40 matches
-
noi. O lume exterioară ca materie absolută fără legătură cu un observator nu există. Universul nu poate exista dacă nu există o minte perceptoare. Collier a fost influențat de "Un eseu despre teoria idealului sau a lumii inteligibile", scris de platonistul de la Cambridge, John Norris (1701). Cartea populară a lui Bertrand Russell "Problemele filozofiei" dezvăluie premisa tautologică a lui Berkeley pentru promovarea idealismului: Filozoful australian David Stove a criticat aspru idealismul filozofic, argumentând că el se bizuie pe ce ceea ce el
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
crea plăcere. Invers, răul și ceea ce este rău caracterizează ceea ce generează suferință. Exemplu: zadarnic am căuta elemente cu care să imaginăm o estetică epicuriană demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
interpretarea lui Johnson, realitatea supremă nu trebuie tratată doar ca o ipoteză deoarece este nevoie de ea ca un principiu ordonator pentru toate formele mai mici, mai neînsemnate 55. În concepția lui Daniel Dombrowski, nu este surprinzător că cei mai mulți gânditori platoniști au fost apărătorii argumentului ontologic și al principiului că verificarea trebuie luată de sus, și nu de jos, așa cum sugerau empiriștii. A afirma că ultimul principiu (care există în mod necesar) este contingent, implică o contradicție: a spune că o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
crea plăcere. Invers, răul și ceea ce este rău caracterizează ceea ce generează suferință. Exemplu: zadarnic am căuta elemente cu care să imaginăm o estetică epicuriană demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sale pentru Federico da Montefeltro din secolul al XV-lea primul eseu din primul volum a fost de fapt un eseu anti-creaționist cu mari suspiciuni asupra autorului, intitulat "Despre Eternitatea Lumii"22. În concluzie, s-a scris mult despre creaționismul platoniștilor renascentiști, totuși asupra eternalismului renascentist, atât în secolul al XV-lea, care nu a prea fost studiat, cât și în secolul al XVI-lea, în care s-a pus accent pe atenția asupra figurilor neortodoxe, sincretice cum ar fi Giordano
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fost consecvențe la nivel intern. Cu siguranta Bruni cunoștea ideea controversată că lumea ar putea fi eternă și necreată, dar nu există nici un indiciu că el ar fi fost un eternalist. Într-o scrisoare a lui Bruni din perioada să platonista de început către Ioan al XXIII-lea, acesta îl laudă pe atenian pentru doctrinele avansate, inclusiv "crearea lumii de către singurul Dumnezeu adevărat", care erau "conforme credinței noastre" (Hankins, 1994, p. 54 ). Este interesant de observat că spre deosebire de istoricii români cunoscuți
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lor care vizau prioritar matematica pură; competența lor se limita, era centrată pe fundamentele matematicii. Autorul revine în actualitate și urmărește problema în disputa platonism-nominalism, care are ca punct central așa-numitul argument al indispensabilități și care este în favoarea poziției platoniste, plecând de la rolul matematicii în știință. Autorul cărții scrie expres: "Ni se spune că trebuie să acceptăm un angajament ontologic față de existența entităților matematice deoarece o privire atentă asupra științei relevă faptul că cuantificarea peste entitățile matematice îi este indispensabilă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematica?". Dar îl provocăm pe autorul prezentei cărți să reflecteze în legătură cu productivitatea unei atitudini pluri-perspectivale, complementare, în care, luate împreună, cele trei concepții curente ar da un răspuns satisfăcător. În continuare, autorul derulează un excurs în problema entităților teoretice (disputa platoniști nominaliști) invocând criterii și exemple în vederea fixării statutului entităților matematice și derulează acest demers invocând bibliografia recentă a problematicii. Cercetarea este analitică, cu distincții conceptuale, criterii, nuanțări, cu spargerea problemelor în sub-probleme și cu răspunsuri contextualizate. Stilul este parțial interogativ
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
când te aștepți că problema (problemele) a(u) fost rezolvată(te), autorul constată că nu este satisfăcut și deschide un alt punct de vedere. Autorul spune la un moment dat în legătură cu importanța problemei aplicabilității că la ea nu răspund nici platoniștii, nici nominaliștii și că, deși emerge din situația reală a matematicii și științei, nu înseamnă că nu poate constitui obiectul de studiu al unei bune filosofii a matematicii. Concluzia cercetării autorului acestei lucrări este sintetizată în speranța de a răspunde
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
