilor, lat. coquere și lat. frigere, devenite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
două verbe care denumesc acțiunea de preparare a mâncărurilor, lat. coquere și lat. frigere, devenite în română (a) coace și (a) frige, iar dacă ceva nu a fost bine fript s-a spus că e crud < lat. crudus (tot cuvânt panromanic). Toate limbile romanice au păstrat și nume de pomi fructiferi și fructe, de arbuști cu fructe comestibile, de cereale, de legume sau nume de animale ale căror produse (carne, lapte, ouă) erau folosite în alimentație: lat. nux > rom. nuc, lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]