100 matches
-
sau în materie, în sfera mijloacelor omului mărginit la jocul dintre imagine și simbol, nu-și pierd caracterul lor inefabil. Apoi, omul rămas aici, căutător de forme și sensuri, se poate situa arbitrar dincolo de bine și de rău, ca Nitzche. „Perspectivism estetic” (Charles Andler). Un lucru este cert, a spus Haig, Brâncuși este un artist adevărat, în stilul căruia se oglindește sufletul neamului său. Vom afla, am spus eu, dacă arta este nemesis, plăsmuire autonomă sau manifestare a inspirației. Omul, această
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea by http://balabanesti.net/2016/02/21/o-intalnire-cu-brancusi-povestita-de-petre-tutea/ [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
modernităților 4. Supozițiile metafizice ale modernității V. CRITICA METAFIZICII ÎN MODERNITATEA TÂRZIE Identitate și diferență Pozitivități și opoziții Critica reprezentării Sistem și metanarațiuni Fundarea hermeneutică Istoria ființei și logocentrismul Turnura hermeneutică a ontologiei De la „moartea lui Dumnezeu” la „dincolo de ființă” Perspectivismul și lumea hermeneutică Critica subiectului. (sursa- Univ Al. I. Cuza- Iași) O carte cu un bun istoric al metafizicii scrise și nescrise de-a lungul vremii, tratat din puncte de vedere diferite, atât ca parcurs cronologic dar mai ales ca
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1428484825.html [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
melodii hard de la "At the drive in". Cum poate un gen atât de cuprinzător să fie legat de ceva? Problema este că ceea ce o persoană definește drept muzică emo nu este neapărat în concordanță cu definiția următoarei, totul este supus perspectivismului. Jason Gnewikow de la "The Promise Ring" a afirmat ""Aș putea valida punctul că suntem o formație emo dar aș putea trece și pe partea cealaltă și să îl invalidez. Totul depinde de cine întreabă și de percepția sa despre asta
Emo () [Corola-website/Science/308461_a_309790]
-
cu ideea de separatism teoretic, cu refuzul radicalelor de a se așeza sub panopliile teoriilor făcute de către bărbați, asumându-și „păcatul neascultări tatălui”, repetând actul nesupunerii ca gest constitutiv al existenței femeiești libere. Teoretizările feministelor radicale își asumă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Convingerea radicalelor este aceea că eliberarea vine de acolo de unde vine și servitutea: din interior. Într-o bună măsură, propunerile radicalelor vizează o familie mai largă de abordare, cea a
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
fiului său Alexander A. Hodge, ș.cl., cel mai important în răspunsurile din anii 1880 asupra atacurilor liberale și moderniste asupra autorității scripturii. În cele din urmă, creștinismul liberal a abandonat obiectivitatea drept scop, deoarece filosofia modernă a devenit dominată de perspectivism filosofic și relativism moral. Creștinii liberali pot avea un comun unele credințe cu creștinismul catolic, cel ortodox sau chiar cel fundamentalist. Teologia creștină liberală a fost evidentă în critica biblică a secolelor XIX și XX. Stilul hermeneuticii scripturale (interpretarea Bibliei
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atâta timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întotdeauna vorba de un adevăr... Montaigne ia pe cont propriu opțiunile adversarilor emblematici ai lui Platon, sofiștii, pentru care omul este măsura oricărui lucru. Opinia prezentată ca o certitudine definitivă cristalizează o stare de lucruri punctuală, repede perimată însă. Relativism, perspectivism: nu poți găsi o altă armă mai eficientă contra pretențiilor la adevărurile eterne. Cele ale lui Platon, firește, dar și - mai ales - cele ale Bisericii. înțelegem că el a putut vorbi despre „grosolana impostură a religiilor” - o frază rămasă neobservată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
împiedică să considerăm adevărul ca pe o formă luată la un moment printr-o percepție, o afirmație relativă: este adevărat ceea ce pare adevărat momentan, înaintea unei depășiri posibile și probabile. Pretinsul pyrrhonism al lui Montaigne asunde un relativism și un perspectivism sofist - în sensul filosofic al termenului: Protagoros și Gorgias, relativiști și perspectiviști susțin și ei niște adevăruri. în primul rând: omul este măsura oricărui lucru. Dar când, în Eseuri, sunt condamnați creștinii care distrug civilizațiile din Lumea Nouă, în 1492
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atâta timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
biblioteca lui Montaigne calomniată, și colonialismul, și Eseurile, și libertinii erudiți, și religia, prima teză feministă, traducătoare, și materialismul, și medicina, melancolic, memoria sa, și moartea, moartea sa, moartea omului, și munca sa, și natura, și nominalismul, personaj decalat, și perspectivismul, și plăcerea și Platon, portretul său fizic, pretinsa lui calitate de nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de laude sau acuze, ci este necesară identificarea resorturilor ideologice și culturale active în anumite perioade și în diferite conjuncturi politice. În acest sens, consider potrivită metoda ideologică în forma pe care a propus-o Karl Mannheim, a relaționismului sau perspectivismului, ce urmărește "reconstrucția fundamentului teoretico-sistematic ce se află la baza judecăților sincere ale individului". Nu este vorba, deci, doar de o respingere a antieuropenilor și de o susținere necondiționată a celor ce s-au declarat sau poziționat ca proeuropeni. După cum
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
