18 matches
-
ortodoxă (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), și cu atât mai puțin istoria și tradiția română. Faptul, esențial, că analfabetismul nu exista în Bizanț, dar exista în Europa de Vest în aceeași perioadă este și mai necunoscut. Academiile “păgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmă universitățile au început să apară în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romană și studiau teologia. Numai călugării
PUNCT DE VEDERE: ISTORIA ADEVĂRATĂ A DESCENDENŢEI NOASTRE de MARIA LUMINIŢA ROLLE în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Maria_luminita_rolle_punct_de_vedere_maria_luminita_rolle_1357535495.html [Corola-blog/BlogPost/348820_a_350149]
-
c.t.d. Faptul că această demonstrație foarte simplă îi aparține lui Pitagora este dedus din scrierile filozofului și matematicianului grec Proclus. Este posibil ca aceasta să fie teorema cu cele mai multe demonstrații; cartea "The Pythagorean Proposition" (în traducere directă Propoziția Pitagorică) conține 370 de demonstrații. Această demonstrație are la bază proporționalitatea laturilor a două triunghiuri asemenea, adică are în vedere faptul că raportul dintre oricare două laturi corespondente ale triunghiurilor asemenea este aceeași, indiferent de mărimea triunghiurilor. Fie "ABC" un triunghi
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
dacă în locul valorilor "dx" și "dy" se folosesc limite. După cum s-a arătat și în introducere, dacă "c" reprezintă lungimea ipotenuzei, iar "a" și "b" reprezintă lungimile celorlalte două latură, teorema lui Pitagora poate fi exprimată sub forma unei relației pitagorice: Dacă sunt cunoscute lungimile ambelor catete "a" și "b" , atunci " c" poate fi calculat astfel: Dacă sunt cunoscute lungimea ipotenuzei "c" și a uneia dintre catete ("a" sau "b"), atunci lungimea celeilalte catete se poate calcula: sau Teorema lui Pitagora
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
la două dintre laturi, se poate calcula lungimea celei de a treia. Un corolar al teoremei spune că în orice triunghi dreptunghic, ipotenuza este mai mare decât oricare dintre catete, dar mai mică decât suma acestora. O generalizare a teoremei pitagorice este teorema cosinusului, care oferă posibilitatea de a calcula lungimea oricărei laturi a unui triunghi, dacă se cunosc lungimile a două dintre laturi și unghiul dintre ele. Dacă unghiul dintre ele două este un unghi drept, atunci această teoremă se
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
care oferă posibilitatea de a calcula lungimea oricărei laturi a unui triunghi, dacă se cunosc lungimile a două dintre laturi și unghiul dintre ele. Dacă unghiul dintre ele două este un unghi drept, atunci această teoremă se reduce la relația pitagorică. Reciproca teoremei este de asemenea adevărată: Oricare ar fi trei numere pozitive a, b, c astfel încât a + b = c , există un triunghi cu laturi de lungimi a, b, c, iar unghiul dintre laturile de lungimi a și b va fi
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
sau din punctul de origine "O" în planul complex. Această relație poate fi generalizată pentru găsirea distanței dintre două punte, cum ar fi "z" și "z". Distanța căutată este dată de relația care din nou este o versiune a relației pitagorice, Formula pentru distanță aplicabilă în coordonate carteziene este derivată din teorema lui Pitagora. Dacă și sunt puncte dintr-un plan, atunci distanța dintre ele, de asemenea cunoscută și ca distanță euclidiană, este dată de formula: Mai general, într-un spațiu
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
matematici (mathematikoi)", căci vechii greci înțelegeau prin "matematici" geometria, muzica și celelalte discipline superioare. Apoi, cei care treceau mai departe la cercetarea Universului și a principiilor naturii se numeau "fizicieni (physikoi "). Contrar aparențelor, nu este vorba de un ritual inițiatic. Pitagoricii supuneau pe neofiți la o tăcere care însemna o acțiune preparatorie în vederea însușirii științelor. Tăcând și ascultând, discipolii "începeau să devină erudiți" în ceea ce "se numea "ekhemythia" ", adică "păstrarea cuvântului" (N. Nasta, "Note la Pytagoras"). Încă din antichitate, s-a
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
repaus-mișcare, dreaptă-curbă, lumină-întuneric, bine-rău, pătrat-oblong. Această listă a opozițiilor are numeroase imperfecțiuni . În general, pitagoreicii considerau decada sacră, considerau că numărul 10 "este perfect și cuprinde în sine întreaga natură a numărului (10 copruri cerești, 10 perechi de contrarii). Astfel, pitagoricii reprezentau grafic numărul 10 sub forma "tetraktys" -ului, care a devenit simbolul lor sacru; dispuneau primele patru numere în felul următor: Pentru a explica structura și ordinea universului, pitagoreicii pornesc de la cifra desăvârșită 10, baza sistemului zecimal, potrivit căreia ei
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
