59 matches
-
folosește în roman cuvinte autentice care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind un virtuoz al dialogului din lumea țărănească. La 60 de ani de la apariția “Moromeților” Nicolae
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-ganduri-despre-morometii-la-60-de-ani-de-la-aparitia-romanului/ [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
XI)*, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016. XI La începutul lui iulie, anul următor, mă întorceam de la Iași în ultima vacanță de vară din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului ... Citește mai mult XILa începutul lui iulie, anul următor, mă întorceam de la Iași în ultima vacanță de vară din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
și de frunzele cu dăunători. La sfârșit, adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă. După aceea, tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și nu să băltească. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare, iar Sâmbăta se definitivau pregătirile pentru Paște. La slujba de Înviere, unele femei (care aveau persoane trecute
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Purani_de_videle_traditii_de_floarea_carbune_1367566522.html [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
folosește în roman cuvinte autentice care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind un virtuoz al dialogului din lumea țărănească. La 60 de ani de la apariția “Moromeților” Nicolae
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
stat lângă mine și mi-a dictat ... Pe prundișul Dâmboviței rucărene o ceată de copiii își încochelează voioșia la Podul Negru ... Cu Căpitanu-n spate și Cuculețu-n coastă cetașii își măresc numărul la Podul de Peste Vale și-și împlinesc veselia pe la Podișca de sub Vârful Crucii și Ghimbav. De-acum, începe joaca noastră cu zbatul chetrei pe apa în curs, cu grija-n mersul pe buștenii rătăciți, aruncatul de bolovani mărioci, ori cu dibăcia prinsului de zglăvoci lenevoase. Toți eram în seamăn de
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Iulica_de_ion_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
cred că pădurea ascunde un mister, medită Giovana. - Gata cu pălăvrăgeala, să trecem la acțiune că s-a înserat, decise ferm John Artistul. - Strângem tabăra și odată cu întunericul, dar până răsare luna, fetele o ia pe cărarea de lângă pârâu, trec podișca și se îndreaptă pe drumeagul de pe colină către codru și ne vor aștepta la lizieră. Între timp noi ne punem câte un ciorap pe cap, sărim gardul prin dos și pătrundem peste babă. O jefuim și dispărem în noapte, decise
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
și dispărem în noapte, decise prompt Expertul. Cei patru așa ziși cercetători, cu diplomă de borfași, își strâng în grabă cele două corturi. Fetele își pun rucsacurile în spate și pornesc către gârlă, după planul întocmit. Trec pârâiașul pe o podișcă ca vai de mama ei și ajung la poalele dealului, unde se opresc câteva minute să răsufle. - Și dacă băieții sunt prinși asupra faptului? Am o presimțire că se va întâmpla ceva rău. - Termină cu cobelile tale! Niciodată n-ai
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
întreprindă nimic, spunându-și în gând: „Facă Dumnezeu ce-o vrea, de-aci-nainte!” . . . N-a avut de așteptat prea mult, că Dumnezeu a acționat mai repede decât se așteptase ea. Luni dimineața, cine striga în fața casei lor, cu Deta „lăndărită” pe podișcă, arătându-și colții și abia așteptând să mai facă un pas pentru a-i sări la picior? Dinu Îngerașu! Avea capul descoperit, deși era răcoare. Nu mai suporta pălăria pe el, părul îi era pârlit, iar pielea avea din loc
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430080355.html [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
de piatră pe care vara se adunau sute de albine și bondari, muște însetate. Unde să fie pasărea aceea? Ce mă fac dacă nu o găsesc? Bunicul mă urmărea atent în căutările mele disperate și bătea cu bâta în lemnul podiștii: -Să nu vii acasă fără gâscă! Aoleuuu!! Păi? Eu te las cu o treabă și tu? Mă n-auzi tu? Îi vedeam picioarele subțiri pe podișcă, simțeam bâta cum lovește lemnul întins și parcă toate se năruiau în mine.Ce
AMELY P 1 FRAGMENT ROMAN. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Amely_p_1_fragment_roman_florin_ciprian_ispas_1347733136.html [Corola-blog/BlogPost/343645_a_344974]
-
Bunicul mă urmărea atent în căutările mele disperate și bătea cu bâta în lemnul podiștii: -Să nu vii acasă fără gâscă! Aoleuuu!! Păi? Eu te las cu o treabă și tu? Mă n-auzi tu? Îi vedeam picioarele subțiri pe podișcă, simțeam bâta cum lovește lemnul întins și parcă toate se năruiau în mine.Ce să fac ? Atunci am cunoscut-o pe ea.Păpușa blondă care stătea vizavi de casa noastră.Îmbrăcată în hăinuțe colorate se uita cu ochii mari albaștrii
AMELY P 1 FRAGMENT ROMAN. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Amely_p_1_fragment_roman_florin_ciprian_ispas_1347733136.html [Corola-blog/BlogPost/343645_a_344974]
-
de teamă și nu găseam pasărea. Ba m-au m-ai mușcat și niște albine de picior, și îmi venea să fug departe.Dar unde ? Plângeam acolo pe piatră, singur în mica mea lume.. Nu mai era nimeni la marginea podiștii și am început să plâng.Dar cine să mă audă? Vântul? .Prin toată căldura verii s-a pornit o pală timidă și iarba murdară s-a scuturat de praf.Un vârtej miniatural s-a ridicat peste mine și minune! Găsca
AMELY P 1 FRAGMENT ROMAN. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Amely_p_1_fragment_roman_florin_ciprian_ispas_1347733136.html [Corola-blog/BlogPost/343645_a_344974]
-
crengile uscate și de frunzele cu dăunători, apoi adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă iar tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și să nu băltească în dreptul curții. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare iar Sâmbăta se definitivau pregătirile pentru Paști. La slujba de Înviere, unele femei (care aveau
