29 matches
-
Numarul, raportul și proporția se întrupează în tehnicile tuturor meșteșugurilor, dar și în viața morală. Virtutea este rezultatul educației, iar componenta principală a acesteia este muzica. Pitagora considera muzica drept capabilă să purifice sufletele, să domine pasiunile, să vindece durerile. Pitagorismul a creat o teorie mai largă a muzicii în care a intrat conceptul de „muzică a sferelor”. Potrivit acestei teorii, muzica - prima dintre artele care produc plăcere - este esențialmente o imitație a muzicii sferelor. Modelul ei este armonia cerească, e
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_frumusetea_lui_dumnezeu_in_raport_cu_frumusetea_noastra.html [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
Ha'alexandroni"), (n. 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr.) a fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul evreilor. A încercat să combine religia iudaică cu platonismul, pitagorismul și stoicismul. A recurs în acest scop la interpretări alegorice ale dogmelor religioase tradiționale în spiritul acestor concepții filozofice. Concepțiile sale au avut un rol important în formarea teologiei creștine. Detaliile biografice sunt în număr mic și le regăsim în
Philon din Alexandria () [Corola-website/Science/312564_a_313893]
-
a fost o școală filosofică fondată de Pitagora în secolul VI î.Hr. Pitagorismul, urmărind dezrobirea sufletului din carcera trupului, prin viață cumpătată în slujba binelui și a dreptății, a recunoscut că mijlocul de a ne ridica peste micimile vieții este cunoașterea adevărată a lumii. Fiindcă pitagoreicii prețuiau muzica și armonia ei, ca mijloace
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
de dinainte de Socrate, numai școala pitagoreică izbutește să supraviețuiască mai multă vreme. Este destul de greu de a spune clar care anume idei filosofice aparțin lui Pitagora și care anume aparțin elevilor săi. Se poate spune însă că ideea fundamentală a pitagorismului a pornit de la întemeiatorul școlii: principiul și substratul lucrurilor sensibile este numărul (arithmos), care exprimă armonia și raporturile statornice ale acestor lucruri. În locul determinărilor "calitative" (apă, aer) ale concepției de dinainte sau din vremea pitagoreicilor există acum determinări "cantitative", măsurabile
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
sau Pythagoras (în greacă: Πυθαγόρας; n. circa. 580 î.Hr. - d. circa. 495 î.Hr.) a fost un filosof și matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei. A fost și conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale nu s-au păstrat. Tradiția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei de înmulțire, care îi
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
era ionian, originar din insula Samos, dar a emigrat la Crotone, în Italia de sud, unde a întemeiat școala ce-i poartă numele, cea dintîi școală italică a Greciei antice. Pitagora pare să nu fi scris nimic. Doctrina filosofică a pitagorismului ne este totuși destul de bine cunoscută din lucrările lui Aristotel și Sextus Empiricus, precum și din lucrări ale pitagoricienilor de mai tîrziu. Totuși, nu se poate stabili cu precizie ce aparține lui Pitagora și ce au adăugat pitagoricienii ulteriori. Celebrele texte
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
ce aparține lui Pitagora și ce au adăugat pitagoricienii ulteriori. Celebrele texte "pitagoriciene" "Versurile de aur ale lui Pitagora" și "Legile morale și politice ale lui Pitagora", existente și în traduceri românești, aparțin unei epoci ulterioare. Ideea filosofică principală a pitagorismului este că numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice. Aristotel spune că în concepția pitagoreică „numărul constituie substanța tuturor lucrurilor” ("Metafizica", 987a) și că „lucrurile constau din imitația numerelor” ("ibid
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
în cerc în jurul focului central (care nu este identic cu soarele ci mai degrabă funcționează ca un termen denumit Sufletul universului). Datorită acestei idei despre rotirea pământului, heliocentrismul copernician a fost adesea prezentat în epoca Renașterii ca o revenire la pitagorism. Cele zece sfere emit sunete, ca orice corp aflat în mișcare. Fiecare sferă produce un sunet diferit, conform mărimii și vitezei sale de mișcare. În acest fel ia naștere un sunet armonic produs de sferele în mișcare, "muzica sferelor". Noi
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
Sufletul este definit ca acordul sau armonia dintre diferitelor sale facultăți, această armonie fiind la rândul ei exprimabilă numeric. În etică se consideră că există zece virtuți, în acord cu numărul perfect. Fiecărei virtuți i se asociază cîte un număr. Pitagorismul este un mod de viață, întemeiat pe principii riguroase cu privire la hrană, îmbrăcăminte, conduita în intimitate și în viața publică, pe care grecii îl priveau cu un respect profund.
