14 matches
-
Leviathan neantul cu armura sa de zală În viduri lente, aripa-i o lance își avântă În umbra sferelor rarefiate și latente Stihiile se contopesc în versuri retrograde Leviathan adâncul cu priviri opalescente Precesia secundelor în văluri grele cade În perihelii se transcriu elipse orbitale Planete azurii, uraniene echinocții Leviathan zenithul din hyperspații abisale Aruncă evantaie de lumină în himera nopții Quasară stea sorbind lumina-n grele cupe Văpăi căzute-n colapsul uitărilor lethale Leviathan oceanul plin de stele ce erupe
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Leviathan_2_mihai_condur_1331501245.html [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
O cometă razantă (la Soare) este o cometă care trece la perihelii extrem de aproape de Soare, uneori la doar câteva mii de kilometri de suprafața acestuia. În timp ce micile comete razante pot să se evapore în cursul unei asemenea treceri, cele mai mari "pot să supraviețuiască" mai multor treceri la periherliu. Totuși, importanta evaporare
Cometă razantă () [Corola-website/Science/329775_a_331104]
-
Cometele razante din grupul Kreutz formează o familie de comete, ale căror perihelii sunt foarte aproape de Soare. Mai întâi observate independent unele față de celelalte, ele au fost grupate astfel ca omagiu astronomului german Heinrich Kreutz, care a explicat asemănarea parametrilor lor orbitali presupunând că ele sunt, cu toatele, ieșite dintr-un nucleu cometar, fragmentat
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
de poziția lor actuală și că numeroși alți asteroizi ar putea să prezinte aceleași caracteristici. Unele din aceste comete prezintă o coadă pe o porțiune a orbitei lor din apropierea periheliului, cum a demonstrat-o 133P/Elst-Pizarro în timpul ultimelor sale trei perihelii. Această activitate poate dura una sau mai multe luni, pe o perioadă de cinci sau șase ani, cât durează revoluția, și este probabil datorată aflorimentului straturilor de gheață ca urmare a impacturilor minore survenite într-o perioadă mergând de la 100
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul periheliu va avea loc la 1 octombrie 2018. Cometa a fost survolată de sonda spațială Giotto, la 10 iulie 1992, la o distanță de 200 de
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme livrești, precum „romantismul lunii”, „temeritatea unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce, semnalată și de G. Călinescu, e scrisă în întregime în latină. Prozodic și prin atmosfera sufletească, o seamă de versuri de aici, ca și din Eternul spirit (1940), emană direct din lirica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
magie!”). Mitul central al liricii lui M. este simbolicul „excelsior”, biruință asupra limitelor ultime, eliberare și înălțare din real prin poezie. Desprinderea de pământ se face pe aripile inspirării, care îl preschimbă pe muritor în semizeu (Avânt). Sufletul macedonskian țintește „perihelia”, apoteoza solară, integrarea în absolut și pur. Capodopera sa, Noaptea de decemvrie, concentrează semnificațiile tensiunii real-ideal în legenda alegorică a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mekăi (idealul - depășire a lumescului în atingere cu divinul: „Sunt Meka cerească, sunt Meka cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice ori înălțarea în perihelie nu pot atenua obsesia „soartei”, poetul are sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
stabile teme macedonskiene, implicate într-un descriptiv simbolic: Rondelul cupei de Murano sau Rondelul apei din ograda japonezului propun simboluri ale elevației și purității artei (ipostază a motivului „excelsior”); chiar formula artistică a acestor jocuri de virtuozitate gratuită corespunde idealului „periheliei”, al desprinderii prin contemplație de pământ, de relativ („Dând răsunet de cristale/ Apei lui de prin ogradă”). De o mare coerență în complexitatea ei, poezia relevă o structură romantică dominată de tensiunea real-ideal, de obsesia eului și a „soartei”. Amară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
1884) și Năluca crimei (1887) fiind între primele tălmăciri în românește din Rollinat. Rămânând înainte de toate un mare poet, la confluența romantismului său fundamental cu parnasianismul și, mai ales, cu simbolismul, creator al unui mit interior al „excelsiorului” și al „periheliei”, precum și al unei tonalități lirice specifice, remarcabil și prin meditația asupra poeziei, M. este precursor al unor direcții estetice și stiluri impuse de poezia și proza de după primul război mondial. Fără îndoială că Macedonski e un poet inegal. Luat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Lys, Mariu, Nagedum, Nicodem, Stymphal. În 1937 primește Premiul Național pentru poezie. Versurile de tinerețe, adunate fără spirit critic în volumul Nocturne (1900), sunt aservite modelelor epocii: meditația eminesciană, tradusă însă în maniera moralizatoare și didactică a lui Al. Vlahuță, perihelia macedonskiană, pastelul neoclasic al lui Duiliu Zamfirescu, unele clișee parnasian-simboliste. Culegerea Poezii (1934), cuprinzând ceea ce a publicat N. de la 1902 la 1934, e precedată de expunerea concepției sale despre poezie. Ideile prefeței, lipsite de originalitate, însă nici contestabile în sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
dimineața, în jurul soarelui era ceață transparentă, pe când cerul în alte părți era cât se poate mai senin. Un cearcăn pompos în culorile curcubeului se întindea pe lângă soare, însă așa că mai a patra parte din el se pierdea sub orizont. În perihelia cercului străluceau, la dreapta și la stânga, doi sori laterali, în partea de sus a cearcănului se vedea un al treilea soare. Cearcănul acesta era închis de un al doilea, tot în culoarea curcubeului, însă mai palid. Fenomenul a durat două
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul cu titlu emblematic Soare în muguri, 1985). Starea definitorie a poetei este macedonskiana perihelie. Paralel, evocări învăluite de nostalgie dovedesc că registrul elegiac nu îi este străin. În momentele sale bune G. comunică, în cuvinte simple, sugestia inefabilului și indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
alese, I-III, Chișinău, 1961; Vergiliu, Eneida, în Literatura universală. Grecia și Roma antică, Chișinău, 1972. Repere bibliografice: Raisa Suveică, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 489-498; Mihail Dolgan, Crez și măiestrie artistică, Chișinău, 1982, 304-310; Tudor Palladi, Plăsmuirea veșnicului eu sau Perihelia aerului de taină, LA, 1996, 7 martie; Vasile Constantinescu, „Aerul de taină”, RR, 1996, 2; Mihai Cimpoi, Întoarcerea la unelte, TR, 1996, 47; Ion Pop, O poetă din Basarabia, LA, 1997, 6 martie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 188-189; Femei din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]