13 matches
-
VITA Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului aerul crud tomnatic dospește-n călimări și ne aruncă iar la semafor unde așteptăm câteva ore poate câțiva ani dând vamă umbrelelor uscați pleșuvi îngropați în hainele din dulap umerașe și molii un bec amețit pâlpâind în camera albă și wolframii noștri paraleli Referință Bibliografică: in un altra vita / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016
IN UN ALTRA VITA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_samuel_petrila_1480687831.html [Corola-blog/BlogPost/382603_a_383932]
-
Oltului. Din această cauză se întîlnesc sate duble - Lupșa-Cuciulata, Comăna de Sus - Comăna de Jos, Veneția de Sus-Veneția de Jos. Intensa despădurire a culmilor accesibile își găsește reflectarea în toponimie. Toponimia Pleașa și Pleșița, adesea întîlnite, au semnificația unor culmi pleșuvite de arboret. Depresiunea Vlădeni, caracterizată prin cîmpuri largi, terase și piemonturi datorate Homorodului și numeroșilor lui afluenți se deschide ca un golf spre Țara Bîrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) și păstoritului, au contribuit la permanentizarea
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
o fi spus lui don Tico că băiatul va fi adus până În vale de partizani. Dar Jacopo În momentul acela crezuse - și nu fără motiv - că Între „drepți“ și „pe loc repaus“ trecuseră prea multe veacuri, băieții Îl așteptaseră până pleșuviseră, și muriseră, iar pulberea lor se Împrăștiase și formase ceața aceea ușoară care acum Înălbăstrea Întinderea colinelor În fața ochilor lui. Jacopo era singur. În spate un cimitir acum gol, În mâini trompeta, În față colinele care fumegau tot mai albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puternică solidaritate sufletească. Un film plin de umanitate, cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vedea cu oricare dintre iubiți, caii ei de bătaie, care au amuzat-o, au răsfățat-o, au umilit-o, peste toate au ținut-o în viață, s-ar închega, pesemne, conversația știută de mult: ,Cum, doamna mea, porți ochelari?" ,Ai pleșuvit, ți-au căzut dinții"... Tachinări de modă veche, pierdute, de pildă, printre experiențe ,de colectivă", cu un student la filozofie dînd în vileag țăranii prinși la furat de cartofi. Și, într-o lume vag absurdă, ca aceea dintr-un tren
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
de ocolit. După cum franchețea are riscuri, și politețea are ghimpi. De ne-am aminti doar tandrele înțepături pe care le schimbă, revăzuți peste ani, doamna B. și naratorul din O alergare de cai ("Cum, doamna mea, porți ochilari? Ce, ai pleșuvit? Tragi tabac? Ți-au căzut dinții?") și tot am ghici nebănuite arme de bătaie sub voalurile care ascund gînduri și rețin vorbe. O politețe înghimpată, la oamenii pe care nu-i bănuiești, e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
altă tristețe...), să fi ajuns Levantul între "piesele" pe care mai mulți le citează decît le citesc? Preferînd să nu știu dacă-i așa, hotărăsc să-l scot, preț de-o recitanie, din manejul cu vechituri, pe calul epopeic (ai pleșuvit? ți-au căzut dinții?...) cu care postmodernismul lovea la Cartea Românească. Format de manual, copertă crem plăcut, ilustrată de Dan Stanciu. Nici că se putea mai sugestiv deus ex machina: pe dinăuntrul unui bufet de apartament, mașinăria împinge de timp
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
și era Bella Ahmadulina. Apoi devenise tăcută, ocolea oamenii, se pregătea să meargă la mănăstire și era Anna Ahmatova. Apoi s-a spânzurat și era Marina }vetaeva. Apoi au început să-i crească sprâncene stufoase, și dânsa era Brejnev. Apoi pleșuvea și deja era Lenin. Apoi scria versuri și era Pasternak. Apoi se blinda, devenea tanc și intra în Praga. Apoi frumusețea sovietică glumea și era Arkadi Raikin. Apoi îi creștea barbă, și era Soljenițân. Apoi cânta încet la chitară, și
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
ți-e foame, du-te la culcare! Ba mi-e foame, măria ta, că n-am mâncat nimic de dimineață, că vreau și eu să mă ia un jupân tânăr și frumos. Așa zicea Tudora, că dacă mâncăm în Vinerea Mare, pleșuvește ginerică și-i crește burta ca la nașu Dinu. — Care Tudora? — Tudora, țiganca lui maica mare, aia de-a răposat când m-am născut eu. — Și cine ți-a spus de Tudora? — Cum cine? Toată lumea vorbește de ea. Măria sa maica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ultimul butuc, fiindcă am uitat să spun că găsisem în curtea închisorii o capră de lemn cu ferăstrăul pe coarne și vreo două vagoane de cer cojit, care parcă mă așteptau pe mine. Dincolo de zidul înconjurător, ghiceam pădurea cu copacii pleșuviți de iarnă, pe unde, altădată, mă plimbam cu Ada, din voia sentinelei cumpărată cu tutun, și care venea cu un ceas mai târziu decât trebuia, ca să mă ducă înapoi la pușcărie. În seara neagră ca păcura, când clopotul de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe poporul Meu, și apăsați pe săraci?" zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16. Domnul zice: "Pentru că fiicele Sionului sunt mîndre, și umblă cu gîtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și lunișoarele, 19. cerceii, brățările și măhramele; 20. legăturile de pe cap, lănțișoarele de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
certitudinea unui sfârșit apropiat. Sigur. L-am auzit pe Mezin mirându-se ce bătrâni arătăm. Parcă am avea cincizeci de ani. Mai mulți, după aprecierea Mijlociului. Dinții au început să ni se clatine și suntem chinuiți de constipații rebele; am pleșuvit, iar despre chipurile noastre se discută numai în șoaptă. Acrobatul înjură ca un birjar. S-a îngrășat așa de tare, încât, pentru a-și menaja forțele, va trebui să folosească un scaun de invalid. Mezinul debitează toată ziua cuvinte neînțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și obraznicii, teferii și bolnavii care fac pentru întâia oară cunoștință cu o femeie și bâtrâni stricați, istoviți de pe urma tuturor viciilor, tineri chipeși cu ochi limpezi și avortonii schilodiți de natură, surdo-muții, orbii, cârnii cu trupuri blege, cu răsuflarea bolnavă, pleșuvii... Cum se comportă clienții? Pătrund fără nicio formalitate, ca la restaurant sau ca la gară, se așează, fumează, beau, se prefac veseli, țopăie și schițează gesturi porcoase, imitând actul sexual. Uneori, pe-ndelete, cu grijă, alteori, cu o grabă brutală, își
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]