problema aplicabilității și am argumentat împotriva celor care consideră, ca și Azzouni, că nu avem de-a face cu probleme filosofice adevărate în legătură cu succesul matematicii aplicate. Unul dintre cele mai importante puncte ale capitolului 4. este reprezentat de argumentele împotriva platoniștilor și nominaliștilor de pe poziția problemei aplicabilității. (capitolul 4.) În capitolul 5. am încercat să schițez un răspuns la problema aplicabilității. În principal, ce mi-am propus a fost să arăt că putem răspunde la problema aplicabilității dacă adoptăm o viziune
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematicii, preocupare care i-a făcut să fie interesați doar de "matematica pură" și să nu ia în seamă relația acesteia cu realitatea non-matematică. În disputa actuală din filosofia matematicii, lucrurile stau un pic altfel. Această disputa se dă între platoniști și nominaliști, iar punctul central îl ocupă așa numitul argument al indispensabilității. Acest argument susține o poziție platonistă în filosofia matematicii plecând de la rolul matematicii în știință. Ni se spune că trebuie să acceptam un angajament ontologic față de existenta entităților
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
seamă relația acesteia cu realitatea non-matematică. În disputa actuală din filosofia matematicii, lucrurile stau un pic altfel. Această disputa se dă între platoniști și nominaliști, iar punctul central îl ocupă așa numitul argument al indispensabilității. Acest argument susține o poziție platonistă în filosofia matematicii plecând de la rolul matematicii în știință. Ni se spune că trebuie să acceptam un angajament ontologic față de existenta entităților matematice deoarece o privire atentă asupra științei relevă faptul că cuantificarea peste entitățile matematice îi este indispensabilă, iar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că putem da o formulare nominalistă (i.e. fără nici un fel de referire la entități matematice) a teoriilor științifice. Ce se observă de aici este că, în ultimul timp, matematica aplicată a ajuns să ocupe un loc central în filosofia matematicii. Platoniștii pleacă de la ea pentru a-și justifica poziția, iar nominaliștii încearcă să explice rolul acesteia în cadrul științei astfel încât să respingă argumentele platoniștilor. Aplicabilitatea matematicii este luată totuși, în acest context, ca un fapt dat și care nu pare a ridica
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aici este că, în ultimul timp, matematica aplicată a ajuns să ocupe un loc central în filosofia matematicii. Platoniștii pleacă de la ea pentru a-și justifica poziția, iar nominaliștii încearcă să explice rolul acesteia în cadrul științei astfel încât să respingă argumentele platoniștilor. Aplicabilitatea matematicii este luată totuși, în acest context, ca un fapt dat și care nu pare a ridica nici o problemă importantă pentru a fi nevoie să fie explicat. Nici în filosofia științei lucrurile nu stau altfel. Și aici disputa pare
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ceea ce face ca demonstrațiile să nu fie decât jocuri în care simbolurile sunt manipulate conform cu anumite reguli fixate. Intuiționiștii consideră că matematica este o activitate de construcție, iar construcțiile matematice sunt produse de către matematicianul ideal. După logicist, matematica este logică. Platonistul ne va spune că există o lume independentă a obiectelor matematice, iar rolul matematicianului este cel de a descoperi adevăruri despre aceste obiecte și despre relațiile dintre ele. La polul opus, nominaliștii vor spune că nu există obiecte matematice. Pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mari ca cele aduse de matematică, dar nici acestea nu ar fi făcut mare lucru fără matematică." (Resnik op. cit.: 42) Principala problemă cu care se confruntă susținătorii acestei doctrine privește accesul epistemic la lumea obiectelor matematice. Din câte se pare, platonistul întâmpină mari dificultăți când este pus în situația de a furniza o epistemologie satisfăcătoare, care să-l ajute în susținerea poziției sale ontologice. Cea(l) mai discutat(ă) provocare/argument epistemologic(ă) este formulat(ă) de Benacerraf (1973)86. Acesta
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a cunoașterii, această relație este considerată a fi interacțiunea cauzală; 3. dar, obiectele matematice sunt inerte cauzal; 4. deci, nu putem avea o cunoaștere a acestora. În această formă, argumentul lui Benacerraf s-a aflat sub un atac constant din partea platoniștilor, iar ținta atacurilor a reprezentat-o în principal premisa 2. Găsim în literatură următoarele strategii: (i) este acceptată premisa 2, dar este postulată o facultate epistemică care le permite oamenilor să înțeleagă cum stau lucrurile pe tărâmul obiectelor matematice. O
