3 matches
-
rol bine definit: a preceda, a prezenta textul pentru a-l face vizibil înainte ca el să devină lizibil. J. Dubois (1973) propune termenul de "metatext" pentru a desemna această limită, acest "prag". Investigînd rolul citatului, A. Compagnon (1979) descrie perigrafia textului ca pe "o zonă intermediară între text și ceea ce este în afara lui" (1979, p. 328), zonă pe care o protejează, o apără, o împiedică să se reverse și să se răspîndească. Creată pentru a cuprinde mobilitatea textuală infinită din
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
zonă intermediară între text și ceea ce este în afara lui" (1979, p. 328), zonă pe care o protejează, o apără, o împiedică să se reverse și să se răspîndească. Creată pentru a cuprinde mobilitatea textuală infinită din secolul al XVI-lea, perigrafia stabilește un cadru, o închidere; după cum remarcă L. Mailhot (1985), ea reglementează proprietatea literară. Cartea clasică, compactă, închisă în sine, este o lucrare cu intrări limitate: numele autorului și al editorului, colecția, titlul, dedicația, epigraful, prefața, cuprinsul, bibliografia, notele, textul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
deasupra unui gol de care se teme", scrie A. Compagnon (1979, p. 339). Chiar dacă frontierele cărții au fost fixate încă de la Montaigne, ele permit totuși și numeroase devieri. Pe de o parte, există, bineînțeles, grade și diferențe specifice în această perigrafie: fie că figurează pe coperta unei cărți sau sînt inserate într-un text publicitar, textele de prezentare, scrise, dar nesemnate de autor, constituie un tip de argumentare; în schimb, titlurile, epigrafele, introducerile și prefețele fac parte din carte, sînt o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]