gândi, a imagina, cuvântul ,dogmata, prin care se semnifica doctrina prin care se diferenția o școală filozofică de alta.Termenul filozofic ,dogma, însemna opinie filozofică.În filozofia clasică dogma semnifica teoria filozofică admisă de o anumită școală; de exemplu dogma pitagorică. În perioada modernă dogmatism a manifestat filozoful francez René Descartes. El a instituit drept principiu al valorii de adevăr a judecății, evidența, adică faptul de a avea clară și fără efort starea de fapt în fața minții. Conform convingerii sale evidența
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
acoperirea relațiilor diplomatice cu Finlanda, Norvegia, Olanda și Danemarca unde România nu avea legații. În același timp și-a continuat scrierile în domeniul esteticii, dezvoltând-și ideile în diferite lucrări, cea mai importantă fiind "Numărul de aur - Rituri și ritmuri pitagorice în dezvoltarea civilizațiilor occidentale" publicată în 1931 cu o prefață de Paul Valéry. În 1933 a ieșit de sub tipar singurul său roman,"Pluie d'Etoiles (Ploaie de stele"), care, deși nu a avut succesul internațional pe care l-au avut
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
tarziu, în 1947, cănd scrie ciclul de poeme în câte două catrene, Zodii, stilul se schimbă, discursul fiind concentrat într-o expresie oarecum rece, închegând emblematic figură semnelor zodiacale: "Pe columne înalte de gand/ între șapte semne de aur/ firmament pitagoric întind/ săgetat de Centaur". O "Diana iernatică-n cer/ cu ogari de zăpadă și fum", se asociază "Capricornului cu copita de ger", "Taurul cu șapte stele-n frunte" se ascunde în "cirezi de argint", "urmele labelor de Leu" sunt căutate
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
probabil principalul falsificator al textelor mistice ale sectei, pe care le-a atribuit lui Orfeu și discipolului acestuia, Musaios ("xrhsmoi" și "teletai"). Alte așa-zise "Scrieri ale lui Orfeu" sunt: "triagmoi" (atribuite lui Ion), "ieroi logoi" (ale tesalianului Teognet și pitagoricului Chercops), "sothria" (de Timokles sau de Persinos), "krathres" (Zopyros), "tronismoi mhtrooi kai Bakxika" (de Nichias Eleatul), "eis Aidoy katabasis" (de Herodicos din Perint), "peplos kai diktyon" (de Zopyros sau de Brontinos), "pysika" și un imn pitagoreic despre coborârea în infern
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
cu zece anatematisme. în martie sau aprilie 553, Iustinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din cîte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propoziții anatemizate (anatematisme). În martie sau aprilie 553, Justinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (și în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pp 133-134. Ibidem, p.134. Bertrand Russel: „Forse cio non si applica alle parole astratte della logica o della matematica. Ma queste parole, come abbiamo visto, riguardano solo la forma, nei la sostanza delle frasi. (...) Platone, sotto l’influenza dei pitagorici, accosto tropo la matematica al resto della conoscenza. Questo errore e comune a molti dei maggiori filosofi, ma nondimeno e un errore”; Storia de la filosofia occidentale, Ed. TEA, Milano, 2004, p. 169-170 (în orig. History of Western Philosophy, by G.
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
străinătate după 1945, „disensiuni”, „certuri”, „intrigi” etc.). Pitagoreicii au păstrat neștirbită solidaritatea fraternă și au realizat chiar o unitate discretă condusă din câteva polisuri-capitală precum Tarentul sau unele orașe din Pelopones. Când basileul theban Lysis a fost inițiat și educat pitagoric, s-a creat o unitate spirituală largă, deși discretă, în toată Achaia. 32. Cf. Diogene Laerțiu, op. cit., VIII, 1-3; VIII, 45. 33. Vezi G.W.F. Hegel, Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte (trad. rom.: Prelegeri de filosofia istoriei, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Acestea sunt însă suficiente pentru a înțelege destul de clar concepția marelui învățat tarentin (în acest sens, vezi lucrări remarcabile precum: P. Tannery, „Un traité grec d’arithmétique antérieur à Euclide”, în Mémoires scientifiques, J. Gabay, Paris, 1995; Maria Timpanaro Cardini, Pitagorici. Testimonianze e frammenti, La nuova Italia, Florența, 1962; J. Burnet, Early Greek Philosophy, Londra, 1920; A. Olivieri, Civiltà greca nell’Italia Meridionale, Luigi Loffredo, Napoli, 1931). Aici ne interesează faptul că el a descoperit construcția cubului, care implică folosirea geometrică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
insinuează prezența automatelor inteligente nu poate fi înțeleasă, în întregimea importanței sale diacronice, fără raportarea imagistică a omului la orologiul mecanic, sugerată de pildă de medicul și filosoful Julien Offray de la Mettrie în Omul-mașină în 1747. Sau fără stabilirea legăturii pitagorice dintre numere (substanța numericăă și fundamentul lumii sau „esența” umană, relație care a condus la asimilarea omului cu o mașină și la triumful rațiunii. Ori fără conturarea orientărilor și a curentelor din cadrul artei modernist-avangardiste, prin care umanul se asociază mașinalului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]