289 matches
-
după mărturia împăratului), nu a fost vreodată rănit de săgețile dușmanului. (Viața lui Constantin cel Mare, cartea a 2-a, cap. 7, PSB, vol. 14, Ed. I.B.M. al B.O.R., București 1991) Împăratul Constantin a înțeles rapid marea înșelare a politeismului împământenit de milenii, în care se bălăcea și se cufunda tot mai adânc și Roma păgână, precum și predispunerea înaintașilor săi-cezari, despoți-tirani la ura, prigoana, persecuțiile și uciderea creștinilor, aleșii Împăratului Dumnezeu-Iisus Hristos. Așadar, Constantin a trecut de grabă și necondiționat
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Eusebiu de Cezareea consemnează: Numai acesta dintre împărații traco-romani L-a cinstit pe Dumnezeul, Împăratul tuturor, cu o excesivă evlavie față de El; numai acesta a propăvăduit cu dăruire cuvântul lui Dumnezeu; numai acesta a șters orice fel de urmă de politeism și a izgonit orice fel de idee de idolatrie; numai acesta a fost învrednicit, și când a trăit, dar și după moartea sa de asemenea onoruri, de care nu a avut parte vreun grec sau vreun barbar, dar chiar și
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
religioasă e unica formă și care condamnă celelalte forme. Bunăoară, deși susțin că evreii, creștinii și adepții Islamului au cele trei religii bazate pe cărți de origine divină, aceștia din urmă, sub aspect doctrinar, percep creștinismul ca o formă de politeism. Așa se arată în textul sfânt Islamic (Coranul): în surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual că "este blasfemie curată să pretinzi că Dumnezeu este unul din trei într-o Trinitate". Creștinii nu recunosc, la rândul lor, că textul
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
considerând că aceasta era pervertitoare, neadevărată, și mai ales păgână, ofensatoare la adresa numelui lui Dumnezeu prin idolatria omniprezentă în aspectele cultului. Iudeii păstrători ai legii respingeau orice polemică cu filozofia elină care în opinia lor pleca din start cu premisa politeismului iar disputele teologice pe această temă nu-și aveau rostul nicidecum în discuțiile dintre iudei și reprezentanții celorlalte culte ori culturi, deoarece așa le era impus tuturor de către Sinedriul Iudaic și de marele arhiereu Caiafa precum și de alții mai înainte
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1406708001.html [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
cea a Sfântului Eustatie, singura care s-a păstrat: Mulțumim lui Dumnezeu, puternice împărat, care te întărește în împărăția pământească. Acestuia, Care cu ajutorul tău a distrus înșelătoria demonilor și a readus liniștea între credincioși. Fumul demonilor a încetat, iar nerușinările politeismului idolatru au fost alungate. Întunericul necunoștinței a fost alungat, iar lumea este acum luminată de lumina cunoașterii lui Dumnezeu. Tatăl este slăvit, ne închinăm Fiului, dimpreună cu Acesta și Duhului Sfânt, Treimei celei deoființă, și Dumnezeirii mărturisite în trei ipostasuri
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682867.html [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
să cadă în păgânism, fără a ști exact nici ce a fost înainte și nici ce și-ar dori să fie pentru a se liniști sufletește, construindu-și fară a-și propune sau a-și dori măcar un fel de „politeism” nefolositor. În Aspectele mitului (1963-Mit și realitate), Mircea Eliade atrage atenția asupra faptului că omul modern se consideră, într-un mod nejustificat, produsul Istoriei Universale uitându-și originea, spre deosebire de omul arhaic care își rememorează continuu proveniența în Istoria mitică a
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_toms_cervesy_cronica_penta_alexandru_toma_1357019919.html [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
și numărarea zilelor și a săptămânilor și a lunilor și a anilor. (Hronograf sec. XVII). Paralel cu binecuvântata seminție a lui Sith, Scith, au trăit însă și urmașii lui Cain, care abătându-se de la voința lui Dumnezeu au îmbrățișat ocultismul, politeismul, magia, idolatria, divinația, vrăjitoria, tot felul de tehnici divinatorii. Așadar, doar Teologia - Regina Științelor este cea mai importantă ca revelație, adevăr și cunoaștere absolută dintre toate științele câte au fost, sunt și vor mai fi. Neputând fi demonstrată existența sau
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/Intru_slava_lui_iisus_hristos_gheorghe_constantin_nistoroiu_1359879198.html [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
consens când înfăptuiesc Creația. Din nou, nu e un caz singular. Și alte mituri cosmogonice dezvăluie cum zeii decid să creeze lumea. Iar Elohim, afirmă exegeții, nu e același cu Iahveh. Pentru a fi cât mai limpede, să trecem prin politeismul grec. Aflăm de la Homer cum zei și zeițe se implică în războiul troian. Și mai știm că orice cetate își alegea un zeu protector. Zeii sunt invocați și binevoiesc sau nu să ocrotească un trib, o comunitate, un popor. Iar