congrese, ca moderator la mese rotunde sau coeditor al unor antologii critice consacrate problemei. Sinteza lui C. asupra modernității împlinește două dintre tendințele definitorii ale producției sale de anatomist și de istoric al formelor culturale: înclinarea nominalistă și, paralel, un perspectivism deschis către presiunile contextuale - în sens larg ideologice - exercitate asupra creației în diferite epoci. În ultima variantă, incluzând toate cele cinci chipuri, cartea pune ordine într-un domeniu unde pare a se fi înstăpânit babilonia (adică unde fiecare teoretician se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
sa importante referiri la Nietzsche ajunge numai exemplul Clarissei cu entuziasmul său declarat pentru operele filozofului scriitor și nici să elaboreze, cu modalitățile proprii romanului, motive nietzscheene precum analiza decadenței și a manifestărilor sale, critica moralei și a valorilor tradiționale, perspectivismul, estetismul, genialitatea și patologiile creativității artistice, în sfârșit depășirea nihilismului prin intermediul existenței experimentale a artistului. Încă și mai grăitor, în istoria posterității lui Nietzsche, este exemplul lui Hermann Broch. Opera sa literară, nutrită, după cum se știe, de o articulată reflecție
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în fața dezorientării și vidului cauzate de nihilism, Benn reacționează, pe urmele lui Nietzsche, cu forța creativității artistice, cu metafizica expresiei și a formei. Arta este atitudinea capabilă să corespundă impulsului forței dionisiace a vieții, să-i exprime curgerea eternă și perspectivismul inevitabil. Și acest lucru se întâmplă pentru că arta produce forma, așadar reprezentarea creativă care pătrunde realitatea devenirii mai bine decât o poate face conceptul metafizic de adevăr. Din punctul de vedere al artistului, destinul nihilismului mai mult decât "îndurat cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
plăcerea și cu statutul ei, a căuta hedonismul de care sunt impregnate fragmentele disparate ale unor lucrări pulverizate înseamnă inevitabil a forța, a trăda, a distorsiona, a constrânge. Adevăr de moment, adevăr al unei lecturi, adevăr al unei propoziții subiective - perspectivismul și relativismul pe care le revendic existau deja la marii înțelepți ai Antichității... PARTEA Itc "PARTEA I" Înțelepciunile anticetc "Înțelepciunile antice" tc "" „Disprețul față de trup este consecința insatisfacției pe care o încercăm din cauza lui.” Nietzsche, Fragmente postume PRIMUL MOMENTTC "PRIMUL
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și imagina atomii, vidul, materia? Pentru a nu mai lăsa niciun loc divinităților și a oferi omului un spațiu măreț pentru operele sale. Cu ce scop se ocupa de tradițiile și obiceiurile populațiilor de la capătul lumii? Pentru a promova un perspectivism, pentru a pune problema universalismului, pentru a vorbi despre relativism. Fiecare domeniu abordat vizează constituirea unei viziuni globalizante și coerente asupra lumii. Cea mai mare parte a gânditorilor dinaintea lui Socrate nu-i erau inferiori cu nimic, ba poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de asta. Plăcerea nu se confundă cu binele ca atare, ea se mulțumește să-i fie doar semnul, amprenta și dovada. Metoda hedonistă a lui Democrit cunoaște trei momente specifice: primul implică o teorie a cunoașterii care duce la un perspectivism sau un relativism în măsură să-i procure individului o putere de foc cardinală; al doilea pretinde o formă de ateism liniștit, sau măcar un fel de indiferență față de zei, devenită posibilă prin indiferența zeilor față de oameni; al treilea moment
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dar ideea corespunde - unui senzualism precoce: cunoașterea pleacă de la simțuri și de la ceea ce surprind ele. Nicio esență nu bântuie lumea atomică a materialiștilor, pentru că nu există decât combinații de particule în mișcare și smulse obiectelor. Monismul, senzualismul atrag după ele perspectivismul și relativismul: ființa înseamnă mai întâi ceea ce este perceput. În speță, de un individ. În afara acestui proces simplu - un subiect, un obiect și o legătură de un tip particular prin intermediul simulacrelor - nimic nu e posibil. Al doilea moment: mașinăria antiplatoniciană
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atât timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Gatenbein, Montauk / 167 5. Opoziția "perspectivă": perspectivă internă perspectivă externă / 177 5.1. Relația opoziției "perspectivă" cu opoziția "persoană" / 177 5.2. Perspectiva și prezentarea spațiului / 183 5.2.1. Două modele ale prezentării spațiului în narațiune / 187 5.3. Perspectivism aperspectivism: dimensiunea lor istorică / 194 5.4. Perspectivă internă perspectivă externă / 198 5.4.1. Prezentarea lumii interioare / 200 5.4.2. Probleme ale demarcației între perspectiva internă și perspectiva externă / 206 5.4.3. Perspectivizare subînțeleasă în opera lui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
celor mai multe dintre romanele moderne. Astfel, putem diferenția două stiluri în istoria romanului o manieră de narațiune perspectivală și una aperspectivală. Aceste stiluri sînt probabil reprezentate cel mai clar prin aperspectivismul din primele romane ale lui Dickens și Thackeray și prin perspectivismul din ultimele opere ale lui James și ale Virginiei Woolf. Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezentate cel mai clar prin aperspectivismul din primele romane ale lui Dickens și Thackeray și prin perspectivismul din ultimele opere ale lui James și ale Virginiei Woolf. Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite de cele ale stilului narativ aperspectival. Aplicarea criteriilor și standardelor perspectivismului unei opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]