51 matches
-
i-au adoptat stilul de viață după ce s-au văzut urcați în vârful puterii, romantismul se manifestă în două direcții principale: se distinge un romantism avântat, revoluționar, fructificând anumite orientări iluministe (deși combate cultul excesiv al rațiunii), și un altul paseist, caracterizat prin regret față de trecutul patriarhal și rezistență la înnoire, în continuarea literaturii preromantice. Cu toată această diversificare, romantismul apare ca un curent literar relativ omogen, cu particularități și o metodă de creație originală. Romanticii contestă rigiditatea normelor clasice de
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1452524134.html [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
cu zâmbet a lor ură,/ Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură. (Scrisoarea II). Un astfel de intelectual progresist, istoric de profesie, ale cărui scrieri sunt foarte promovate atât pe plan intern cât și internațional, susține că sunteți un paseist incurabil, că aveți obiceiul de a vă plânge des, de a vă refugia în trecut, de a urî cu multă patimă, de a iubi prea intens, până la sentimente naționaliste etc. Acest formator de opinie a reușit să inducă, în mare
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1491315119.html [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
Introducere Se vor întreba, poate, unii ce se poate valoriza astăzi dintr-un orizont „paseist” și „autohtonist”, evident „conservator”, care privea trecutul ca pe o icoană și care idealiza o lume numită astăzi, în mod curent, „barbarie medievală”. Iar pe deasupra, această viziune mai aparține și lui Eminescu, creatorul de care, tot după unii, ne-am
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
am întâlnit în tabăra de creație literară de la Bușteni, acum ne întâlnim într-o Istorie! Ca să vezi ce e viața... George ROCA: Ce v-a determinat să scrieți mai mult literatura cu specific istoric? Vă plac „vremurile trecute”, sunteți un paseist, sau nu vă încântă viața modernă, viața de zi cu zi, unde „eroii zilelor noastre” se succed cu o rapiditate uluitoare și dispar în necunoscut tot atât de repede? Pașcu BALACI: Ca să nu greșim în prezent și să prevedem viitorul, trebuie să
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_interviu_cu_pascu_balaci_george_roca_1327927555.html [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
face cu sectoarele culturale și creative. 5) Un ICR a cărui expertiză să poată fi transferată, ca model, în vecinătatea noastră imediată. 6) Dorim un ICR care să profeseze o viziune largă a culturii, axată pe artă contemporană, nu unul paseist și dirijist. Unul axat pe coproducție internațională a culturii și contacte între profesioniști, nu o instituție sufocată de lipsă de viziune și proastă administrare. Ne dorim toate acestea pentru ICR. Și pentru România. Domnule președinte, credem că a sosit clipa
Mircea Cărtărescu îi scrie lui Klaus Iohannis. Ce petiție a lansat scriitorul by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/103372_a_104664]
-
Val Mănescu privește în urmă fără mânie, jucându-se și judecându-se la ambele capete, în versuri cu alibi, căci autorul e suficient de abil pentru a-și lua măsuri de protecție spre a nu putea fi taxat nici de paseist, dar nici de zeflemist: „ce mândrețe de Soldat am fost/ ce soldat devotat Gata să mor pentru Cauza/ pâinii negre și a Marmeladei/ pentru/ salamul cu soia pentru margarina și cafeaua de Orz/ m-aș fi aruncat în genune“ (p.