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
610 î.Hr.- 546 î.Hr.), a modificat oarecum viziunea lui Thales susținând că pământul plutește pe un ocean infinit, fiind ținut în spațiu de presiunea aerului. Pitagora din Samos (580 î.Hr. - 495 î.Hr.) a fost un filosof și matematician grec, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei. Teorema care îi poarta numele, „teorema lui Pitagora”, spune că într-un triunghi dreptunghic suma pătratului catetelor este egal cu pătratul ipotenuzei: Acestea sunt cele mai vechi cunoștinte de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
aceasta a fost îndeplinită constant în statul geto-dacilor, care se pare că nu a ajuns să fie teocratic. Religia lui Zamolxe a fost și la geto-daci depozitara cunoștințelor despre lume, om și societate și a unei doctrine teologico-filosofice consonantă cu pitagorismul. Rămân nedecriptate multe texte descoperite în ultimul secol de cercetări arheologice în spațiul lumii tracice. Pentru descifrarea limbii tracice s-au folosit și inscripțiile frigiene din Asia Mică, întrucât frigienii sunt înrudiți cu tracii din Asia Mică (bithynii, mysii etc.
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și a metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
secolele IX-VIII î.Hr. 5 Unul din cei "Șapte Înțelepți" ai Greciei antice, om de stat, legislator și poet, care a pus bazele democrației ateniene (secolele VII-VI î.Hr.). 6 Cunoscut filosof și matematician grec din secolele VI-V î.Hr., întemeietorul pitagorismului. 7 Sau Pliniu cel Bătrân, renumit erudit al Imperiului Roman din secolul I d.Hr. 8 Lucius Annaeus Seneca, sau Seneca cel Tânăr, filosof stoic roman din secolul I î.Hr. 9 Quintus Horatius Flaccus, unul dintre cei mai importanți poeți romani
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Tot atâtea teze care, preluate de la Leucip, nu variază și constituie fondul oricărei gândiri materialiste. De aici un monism filosofic care conduce la inventarea corpului unitar și material încă din această epocă a filosofiei grecești. Contra corpului schizofrenic rezultat din pitagorism, Democrit afirmă integritatea singurului bun de care dispunem: nu există suflet separat de trup, nu are sens discreditarea cărnii și valorizarea spiritului, nu există imaterial prizonier în material, închis, ferecat, incrustat în carne, nici principiu care ne leagă de divin
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
este simultan stabilitate, permanență, dar și mișcare. Ființa este în viziunea lui Platon „un al treilea termen, paralel cu mișcarea și repausul”. Această ieșire din binaritatea logică nu face decât să infirme ipotezele comentatorilor care susțineau că platonismul (ca și pitagorismul, de altfel) este o filosofie de tip matematic. Platon nu este străin spiritului geometric, dar filosofia sa trăiește peste milenii, reușind să fie mereu contemporană cu toate generațiile, printr-un spirit de finețe care nu poate fi epuizat în interiorul non-contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
s-a constituit Școala crotoniană și după doctrina paideutică pe care a dezvoltat-o, afirmația pare cu totul verosimilă. Avem așadar de a face cu un erudit al Antichității dublat de un doctrinar revoluționar, de talia lui Moise și Buddha. Pitagorismul n-a rezistat, ca religie paideutică, decât vreo câteva secole și nu s-a răspândit precum creștinismul. Dar întemeietorul și doctrina sa dispuneau de virtuțile necesare unei elevații științifice și mistice poate chiar superioare celor menționate. Pitagora a fost, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre acestea sunt cât se poate de veridice, putând fi explicate științific, și este de presupus că erudiția lui Pitagora și cunoștințele sale secrete împrumutate de la egipteni îi permiteau să facă unele jonglerii șocante 36. Atunci de ce nu a supraviețuit pitagorismul ca soteriologie mistico-epistemică? Se pare că tocmai din cauza nivelului elevat atins de cunoașterea științifică și de acuratețea etică. Elevii învățau mânuirea armelor, memorau sentințe filosofice, studiau muzica și cântau, aprofundau matematicile, duceau „modul de viață pitagoreic” și aspirau la athanasia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
