83,509 matches
-
fi desăvârșit! Deci Dumnezeu însuși a vrut să nu ne-nțelegem între noi, oamenii. Dar iată magnifica metaforă a lui Baruch Elron! Turnul pictat de el, nu-i atât de înalt, ca la alți pictori renumiți. Dar are mai multe picioare! Omenești. Fiecare picior e de altă culoare, ceea ce-mi sugerează o altă nație, o altă limbă; oamenii nu se văd, încă au capul și trupul în turn, încercând, probabil, să găsească noi și noi soluții pentru idealul lor. Ce-
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
Dumnezeu însuși a vrut să nu ne-nțelegem între noi, oamenii. Dar iată magnifica metaforă a lui Baruch Elron! Turnul pictat de el, nu-i atât de înalt, ca la alți pictori renumiți. Dar are mai multe picioare! Omenești. Fiecare picior e de altă culoare, ceea ce-mi sugerează o altă nație, o altă limbă; oamenii nu se văd, încă au capul și trupul în turn, încercând, probabil, să găsească noi și noi soluții pentru idealul lor. Ce-o fi între
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
iar Sf. Isaac Sirul avertizează: „Să nu-ți îngrămădești flacără în sânul tău fără necazuri mai puternice ale trupului tău“; iar altundeva: „Când afli deci pace neschimbată în calea ta, teme-te, pentru că ești departe de cărarea pe care pășesc picioarele obosite ale sfinților“. Simbolul suferinței este semnul prin excelență care definește pe omul iertător, omul răbdător, omul iubirii depline, omul jertfelnic. Un astfel de om era Părintele Paisie Olaru de la Sihla, care în ultimii cinci ani din viață a primit
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1465917209.html [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
s-a pierdut în soare ... care își înclină capul pe mare, închidea un ochi ca să se scalde genele în apă, degetele bărbatului se strecurau prin părul răsfirat al femeii, apa le atingea gleznele și muta căldura nisipului mai sus pe picioarele ei netede, sculptate de mâini sensibile, se întindea o manta roșie peste grânele galbene, arzătoare ale soarelui, reflecții roșii pe genunchii ei, apa inundă coapsele, iar el căută iluziile de apartenență, în care fiecare respiră prin celălalt. Culorile calde ale
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le inunda clipa, până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu schiurile în picioare, într-o încremenire proiectată deasupra tuturor, ducând cu el gustul nisipului cald, urmele mângâierilor lăsate pe piele, vroia căldura pătrunderii în coroana coapselor, unde se unea aerul cu apa din amintiri, iar el prelungea cât se poate de mult, plăcerea
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
s-a împărțit încă din monopolul cel sfânt. A riscat viața și când spera că a reușit să atingă strălucirea, expunând schiurile luminii peste puterile omului, a clacat. S-a prăbușit într-un viraj haotic, amestecându-se oasele cu lemnele, picioarele cu corpul și cu schiurile de cea mai bună calitate. S-a împiedicat de propria mărime, de propriile limite, de propria neșansă. Proverbul Încercarea- moarte- n-are, poate fi fatală. Nu s-a mai putut ridica. Pe targă l-au
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Linda, goală în fața oglinzii uriașe de cristal, se privea cu ochi mîhniți. Cândva, își admira trupul cu aroganța tinereți: sânii rotunzi, fermi, abdomenul plat, talia de viespe, umerii înalți, picioarele lungi, cu pulpele arcuite. Acum arăta detestabil. Ce puțin a rămas din ceea ce a fost. Nu e de mirare că soțul ei, Tobias, nu o mai dorește. De peste douăzeci de ani, dorm în camere separate și abia î se mai
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
Numai farmec și foc. S-au plăcut din prima clipă. Și apoi tot ce a urmat semăna cu un vis fantastic. Oare de ce vremea a așezat atâtea umbre peste dragostea lor, se întreba amărât bătrânul cavaler? Tobias se ridică în picioare și veni în întâmpinarea ei. Îi luă mâinile și i le sărută pe rând. - Te simți bine, draga mea? „O, de când nu mai spuse draga mea!” Linda strălucea de fericire. Se rotea ca un titirez, degajând o energie incredibilă pentru
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