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
indirect autobiografică din romanele seriei deschise cu Bizu. Obscuritățile psihologice ale unei ciudate formații se exprimă acolo printr-un lirism neguros al scepticismului și al decepției sociale. Lăsându-se în voia temperamentului, E. Lovinescu ar fi fost un conservator, un paseist, un provincial, un tradiționalist, dar bovarismul l-a prelucrat "misterios" făcându-l liberal, orientat spre literatura viitorului, european, modernist - adică tocmai contrariul a ceea ce i-ar fi rezervat fatalitatea psihologică. Și totuși, E. Lovinescu nu e dispus să recunoască victoria
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
se atrăgea atenția, în Argument, despre înmulțirea detractorilor lui Eminescu după 1989. "În avalanșa de etichetări de care s-a "bucurat" Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație: "feroce antidemocrat", "antisemit", "fascist", "protolegionar", "execrabil om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și radicală de el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în mod oficial o atitudine corectă de mediere între cele două părți, însă preferințele și convingerile sale intime se îndreaptă nemijlocit către Antici. Așadar, în cadențele unei persuasiuni elegante, ideile și impresiile lui Fénelon conturează în fapt imaginea unui "modern paseist"85 ce marchează reminiscențele unui clasicism aflat în agonie, dar și zorii unei noi ideologii. II.6. Epilogul britanic În 1704 Jonathan Swift publica Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004. 54. Compagnon, Antoine, Cele cinci paradoxuri ale modernității, traducere de Rodica Baconsky, Editura Echinox, Cluj, 1998. 55. Constantinescu, I., Introducere în literatura clasică, Editura Junimea, Iași, 1978. 56. Constantinescu, Viorica S., Fénelon, un modern paseist, în "Acta Iassyensia Comparationis", nr. 2, 2004. 57. Cornea, Paul, Originile romantismului românesc, Editura Minerva, București, 1972. 58. Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. 59. Cuddy, Lois A., T. S. Eliot and the Poetics of Evolution
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
instruis dans Horace / Homère et son rival sont mes dieux du Parnasse.") 77 Ibidem. ("Ils se moquent de moi, qui, plein de ma lecture, / Vas partout prêchant l'art de la simple nature.") 78 Cf. Viorica S. Constantinescu, Fénelon, un modern paseist, în "Acta Iassyensia Comparationis", nr 2, 2004, p.15. 79 Fénelon, op. cit., pp. 40-41. ("Afin, qu'un ouvrage soit véritablement beau, il faut que l'auteur s'y oublie, et me permette de l'oublier. Il faut qu'il me
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la secvențele cu caracter de introspecție, de confesiune, un joc explicit teatral, al actorilor care jucau mult pe scenă. Poate că o altă explicație ar fi diferența de stil a interpreților de acum, "dezlegată" de teatru. Sper că nu sunt paseist... A.V. În diferite colțuri ale lumii, în diferite perioade se nasc încercări, așa cum în alte colțuri ale lumii se perfecționează anumite invenții. Și în Est, și în Vest, arta a avut maeștri sau epigoni. Vedeți, ceea ce spuneți dumneavoastră a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
evocat, în duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
luat în râs: era întrebat ironic dacă ar putea trăi măcar zece zile „în natura sălbatică”, fără curent electric, fără televizor, fără cuptor cu microunde, fără autoturisme etc. De altfel, în anii ’70 s-a produs extincția „speciei pășuniștilor și paseiștilor”, făcând loc „futuriștilor” și „ufologilor”. Chiar și școlile păreau să fi adormit în liniștea unor curricula moderne, din ce în ce mai bine articulate, mai riguroase și mai solid întemeiate pe descoperiri ale psihologiei, sociologiei, managementului și pedagogiei. Curricula moderne au atins apogeul în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
expunere când sinistră, când frivolă. O poveste cu haiduci, la fel ca Șanta, este Aliuță, un vârf al creației prozatorului. Evocarea, de astă dată sobră, se încarcă de tensiune, cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