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a cunoașterii. O astfel de variantă este formulată de Field (1989) care o prezintă ca pe o provocare care privește abilitatea noastră de a explica în ce măsură sunt de încredere mecanismele care stau în spatele opiniei noastre matematice. Field pleacă de la pretenția platoniștilor că atunci când matematicienii cred o afirmație despre entitățile matematice, acea afirmație este adevărată, și argumentează că, faptul că stările cognitive ale matematicianului reflectă atât de bine faptele matematice, nu poate fi luat ca atare și trebuie explicat. Concluzia lui Field
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
entitățile matematice, acea afirmație este adevărată, și argumentează că, faptul că stările cognitive ale matematicianului reflectă atât de bine faptele matematice, nu poate fi luat ca atare și trebuie explicat. Concluzia lui Field este că, dacă singura explicație disponibilă pentru platonist este una în care obiectele matematice sunt implicate cauzal în producerea opiniilor matematicienilor, atunci platonistul se află într-o mare dificultate pentru că neagă de la început posibilitatea oricărui tip de interacțiune cauzală cu obiectele matematice (Field 1989: 25-28; 230-234). Un răspuns
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
reflectă atât de bine faptele matematice, nu poate fi luat ca atare și trebuie explicat. Concluzia lui Field este că, dacă singura explicație disponibilă pentru platonist este una în care obiectele matematice sunt implicate cauzal în producerea opiniilor matematicienilor, atunci platonistul se află într-o mare dificultate pentru că neagă de la început posibilitatea oricărui tip de interacțiune cauzală cu obiectele matematice (Field 1989: 25-28; 230-234). Un răspuns la această versiune a provocării lui Benacerraf îl găsim la Resnik (1997). Morala acestei discuții
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
într-o mare dificultate pentru că neagă de la început posibilitatea oricărui tip de interacțiune cauzală cu obiectele matematice (Field 1989: 25-28; 230-234). Un răspuns la această versiune a provocării lui Benacerraf îl găsim la Resnik (1997). Morala acestei discuții este, pentru platonist, că trebuie să-și suplimenteze poziția cu o doctrină epistemologică care să explice în ce fel obținem o cunoaștere matematică, fără insă a apela la vreo aptitudine intelectuală misterioasă. 4.5.3.2. Nominalismul Nominalismul apare ca manifestare a unei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
problemă în jurul căreia gravitează întreaga dispută platonism/nominalism este următoarea: avem motive bune să preferam o metafizică ce nu acceptă entitățile abstracte față de una care le include? Am văzut în secțiunea 4.5.3.1. care sunt motivele invocate de platoniști în favoarea poziției lor. Am mai văzut acolo și că această doctrină întâmpină dificultăți mari la nivel epistemologic. Aceste dificultăți sunt folosite de nominaliști ca parte a justificării poziției lor. Alte motive invocate de aceștia sunt faptul că poziția lor este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
poziția lor este mai economică din punct de vedere teoretic și că ne permite să evităm să privim alegerea între două teorii matematice (e.g. ZF + V = L sau ZF + LC) ca pe o chestiune de bine sau de greșit. Dacă platoniștii se confruntau cu problema explicării posibilității cunoașterii obiectelor matematice, nominaliștii se confruntă cu o multitudine de probleme care apar în legătura cu fiecare program nominalist în parte. Nici una dintre cele două doctrine sau familii de doctrine nu poate fi considerată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ale matematicii sunt puternic legate de cele pure și se bazează pe tehnici și rezultate din ramurile pure (Shapiro 1983; 1997: 245-246). De altfel, această distincție este abandonată în filosofia contemporană unde "matematica aplicată" se află în centrul disputei dintre platoniști și nominaliști. (i.b) O altă situație care ar face ca problema noastră să dispară ar fi aceea în care matematica și fizica nu ar fi de fapt atât de diferite pe cât vrem noi să lăsăm impresia. După N. Goodman
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
vedea că nu mai putem da vina pentru această uimire doar pe unul dintre cei doi termeni ai relației. 4.7.1 Platonismul și problema aplicabilității În disputa actuală din filosofia matematicii lucrurile stau astfel: această dispută se da între platoniști și nominaliști, iar punctul central îl ocupă așa numitul argument al indispensabilității. Am văzut în 4.5.4. că găsim în filosofia științei două răspunsuri la întrebarea "ce sunt teoriile științifice?": viziunea sintactica și viziunea semantică. Ce ne interesează în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]