era gata și vor încasa și restul de bani, câte-o găină și ce se va mai îndura coana primăriță să le mai dea de pomană. La un moment dat Ion se împiedică de țeasta dezgropatului și o împinge cu piciorul la locul ei din colț. - Stai cumințel acolo, unde te pun eu. Te dai de-a dura? Ei, îți arde de joacă cu noi? Vasile era preocupat să caute prin țărână dacă nu care cumva mortul a avut vreun lănțișor
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
său de muncă să-l ajute să iasă afară. Acesta se împiedică și căzu cu obrazul în țărâna. Trase o înjurătură de mamă, dar când s-a uitat să vadă de ce s-a împiedicat a rămas cu gura căscată. La picioarele lui se afla iar blestematul ăla de craniu. A sărit ca ars direct pe scară și din câteva mișcări a fost deasupra, pe marginea gropii, fără nici un pic de ajutor. Văzându-l cât e de galben la față, Vasile a
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
când în când ridica capul spre cer și abia atunci se înțelegea că "Dumnezeu este stăpânul și biruitorul vrăjmașilor omului." Polițistul a coborât pe transversalele scării, ce scârțiau din toate cuiele, în groapă. A dat la o parte țeasta cu piciorul drept, apoi a dat-o înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
zilele, în timp ce umbra rămasă nu-l recunoaște. Nici nu pot împrumuta altul, să-l întorc în pielea bătrână și să-l încapă netezindu-se. Uneori mă mângâie gândul să-i forțez destinul, atunci îmi zic: am să te pun pe picioare și cum ți-o fi norocul ori mori, ori trăiești. Referință Bibliografică: Ori mori, ori trăiești / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
ORI MORI, ORI TRĂIEŞTI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1477060474.html [Corola-blog/BlogPost/376293_a_377622]
-
cui să mă împart atunci când timpul mă înconjoară doar cu tăcere și rămân doar cu tristețea. Uneori când merg pe stradă și văd perechi, perechi de îndrăgostiți ținându-se de mană, mă simt ca un trandafir, și mă usuc pe picioare de dorul inimii, care simt că n-o mai am întreagă ci este doar o jumătate de inimă. Au fost anii în care mi s-a părut că refuz cu încăpățânare ca cineva să pășească în viața mea! Ani în
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402201187.html [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
nicidată. Oana râse ștrengărește și adăugă: -Știi tu de ce este cerul senin? Pentru că așa sunt ochii lui Maur. Râdeau ca nebunii prin parc și purtau în inimile lor, tot seninul cerului. -Ce poetic! Zisese Maur, făcând eforturi să revină cu picioarele pe pământ și să nu pară caraghios. Asta se întâmplase în urmă cu un an, iar de atunci s-au văzut zilnic. De ce ajunseseră acum în acest impas? Cine era de vină? Oana se frământa să înțeleagă ce-i adusese
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
în fugă și scoase din servietă un trandafir alb, imaculat, învelit cu grijă într-o coală de hârtie la fel de albă. -Pentru tine iubire, zise Maur și o sărută pe obraz. -Și asta este pentru tine, se ridicase Oana pe vârfurile picioarelor, să-l sărute pe Maur pe obraz. Referință Bibliografică: NE-NTINATA / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
săniuțe aveam cu noi și un lighean cu toarte, din plastic, cumpărat special din Constanța. La început l-am cam disprețuit, dar pe urmă am început să studiez problema. - Monica, nu înțeleg de ce vă răsuciți atâta. Se poate cârmi cu picioarele. Fără alte comentarii, Monica îmi întinde ligheanul. - Arată-ne tu. Până la jumătatea pantei am păstrat controlul. Dar după un dâmb ligheanul s-a răsucit și am ajuns la finiș cu spatele, în hazul general. Bunica îmi ia și mie un
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
eram legați de mesele la ore fixe. O mămică ne-a dat o veste bună: se deschisese de curând un patinoar bine întreținut la Sinaia. Așa că a doua zi ne-am înființat acolo. Gabi a fost total nemulțumită, îi alunecau picioarele în toate direcțiile, protesta de zor: - Vreau la patinoarul meu din Predeal ! Monica i-a angajat un monitor timp de o oră. Acesta i-a arătat câteva mișcări, i-a dat un butoi pe care trebuia să-l împingă pe
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
