21 matches
-
o structură socială viabilă și armonioasă. Lumea ghetoului are înfățișarea unei materii vii pluricelulare, care nu poate deveni organism. Materia e moartă fără Spirit. Inter-relaționarea “celulelor”, a indivizilor din ghetou, rămâne la o simplă alăturare empirică, are o natură pur paratactică, nicidecum sintactică. Instinctiv, locatarii barăcilor se zbat, luptă, nu doar pentru a supraviețui fizic, ci și, mai ales, pentru a se salva de la dezumanizare, pentru a-și păstra omenia, care nu rezistă în afara valorilor morale și duhovnicești. Vom întâlni, în
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1429124608.html [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
București, EDP, 1963. [5] BLIDEANU, E., ANGHEL, Unele probleme ale învățământului de 8 ani [problema limbii române și a gramaticii, p.49-50], Lupta de clasă, Seria a V-a, XLIII, 1963, nr.2, p.45-55. [6] BOJIN, Alexandru, Despre construcția paratactică în predarea lecțiilor de sintaxă și a lecțiilor de analiză literară, Rev.Ped., XII, (1963), nr. 3. [7] CHIOSA, CLARA GEORGETA, Criterii în organizarea și predarea cunoștințelor de limba romînă, în Rev. Pedagogică, XII, nr. 4, 1963, p. 22-35. [8
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Aceasta, fie că se ocupă de film și de slujitorii săi, fie de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind simplu mimesis, având ca esență „minciuna”, iluzia, arta trebuie să depășească „limitele posibilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
sensibilității lui Eminescu fără să pună totul între ghilimele, adică fără a face cu ochiul, fără a-și cere scuze, luându-l de fapt peste picior. Într-o epocă în care orice viziune este discreditată prin discretizare, iar secvențialul digital paratactic ține loc de construcție intelectuală, Eminescu nu mai poate fi decât exasperant de învechit". Ce vrea să spună nimeni, când majoritatea covârșitoare a românilor au prețuirea cea mai înaltă pentru personalitatea proteică, extraordinară a geniului eminescian? Limba dezgolește tocmai ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
etc. Celelalte tipuri de condensare nu pot fi analizate din punctul de vedere al fuziunii capului de grup cu modificatorul. Condensarea sintagmelor coordonatoare ajunse în stadiu de compuse exclude un astfel de tratament, de vreme ce constituenții sunt în raport de coordonare paratactică: rom. pepsi < pepsi[-cola], cola < [coca-]cola. Nu ne interesează în acest context nici exemplele de condensare a compuselor tematice, care nu pot fi analizate în constituenți ai unor sintagme sau de origine sintagmatică, deci nici în cap și modificator
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
reconduce la o unitate sau la ierarhii tari construite de la înălțimea unei autorități sau din exterior. În consecință, Vattimo a declarat necesitatea de a pune în valoare o paradigmă de raționalitate slabă, paralogică, ce nu subordonează și ierarhizează, ci este paratactică, nu verticală, ci transversală, astfel încât să fie diferențiată intrinsec și, prin urmare, adaptată și adecvată respectivelor câmpuri obiectuale de aplicație. Pe urmele modelului wittgensteinian al pluralității jocurilor lingvistice, acesta a observat și declarat caracterul pozitiv al pluralității formelor de cunoaștere
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
vorbirea aparțin complexului care s-ar putea numi motivație "pseudo-auctorială" sau mai bine zis "personală", pentru a folosi terminologia lui Stanzel: sînt argumente care trebuie înțelese ca prezentări indirecte ale vorbelor sau gîndurilor personajelor ficționale. Motivația poate urma relatarea cu paratacticul "denn/car/for[/pentru că]" și în acest caz este stil indirect liber obișnuit: "Împreună cu ei [copiii oamenilor obișnuiți], el [micul Henry] își cocea pîinea între pietre fierbinți și o mînca după ce o ungea cu usturoi. Pentru că usturoiul te făcea înalt
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vedere structural, rolul argumentativ de concesie are actualizări multiple, în funcție de gradul de intensitate al noțiunii intenționate, încît, pentru limba română, ele se pot manifesta ca structuri tipice, realizate prin subordonare (hipotactice), forte (deși A, totuși B), sau ca structuri atipice, paratactice (construcții adversative marcate prin dar, însă), slabe, precum Sigur că A, dar B sau Admit că A, dar mențin B. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, concesia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deși nu și sfîrșitul - este inconfundabil). Gabriel se gîndi că venise vremea să pornească în călătorie spre vest. 4. Propozițiile care relatează și sînt relatate relaționează în mod diferit. În Discursul Indirect, ele sînt relaționate semantic mai degrabă hipotactic decît paratactic, așa cum se întîmplă în Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este una de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este una de coordonare între egali, așadar paratactică. O consecință a acestui fapt este aceea că anumite construcții în Discursul Direct, „viguros paratactice” precum imperativele și exclamativele, rezistă încorporării în format Discurs Indirect. Așadar, atunci cînd d-l Brown încearcă whiskey-ul: - Să mă ajute Dumnezeu, spuse el zîmbind