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_pastelui_la_purani_de_vid_floarea_carbune_1328100284.html [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
cele din urmă, după ce Ionuț obosi de tot așteptând momentul când mierea va curge în butoiul de la centrifuga de scos mierea din faguri, bunicul pusese masca pe figură și se duse la primul stup, cel din capăt. Deschise stupul, dădu podișca de scânduri la o parte, suflă cu foșcăitoarea de fum de iască câteva rafale peste albinele încă amorțite de somn, și începu să scoată rame grele de faguri de miere, măturând în stup albinele așezate ciorchine pe faguri, neconvinse să
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1492670733.html [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
XI La începutul lui iulie, anul următor, mă întorceam de la Iași în ultima vacanță de vară din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului -, după care și-a lungit iarăși botul pe ciment, cu un geamăt prelung... Am schițat doar un pas mic spre podișcă, dar imediat câi- nele acela și-a ridicat din nou capul spre mine și apoi s-a săltat în șezut și a început să-mi arate colții mârâind. Totodată, privirea i s-a schimbat rapid, nu mai emana deloc plictiseală
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
un strat gros de ogrinji peste care a așezat o bucată de preș, Bălan era mulțumit... De altfel, n-o folosea decât când era foarte frig ori când ploua sau ningea foarte tare. De obicei, când nu patrula, dormea pe podișcă, în fața casei ori sus, pe o mică terasă de pe trepte. Tatăl meu s-a pensionat în 1987. Bălan începuse să vadă și să audă din ce în ce mai prost, se orienta mai mult după miros, îmbătrâ- nise săracul... Cu toate astea, la ora
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
de aceea i se punea pata pe ei. Așadar, de fiecare dată când Deta îl vedea pe Mărian Frântu flancat de cei doi câini-lup de care era tare mândru, se ascundea să n-o vadă aceștia, cel mai adesea sub podișca din fața casei, ai fi crezut că-i era tare frică de ei... Nimic mai fals! Deta aștepta ascunsă până treceau de ea, după care se apropia tiptil, se plasa strategic în spatele lor și, la momentul oportun, își lua avânt și
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1431618923.html [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
orar. Sunt mai în urmă cu vreo șase ore ! - Uitați de ce v-am deranjat, mâine schimbă conducta de apă și trebuie să săpați la stradă ,de unde v-ați legat.Bagă conducta nouă prin cea veche ca să nu mai strice și podiștile. - Păi încape? - Încape.... Și de-asta v-am strigat ,că până mâine trebuie groapa făcută,să poată să lucreze. - Cât de mare să fie? - Doi lungime,unu lățime. Și din câte mi-amintesc ,săpați cam vreo doi metri înăuntru. Că
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1423674339.html [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
Nici Leila nu îl agrează, îl latră de cum îi intră în sfera vizuală. - Să trăiești șefu ! Unde execut lucrarea? întreabă cu aerul omului umplut de simțul datoriei. Am dat-o naibii ,țigan emancipat ! A cam uitat de păsărească ! - Uite ,din podișcă până-n stâlp. Nu chiar lângă el,că o să cadă și vine peste tine ! încerc să îl avertizez. - I-auzi,al dracu ! Păi trebuie să-mi dai și spor de accident,mâncați-aș ! Acum a revenit din rudărie. - Întâi fă treaba
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1423674339.html [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
mâna stângă, își netezea șorțul cu dreapta și până să mă dezmeticesc, lua cutia din care mai ieșea puțin fum. Ca într-un vis, pășeam iarăși cu ochii închiși în urma ei. Abia la ieșirea din cimitir, când mă împiedicam de podișca pusă peste șanț, îndrăzneam să-i deschid și până acasă bodogăneam în gând pe mamaie cu morții ei. Uram gâștele și găinile țăranilor care se învecinau cu gardul cimitirului; lor nu le era frică să-și petreacă ziua printre morminte
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
prin praful cald vara, fără să ne zgâriem picioarele și să ne jucăm după ploaie, fără să intrăm în noroi “până la gât!” cum spunea mamaie. Prin anii ‘50 toate casele erau bătrânești; cu prispă, cu pătul la poartă și cu podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
aceea i se punea pata pe ei. Așadar, de fiecare dată când Deta îl ve¬dea pe Mărian Frântu flancat de cei doi câini-lup de care era tare mândru, se ascundea să n-o vadă aceștia, cel mai adesea sub podișca din fața casei, ai fi crezut că-i era tare frică de ei... Nimic mai fals! Deta aștepta ascunsă până tre¬ceau de ea după care se apropia tiptil, se plasa strategic în spatele lor și, la momentul opor¬tun, își lua
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477326880.html [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
mine, m-a scuturat de haină și m-a întrebat,cât a putut el de politicos: -,, Unde .....mătii te crezi, la tine pă bătătură? Unde stai?”.... trăgând sania pe margine, și întorcând-o în același timp ca să mă tragă pe podișcă, ne bănuind nici o clipă că chiar acolo stau . Atunci, am avut în sfârșit ocazia să văd ce mașină era. Era RATA!.... Și am mai văzut ceva: pe mama care, auzind claxonul mașinii a ieșit , și ea firește ,să vadă ce
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1495902095.html [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
și mătăsos care-i sălta pe spate când mergea. Era foarte ascultătoare și bărbată, dar când îi era prea foame, devenea foarte obraznică și nu se lăsa până nu obținea mâncare suficientă pentru a se sătura. Acasă, domeniul ei era podișca din fața intrării. Nu avea treabă cu trecătorii sau, cel puțin nu cu toți. Era de-ajuns însă ca cineva să facă un pas spre intrarea în casă, că Deta începea să mârâie la intrus, arătându-și colții; pe-al doilea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477081861.html [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]