probabil tot o descoperire a sa, octava, cvinta și cvarta 47. Tot acum a descoperit formidabila „Teoremă a lui Pitagora”, dar a elaborat și tehnica alegorematică 48. Mai puțin cunoscută, aceasta din urmă constituie partea cea mai uimitoare a întregului pitagorism. Alegorematica este un procedeu aplicativ, o metodă de extrapolare bazată pe raționament analogic și similitudine noetică. Pitagora a aplicat raporturile-armonii, care se bazau pe numere, la domeniul mișcării planetelor. Astfel a luat naștere „Teoria muzicii sferelor”, adică răsunetul etern-armonic al
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
degrabă o reluare mimetică decât rezultatul unei experiențe paideutice cristalizate într-o sinteză științifică. 8. Archytas, fiul lui Mnesagoras, a trăit aproximativ în perioada 440-360 î.Hr., în Tarent, în sudul Italiei. A fost unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai pitagorismului târziu. S-a evidențiat însă și ca om politic. După Aristoxenos din Tarent, Archytas a fost ales de șapte ori strateg al cetății natale. Din vasta operă filosofică și matematică a lui Archytas nu au rămas decât fragmente (culese și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cosmogonie specifică și deschid calea metafizicii și tehnicilor Yoga (§ 76). La evrei, sacrificiile sângeroase vor fi continuu reinterpretate și revalorizate, chiar după critica profeților. Cât privește creștinismul, el se va constitui plecând de la jertfirea voluntară a lui Hristos. Orfismul și pitagorismul, insistând asupra virtuților regimului vegetarian, recunoșteau implicit "păcatul" comis de către oamenii care au acceptat împărțirea de la Mekone (cf. partea a Il-a). Totuși, pedepsirea lui Prometeu nu a jucat decât un rol secundar în reflecțiile cu privire la "justiția" lui Zeus. Or
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
94 (ÎI, 279) Humble înseamnă și "umil"; cf. lat. humilis = de jos; humus = pămînt, țarina, huma. 95 (ÎI, 283) Scalen: Gr. skalēnos = inegal, neregulat. Despre un triunghi, care are trei laturi inegale (cuvînt atestat în engleză din 1642: "scalene"). În pitagorism, scalenul era conceput că "jumătate" din triunghiul echilateral, deci că hemi-trigon sau semi-triunghi. Divizarea echilateralului se stabilea în mod similar cu divizarea pătratului prin care se obținea un triunghi isoscel, care era astfel un semi-pătrat dreptunghic. Termenii semi-pătrat (gr. hemitetrágonon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hemi-trigon sau semi-triunghi. Divizarea echilateralului se stabilea în mod similar cu divizarea pătratului prin care se obținea un triunghi isoscel, care era astfel un semi-pătrat dreptunghic. Termenii semi-pătrat (gr. hemitetrágonon) (isoscelul) și semi-triunghi (gr. hemitrígonon) (scalenul) au fost împrumutați din pitagorism de Platon, altminteri fiind neobișnuiți (se mai întîlnesc numai în Timaios 54 B). S-a arătat nu demult că aceste construcții au mari afinități cu secțiunea de aur. (Vezi H.R. Radian, Cartea proporțiilor, 1981: în cap. "Triunghiul dreptunghic isoscel", p.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Pitagora (elevul lui Ferekide). Datele referitoare la instruirea lui Socrate nu sunt numeroase. Unii afirmau că era total incult, dar înzestrat cu o inteligență ieșită din comun. Altă ipoteză îl încadrează în școlile lui Pitagora, Zenon, Heraclit. Socrate cunoștea pitagorismul, dar până la a spune că era pitagorician este o mare distanță. Același lucru se poate spune și despre Heraclit (J. Brun). Cronologic este imposibil ca Socrate să-i fi întâlnit pe Zenon sau Parmenide. Asta nu înseamnă că nu cunoștea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
bunul său plac. Literatura grecilor antici nu oferă o imagine unitară a lumii de apoi. Deși ideea existenței sufletului sau a unei individualități de după moarte era străină credințelor grecilor, mișcări influențate de traci, egipteni sau orientali cum au fost orfismul, pitagorismul și cultul zeităților Demetra și Dionis s-au bazat pe aceste concepții, necunoscute de pildă lui Homer. Astfel, în cel de-al XI-lea cânt al "Odiseei", sufletele morților invocate de Odiseu nu au o conștiință proprie, ci își dobândesc
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de a obține nemurirea, având ca model un zeu de structură misterică, nu putea fi ignorat de misionarii creștini. Toate aspectele religiei lui Zalmoxis-escatologie, inițiere, pitagorism, ascetism, erudiție mistericăîncurajau apropierea de creștinism. Cea mai bună și mai simplă explicație a dispariției lui Zalmoxis și a cultului său ar trebui căutată în creștinarea precoce a Daciei! Însă, din nefericire, cunoaștem destul de puțin fazele cele mai vechi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]