particip la reuniuni științifice în țară și peste hotare. Și defect vechi citesc. Nu cu foarte mare folos, dacă, după două-trei pagini, așez (este un blând eufemism) cartea respectivă cât mai departe cu putință. De felul meu, nu sunt un paseist. Nu consider că se scria, cândva, mai bine. Dar parcă prea și-a deschis Hades porțile de au năvălit de acolo demonii "scriiturii". Parțial, se poate invoca un răspuns întârziat la opreliștile de dinainte de 1989. Dar de unde avalanșa de autointitulații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acestea prin momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei (...), întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii conform celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
așijderi "în ruină", în marginea unei "căderi de apă" și "adumbrit" de frunza unor "copaci stufoși", apare, de altminteri, și-n Remember, nuvelă,-n rest, contemporană (și, pe deasupra, berlineză, ce va să zică citadină), - dacă (și cât) se poate numi "contemporan" un paseist nostalgic, retrograd, arhaizant și anacronic ca Mateiu, cel căruia Berlinul, într-o seară, ca "scufundat ș...ț în mare", n-o să-i evoce alta decât tocmai "cetățile vechimii": Bizanț, Alexandrie, Palmiră, Babilon... II "C|zânde turle", "ruinate schituri", "surpate zidării
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
să fie cum este, adică un ins confiscat de nevroză până la anularea fizică. Se gândește că mereu fusese prăpăstios, catastrofic, înclinat să se aștepte totdeauna la ce poate fi mai rău ("îngrijorarea, o boală specific iudaică" îi spusese un prieten), paseist ("tot ce era bun aparținea unui anume trecut"), temător de îmbolnăviri și năzuros ("aveam o structură de mofturos și de răzvrătit domestic"), acestea fiind componente ale alcătuirii sale interioare ce puteau sta, neîndoielnic, la rădăcinile nevrozei care-l acaparase și
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.Rădulescu-Motru trece prin filtrul acestuia postura naționalistă, denunțînd tulburarea ei, pur umorala, ergo irațională. Delirului paseist rebuie să-i succeadă o atitudine deliberată, pozitivă, orientată spre viitor: În sens vechi, naționalismul era un sentiment de conservație, el se dezvăluia sentimentului și realizarea lui era lăsată tot inspirației sentimentului; era impulsiv și subiectiv. Naționalismul cel nou, cel
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
vorba îndărăt... Cel mai marcat jurnalistic și mai obositor dintre clișeele care se vor vehicula în legătură cu neajunsurile Literaturii române în postceaușism va fi acela stârnit de demonul electiv al criticilor literari. De ce acești autori și nu alții? De ce sunt favorizați paseiștii în dauna postmodernilor radicali? De ce din lunga listă lipsesc atâția autori pe care i-am fi văzut, cu îndreptățire, demni de a intra între copertele încăpătoare ale proaspătului volum. Dacă ar fi să dau apă la moară unor asemenea cârcoteli
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
Kessler: "Cui se adresează acum sosia Codre a statuii lui Carol I? Ce spune ea?" Și-și răspunde singur: Nici această sculptură nu spune nimic, nimănui". Ba da, dle Kessler, le spune ceva celor care, nefiind în bisericuțele plasticienilor, nefiind "paseiști" (acuză pur comunistă!), dar având o bună cunoaștere constructivă a trecutului, știu că gestul e recuperator. O ultimă observație: de ce n-au sărit plasticienii la fel înainte de plasarea "țepii lui Ghilduș" în Piața Palatului? Pentru că, măcar în privința țepii, suntem cu toții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
nu exclude momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei(...) întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
abia perceptibil de resemnare la ceva dat, precum o fatalitate. Distinsă povară, livrescul apare asumat într-o varietate de nuanțe din care nu lipsește o ironie umbroasă, melancolică: „Respir, se pare, un aer foarte cult" (Biblioteca lui Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o (pseudo)admirație de sine, prins în vîrtejul conceptual al practicii exegetice: „Mă recitesc, sunt
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
ca să se simtă în siguranță, îi acuză de paseism pe toți cei care se uită cu interes în urmă. Dragostea pentru trecut este, pentru mulți, un fel de boală lumească, despre care e rușine să vorbești în public. De aceea „paseiștii" sunt mereu amenințați de oprobriul prezenteiștilor. Despre pericolul care-i amenință pe cei care-și șterg din amintire trecutul scrie, cu condei de fin prozator și cu umorul lui grav, Radu Paraschivescu: „Trecutul vine peste tine, îți dă ghionturi, te
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]