13 matches
-
deconstrucției stilistice urmat de nomadul Picabia. Udnie, o tânără americană, dansează Nevăzând expoziția de la Zürich, nu pot s-o compar cu aceea de la MoMA, deși regăsesc o similară urmărire a creației lui Picabia care include perioadele lui marcate de impresionism, pointillism, fauvism, etapa lucrărilor ce țin de cubismul orfic, cu variantele ei, intersecțiile dominate de Dada și ipostazele dadaismului, trăite la New York, la Barcelona, la Zürich și la Paris. Apoi picturile folosind Ripolin, un email sau ulei conceput inițial pentru pictura
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
2012 și 2017, Heine a realizat mai multe prezentări live „Flesh and Acrylic”. Aceasta este numele dat de Heine unei tehnici creative total noi, pe care a dezvoltat-o în anul 2010. Tehnica reprezintă un amestec între Pop Art și Pointillism. În acest proiect, Heine realizează de obicei portrete ale unor celebrități /personalități culturale, cu ajutorul uneltelor digitale, folosind cercuri pe fundal negru. Fiecare cerc are o singură culoare și o singură tonalitate. Trends Hunter a spus despre Digital Circlism: "Prin utilizarea
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]
-
pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină - tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafețe din ce în ce mai mici. Tehnica aceasta a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de "pointillism". Din rețeaua de tușe divizate sau puncte, se încheagă formele obiectelor și ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile pulverizate de percepțiile prea directe ale impresionismului. Tehnica se bazează
Pointilism () [Corola-website/Science/299350_a_300679]
-
posibilă". Pictorii neoimpresioniști folosesc, pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină, tonuri pure, juxtapuse, în suprafețe din ce în ce mai mici. Această tehnică a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de pointillism (în limba franceză: "point" = punct). Din rețeaua de tușe divizate sau mozaicul de puncte, se încheagă formele obiectului sau ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile. Apariția neoimpresionismului este
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
sub președinția lui Odilon Redon, "Societatea Artiștilor Independenți". Seurat lansează, succesiv, lucrări în care folosește "contrastele de tente", "contrastele de ton", "contrastele de linie". În jurul său se grupează Paul Signac și, pentru o vreme, bătrânul Camille Pissarro. Tehnica divizionismului sau pointillismului are la sfârșitul secolului al XIX-lea un deosebit ecou, fiind adoptată de francezii Henri Petitsean, Maximilian Luce, Lucie Cousturier, belgienii Henry va de Velde și Théo van Rysselberghe, italianul Giovanni Segantini, ș.a.m.d.. Este o tehnică pe care
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
este dată de atingeri delicate și rotunde ale pensulei, care formează tușe în culori diferențiate. Vopselele sunt aplicate una alături de alta, juxtapuse, în conformitate cu legile de complementaritate și de contrast ale culorilor. La sfârșitul anilor optzeci, Pissarro se rupe totuși de pointillism. I se pare că această tehnică îl limitează prea mult și nu este în ton cu „ușurința, libertatea, spontaneitatea și prospețimea impresionismului”. Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
Gogh și mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiștii și pictorii abstracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului. s-a născut la Paris pe 2 decembrie 1859, fiu al unui grefier pensionar. Este interesat de desen încă din copilărie, unchiul său - ei însuși pictor amator - îl încurajează să picteze. La vârsta de 17 ani, Seurat se înscrie la
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
ultima expoziție a impresioniștilor, într-o sală separată, alături de creațiile lui Pissarro și Paul Signac. Criticii s-au năpustit asupra acestui tablou, fiind șocați de mulțimea și roirea micilor pete colorate. Au vrut să discrediteze stilul lui Seurat, numindu-l "pointillism" (fr.: "point" = punct), dar - și de data asta - "porecla s-a transformat în renume". La puțin timp după aceasta, tabloul este prezentat la a doua expoziție a "Societății Artiștilor Independenți" precum și la Bruxelles în 1887. În acest tablou totul este
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
ar fi avut-o de la început clară 149. Iată cum vede el fenomenul: "Metoda mea de lucru de până acum în epică, și chiar în critică, a fost o succesiune de puncte să zicem luminoase; în pictură s-ar numi pointillismul. Am lucrat întotdeauna capitole, momente, situații separate, tratate aparte și deci ca atare, după capriciul inspirației sau a cine știe cărei conveniențe momentane, și reunite apoi la urmă, printr-un simț arhitectonic de echilibru, pe care mi-l cred propriu. Metoda are
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
exemple în acest sens, cel al picturii neorealiste americane, ca cea a lui E. Hopper, unde accentuarea trăsăturilor realiste va conferi acestui real un efect imaginar 49. În toate aceste cazuri, jocul metamorfozelor, pe care îl putem repera și în "pointillismul" lui Seurat sau, mai general, în "fovism", trimite la un primitivism, la o întoarcere la arhaismul naturii umane ilustrându-se în multiple moduri în actualitatea socială. Umbra lui Dionysos, în aspectele sale de forfotă și, stricto sensu, de furnicar, proiectându
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o oblitereze. Asupra acestor elemente, dar și asupra celor rezultate din sincretismul est-vest intenționăm să ne concentrăm atenția în paginile care urmează. În ceea ce privește tehnica în sine de realizare a cărții, ea poate fi interpretată ca o tentativă de translare a pointillismului neo-impresionist în sfera literaturii. Precum se știe, metoda, ridiculizată inițial de criticii fin de siècle, este dezvoltată în contrapunctul celei tradiționale, de mixare a pigmenților, și practicată de Georges-Pierre Seurat, de Paul Signac și de Henri-Edmond Cross. Ea se bazează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
idei. Această abordare centrală nu a însemnat pierderea din vedere a trăsăturilor fenomenului sau a principalelor sale idei-forță. Astfel, avertizați fiind că fiecare gânditor postmodern a dezvoltat propriul său postmodernism, sarcina lucrării a fost și aceea de a extinde acest pointillism al concepțiilor într-un cadru mai amplu, care să poată da seama de noile configurații înfăptuite în discurs și societate, dar fără a minimaliza singularitatea cercetărilor. Necesitatea de a clarifica termenul de postmodernism în sine a fost dublată constant de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
this 'shredding' phenomenon has an air of 'singularity'. In an age when most of the theoretical minds rely on architecture or music metaphors so as to catch the literary complexity, E. Lovinescu not only borrows a pictorial technique (i.e., the pointillism) in justifying how narration is being made, but also uses it to defend as art a bare agglomeration of episodes. Is this an explanation good enough for the unfortunate destiny of this prolific literary work? When undoing 'the whats and
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]