Radicalizarea lui Dumnezeu by https://republica.ro/radicalizarea-lui-dumnezeu [Corola-blog/BlogPost/337857_a_339186]
-
lui Marduk (care începând cu epoca regelui Hammurabi, devine zeul suprem al panteonului babilonian). Cu toate criticile care pot fi aduse cărții Geneză, relatarea biblică a contribuit substanțial la progresul umanității, prin evidențierea monoteismului într-o perioadă dominată de un politeism mistic în care omul există doar pentru a-i sluji pe zei. Așadar, evoluționismul teist pare a răspunde cel mai bine nevoilor de împăcare a ideii de Dumnezeu cu știința și evidentele necontestabile. Constantin POPA 7 iulie 2012 --------------------------------------------- Seria „Condiția
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_3_constantin_popa_1341899862.html [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
a infiltrat iudaismul în timpul lui Iisus Hristos. Dar un studiu al perioadei patristice ne dezvăluie faptul că inculturarea evangheliei în lumea antică a greco-romanilor nu era, prin urmare, o sarcină ușoară. Problema nu era doar prin ce mijloace să înlocuiești politeismul cu credința biblică într-un singur Dumnezeu. Ea continuă mult mai adânc, atingând chiar etosul și starea de spirit și chiar punctul de vedere al lumii asupra culturii grecești. După cum reiese din reacția filosofilor greci din primul secol, ca Celsus
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vorbirea_despre_biserica_intre_curs_si_discurs_stelian_gombos_1327501884.html [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
dacă și cu adversarul se poate discuta, se rezolvă în câteva minute. Dacă nu, nu. 4. Habar n-am. Prin oameni. Mă ajută foarte mult oamenii și am noroc de unii minunați în jur. Pierpatrat: Monogamie sau poligamie? Monoteism sau politeism? Dreapta sau stingă? Și, dacă de mîine ai fi bărbat, ai regretă ceva? Și dacă da, în a cita zi te-ai sinucide singură? Răspuns: Monogamie, monoteism, dreapta. Când eram mică, regretam că nu sunt bărbat. Între timp, nu mai
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]
-
și tribală, conform căreia există un Dumnezeu pentru fiecare grup de oameni. Cu alte cuvinte, s-ar contrazice ideea monoteistă pe care se bazează religiile universale, precum creștinismul și islamismul, religii importante, apropiate de oameni, care se opun idolatriei și politeismului. Persecuția creștinilor copți în Egipt nu este mai puțin gravă. Religiile monoteiste care sunt și se declară a fi forțe de promovare a frăției și a păcii s-au născut pe malurile Mediteranei. Cu toate acestea, este remarcabil faptul că
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
opoziție cu opinia mai multor cercetători mai recenți cu metode mai științifice care afirmă că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică. În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității. Toate discuțiile despre pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care îl menționează când vorbește despre geți. Alte surse sunt mai ales
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
lui Ioan înțelege falși învățători (eretici), posedați de duhul lui Antihrist. Adesea Antihrist a fost identificat cu un curent anticreștin explicit. Orice gândire necreștină este privită într-un antagonism natural față de Iisus Hristos. Din antichitatea îndepărtată și până astăzi, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul, s-au dovedit mai mult sau mai puțin ostile creștinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Mică (26 septembrie), este capturat și executat anul următor la Tesalonic. Imperiul Roman este astfel reunificat și supus autorității unui unic împărat, situație politică nemaiîntâlnită din anul 285. Constantin, care se revendica drept alesul pe pământ al divinității unice, abandonează politeismul tetrarhiei în favoarea monoteismului creștin. Principiul adopțiunii viitorilor împărați este înlocuit cu cel al eredității dinastice. Constantin a continuat și a desăvârșit toate reformele inițiate de împăratul Dioclețian. Numărul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze și 4
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
înălțarea la cer și trimiterea Mângâietorului în ziua de Cincizecime). Se caracterizează prin monoteismul său, conform, de altfel, matricei originare ebraice, aceasta deși, fiind, totuși, o altă religie din aceeași matrice, anume islamul, percepe creștinismul ca fiind o formă de politeism (sîrk), iar istoricii religiei situează creștinismul pe o poziție aparte în raport cu religiile monoteiste cu caracter exclusiv (absolut), precum islamul și iudaismul, din cauza noțiunii specific creștine de Treime, adică "trei persoane de-o unică substanță", fapt ce clasează creștinismul în categoria
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