Apusul îi datorează independența și forma de existență în care și astăzi mai pulsează: Dacă nu exista Bizanțul pentru a-i opri pe arabi, pe seleucizi și pe otomani, Apusul nu ar mai fi apucat să stea pe propriile-i picioare. Europa de astăzi își datorează propria existență Imperiului Bizantin. (Judith Herrin, Ce este Bizanțul?, Atena, 2006) Constantinopolul a reprezentat nașterea din lumină al noului corp social al Răsăritului. Constantinopolul a reprezentat sensul noii și marii culturi ortodoxe. Constantinopolul a reprezentat
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
am aflat la ce folosește gargara cu sare, dar să știi că rezultate am avut întotdeauna cu ea. Deci, când vezi un bolnav, primul lucru îl trimiți la baie, îl despăduchezi, îl dai cu tinctură de iod din cap până în picioare și îl pui să facă gargară. Oricum, e așa de nasoală că nu-i mai trebuie nimic și, de regulă, se vindecă. Foarte important însă este faptul că, la o adică, nu am auzit de nici un caz în care să
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pauză de inspirație crezu că este potrivit să folosească bruma de engleză pe care o învățase undeva prin liceu: - Sorry, I am professor doctor... - Ha! Răcni șeful gărzii, englez, spion! Carceră! Total impasibili, membrii gărzii îl luară pe Verdunel de picioare și-l târâră într-o direcție necunoscută lui. - Bă, cam nasol scenariu, da’ când o fi la plată, îi sparg, mai gândi el cu acea luciditate caracteristică, dar total nejustificată, a celor aflați în disperare. După numai cinci minute, șeful
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
rusești și care fluturau elegant niște batiste uriașe, evident, parfumate și se scărpinau cu voluptate folosind un fel de mânuțe aflate în vârful unui mâner lung, din aur. Un grup mai mic de indivizi îmbrăcați în negru din cap până în picioare făcea notă discordantă până și prin faptul că îi aruncau priviri asasine nu numai disprețuitoare precum toți ceilalți. Și ei stăteau cu nasurile înfundate în pungi cu ierburi aromate Era normal deoarece erau doctorii curții iar aici, în sala de
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
roabă zări un morman de țoale aurii peste care se afla o oaie neagră. Cum nu era prima grozăvie pe care o văzuse în ultimele ceasuri, Verdunel se apropie cam îndrăzneț de roabă. O coadă de halebardă bine țintită, între picioare, îi temperă elanul și-l făcu să se prăbușească destul de inestetic la niște picioare ițite și ele din mormanul de haine aurii. De sub oaie ieși o voce subțire care-i porunci, într-o franceză cam ciudată, să se ridice și
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Cum nu era prima grozăvie pe care o văzuse în ultimele ceasuri, Verdunel se apropie cam îndrăzneț de roabă. O coadă de halebardă bine țintită, între picioare, îi temperă elanul și-l făcu să se prăbușească destul de inestetic la niște picioare ițite și ele din mormanul de haine aurii. De sub oaie ieși o voce subțire care-i porunci, într-o franceză cam ciudată, să se ridice și să se prezinte. Extrem de uimit, în viața lui nu mai auzise oi vorbind franceza
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
să aplaude de parcă auziseră o altă înțelepciune menită să rămână peste veacuri. Regele făcu un semn și Marele Șambelan, un individ cu o mutră de lingău atât de scârboasă încât ți se apleca numai când îl priveai, scoase cizmele din picioarele sacre ale regelui iar batistele parfumate începură să se zbată isteric. Duhoarea din uriașa încăpere își schimbă substanțial nota. Ceva între un cadavru de pisică intrat în putrefacție și un câine eviscerat de cornul unui taur. De picioare se apropie
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
cizmele din picioarele sacre ale regelui iar batistele parfumate începură să se zbată isteric. Duhoarea din uriașa încăpere își schimbă substanțial nota. Ceva între un cadavru de pisică intrat în putrefacție și un câine eviscerat de cornul unui taur. De picioare se apropie grupul de corbi cu priviri de hienă. Doctorii regali... - Ce credeți doctore, mugi stins regalul glas... Curtenii se înviorară. Speranțele măcar ale unei mici biciuiri în piața publică păreau că prind viață. Numai că nu știau cu cine
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]