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este una de coordonare între egali, așadar paratactică. O consecință a acestui fapt este aceea că anumite construcții în Discursul Direct, „viguros paratactice” precum imperativele și exclamativele, rezistă încorporării în format Discurs Indirect. Așadar, atunci cînd d-l Brown încearcă whiskey-ul: - Să mă ajute Dumnezeu, spuse el zîmbind, sînt ordinele doctorului. Este greu să desprindem o alternativă DI plauzibilă la: ? Se lamentă zîmbind
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
însă que este obligatorie în construcții franceze comparabile). Dar alți conectori introductivi în afară de că prefațează formulările în DI: întrebarea polară (da/nu) a unui personaj va fi introdusă, atunci cînd este reprodusă indirect, prin dacă. O altă consecință a statutului paratactic al Discursului Direct este aceea că propoziția-cadru poate fi poziționată fie înainte, fie după DD: El spuse: „Sînt ordinele doctorului” ↔ „Sînt ordinele doctorului”, spuse el. Dar o asemenea reversibilitate în DI între propoziția proiectantă și cea proiectată este mult mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
contraste majore dintre DD și DI, în formă abreviată: 1. DD are timpul personajului; DI are timpul naratorului. 2. DD are pronumele personajului; DI are pronumele naratorului. 3. DD este evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are deixisul naratorului. 6. DD are lexicul/coloratura personajului; DI are lexicul/coloratura naratorului. atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
frumoasă [pd4], Sabine Azema este de o grație infinită [pd5]. Construcțiile nominale corespund, așa cum am spus-o în cap. 2, § 3.3, unor propoziții-enunțuri descriptive, conectate aici de un concesiv: pd1 ȘI TOTUȘI pd2 (T20) sau pur și simplu juxtapuse paratactic în T19 și T66. Banda desenată din T67 prezintă dublul avantaj de a lega o proprietate direct de întreg (pd1) și pe următoarea la o parte a întregului (pd2): T67 un tip destul de înalt [pd1], cu părul roșcat [pd2]... Se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină... Acum stafia începu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îl țineau nemișcat, uitându-se la el cu o bucurie infernală și mustrându-l". Întreaga scenă dobândește, pe plan psihologic, valențele unui teribil viol vizual. În continuare, caracterul eminamente vizual al substantivelor însoțite de determinanți este augmentat, proporțional, de aglutinarea paratactică a enunțurilor: "Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură; dinții îi scrâșneau și ochii săi sângerați se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții prevestitoare ieșea ca niște nasturi pe obrazul lui. După un chin de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în fazele mai târzii ale latinei (incluzând aici și latina populară), centrul C este supus unei setări parametrice mixte, fiind bine consolidate structurile cu complementizator la începutul propoziției (structuri cu centru inițial, lexicalizat) în competiție cu structuri de complementare arhaice paratactice, de tipul acuzativ + infinitiv (analizate ca fiind structuri cu centru final, acest centru fiind un complementizator nul). Setările parametrice mixte se explică prin adoptarea unei ierarhii parametrice (Roberts 2012) în care schimbarea parametrică nu este bruscă, ci se petrece dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Dan Hăulică Ca și cum și-ar fi elaborat o semnătură obiectuală, supusă unei geometrii care-o încifrează și totodată o expune fără echivoc, în creșteri și coborîșuri care se înșiruie paratactic pe o îngustă lespede, sculptorul GORDUZ nu s-a temut a îngemăna astfel, în aceeași parafă, netezime orizontală și o curbă în balans, ca talpa unui leagăn. Singularitatea artistului e făcută nu din reticențe ingrate, ci din putința de a
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
parti-pris-urilor, tentațiilor tendențioase și pe de altă parte, afirmarea eterogenității și polivalenței, ceea ce devine o caracteristică majoră și un modus operandi al volumului. Ca și postmodernismul, cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării asistăm la o re-evaluare a diversității de idei și atitudini. Dincolo de alcătuirea oarecum miscelanee, redevabilă în mare măsură stepei ce acoperă teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și articolele
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
partea din afară, nepecetluită; - Capitolele 8,2-22,5: partea pecetluită. Secțiunea 8,2-22,5 nu constituie un șir de viziuni coerente, legate una de alta după o logică narativă. Nu, Apocalipsa are un caracter poetic; altfel spus, imaginile se înșiruie paratactic, nu sintactic. De aici și dificultatea unui singur tip de lectură. Totuși, câteva linii de forță există, și ele pot fi reperate. Nu puțini interpreți au sesizat repetarea mai multor secvențe de-a lungul viziunii majore (8,2-22,5). Bornkamm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît realismul, care face excelența acestui roman: scriitura. Dintr-un anume punt de vedere, putem vorbi și aici de minimalism pentru că frazele, deși lungi, sînt paratactice și lineare, ca un fir de mătase deșirat de pe un un mosor, care nu se mai termină, uneori exasperant de lung - și tocmai conștiința aceasta, a caracterului exasperant al firului narativ Îl face pe cititor, laolaltă cu naratorul, să ridice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]