au referit în istorie la evrei, creștini și la ei înșiși ca la ,Oamenii Cărții’’, datorită faptului că cele trei religii se bazează pe anumite cărți de origine divină. Doctrinar, însă, creștinismul este perceput de către islam ca o formă de politeism (asociaționism, "sîrk" - în arabă "politeism"), așa cum este reflectat de chiar textul sfânt islamic (Coranul), în surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual că ""este blasfemie curată să pretinzi că Dumnezeu este unul din trei într-o Trinitate"". Versetul continuă
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
evrei, creștini și la ei înșiși ca la ,Oamenii Cărții’’, datorită faptului că cele trei religii se bazează pe anumite cărți de origine divină. Doctrinar, însă, creștinismul este perceput de către islam ca o formă de politeism (asociaționism, "sîrk" - în arabă "politeism"), așa cum este reflectat de chiar textul sfânt islamic (Coranul), în surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual că ""este blasfemie curată să pretinzi că Dumnezeu este unul din trei într-o Trinitate"". Versetul continuă, spunând că Dumnezeu (Alah) va
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
monoteismelor sunt erori civilizaționale, divagații tragice care nu încetează să ne otrăvească spiritul. Am inventat dumnezei perverși, inspirându-ne fără îndoială din caracterul uman. Din evantaiul oferit lui, Occidentul a ales un monoteism pur și dur, abandonând păgânismul, în timp ce, totuși, politeismul era mult mai convivial; tot atât de himeric, adevărat, însă mult mai puțin funest. [...] O altă viziune despre lume era posibilă chiar și în acele timpuri îndepărtate. Civilizația chineză a știut în mod remarcabil să se ferească de acest teism tragic, în
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
referindu-se la monoteismul exclusiv (precum creștinismul), el explică faptul că problema acestuia este intoleranța, intoleranță care pleacă de la natura distincției absolute între adevăr și fals, între cele două posibilități neexistând, în viziunea adepților monoteismului, grade intermediare. Această caracteristică lipsea politeismului, religie, în mod natural, mai tolerantă și care nu punea accentul pe ideea de "falși zei" sau "false religii". Mai târziu, când gândirea critică s-a impus în Vest, acest fapt a dus la apariția fenomenului numit "religio duplex" (religia
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
impus cu o deosebită cruzime credința sa politeistă, în zeii canaaneni-fenicieni Baal și Iștar, prigonind sângeros pe liderii religioși monoteiști. Criza religioasă astfel declanșată a dus la o stare internă de tensiuni care s-au terminat cu eliminarea provizorie a politeismului din regat. Potrivit arheologului William F. Albright, Ahab a domnit aproximativ 22 de ani, între 869-850 î.Hr., iar potrivit cercetătorilor E. R. Thiele (874-853 î.Hr.) și respectiv, Gershon Galil, (873-852 î.Hr.) Ahab, pomenit în Biblie ca și toate personajele istoriei
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
benefică pe plan economic regatului israelit care a prosperat în timpul domniei sale ca în timpul regelui Solomon. Dominanta regină Izabela, este privită de Vechiul Testament, cu aversiune, ca o personalitate negativă, blestemată, care l-a îndepărtat pe rege de religia iudaică, a reintrodus politeismul, a sacrificat jertfe omenești - chiar și pe propriul său fiu, pe care l-a ars de viu - și a persecutat proorocii iudaici. Numele de „Izevel” este o pronunție se pare posterioară adoptată de tradiția biblică pentru a -i conferi un
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
nimic în lumea spiritului, nu se creează nimic, dar istoria continuă, oamenii beau și petrec ca să uite, iar stăpânii spânzură ca să rămână stăpâni”". Scena văzută de spectatori se referea la India postvedică, în care bătrânul mânios reprezenta lumea veche abandonată (politeismul vedic), iar tânăra cu mâinile legate, Melania, este spiritul care se deșteaptă, dându-și seama că nu a fost niciodată legat, adică înrobit de materie. Spectatorii continuă să-și manifeste supărarea că sunt crezuți a fi ignoranți, iar din spatele scenei
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul iudeo-creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina Treimii care îl consideră pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, văzând în aceasta o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah ("tawhid"). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
Al-Milkan. Acest fapt se înscrie în tiparul semit clasic (de ex., Yahve a avut în mintea evreilor timp de sute de ani și el o consoartă, numită Așera (celebra Astarte biblică), până când într-un final a fost desăvârșită trecerea de la politeism la monoteism, trecând prin monolatrie, așa cum ne atestă arheologia; aceeași situație cu Baal, zeul canaaneean.), al unor zeități masculine asociate unora feminine. În lucrările sale de istoria religiei, Mircea Eliade, ca și alți istorici ai religiei, explică cum faptul că
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]