64 matches
-
pentru a lua grâne. Localitățile dunărene în totalitatea lor au o mare importanță în procurarea de grâu pentru genovezi, cantități mari de cereale de care aceștia aveau nevoie în permanență încărcându-se din porturile maritime și fluviale ale Dobrogei. Cercetând portulanele medievale cu privire la litoralul Mării Negre, Gh.I.Brătianu constată că hărțile lui Angelino Dulcert din Majorca(1339) și a fraților Pizzigani(1367) notează numele Bulgariei la nord de Dunăre incluzând astfel Bulgariei și Bugeacul de mai tarziu, deci și Dobrogea până la Limanul
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_gigi_stanciu_1387648673.html [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Dulcert din Majorca(1339) și a fraților Pizzigani(1367) notează numele Bulgariei la nord de Dunăre incluzând astfel Bulgariei și Bugeacul de mai tarziu, deci și Dobrogea până la Limanul Nistrului. Într-o primă etapă, spune amintitul nostru istoric, studiind aceste portulane, ca și colegul său N.Grămadă, se ajunge la concluzia că acești geografi occidentali au comis o simplă confuzie cum au mai fost în hărțile lor. Dar Brătianu consemnează în continuare că în secolul XIV învățatul arab Abulfeda menționa Akkerman
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_gigi_stanciu_1387648673.html [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
țară bulgarilor și a turcilor’’, iar cronicile și cataloagele de mucenici ale Ordinului Franciscanilor de la începutul secolului XIV arată deasemenea că unul din misionarii acestui ordin, franciscanul Angelo de Spoleto, a fost ucis de bulgari la Maurocastro, numele pe care portulanele vechi îl dau Cetății Albe. Faptul, petrecut în 1314,era însemnat de o ,,relațiune a martirilor și mănăstirilor fraților minorități în Orient’’. Colecția de regulamente și hotărâri maritime denumită Imposicio Officii Găzărie, din 1314 instituindu-se un oficiu special pentru
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_gigi_stanciu_1387648673.html [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
în următorii 200 de ani, ceea ce este straniu, știut fiind faptul că italienii au făcut din Vicina o bază extrem de puternică. Acest aspect este menționat în sute de documente din întreaga Europa, dintre care merită enumerate "Alexiada" Annei Comnena și portulanele italiene și grecești. Mai mult, daca ipoteza Vicina - Păcuiul lui Soare ar fi reală, este de neînțeles de ce navigatorii din "Cizma" au ales să înființeze mai multe baze la Gurile Dunării (Chilia, Cetatea Albă etc.) și una singură, izolată (Pacuiul
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_gigi_stanciu_1387648673.html [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”. Pe hărțile și portulanele epocii putem vedea că Țara Românească se întindea pe actualul Cadrilater până la Caliacra și Balcic, în mare parte pe granițele Țării Românești a Cărvunei lui Balica, Dobrotici (Dobrotița) și Ivanco. Ca urmare, Cadrilaterul nu a fost un moft al lui
ȚARA CĂRVUBNEI (DOBROGEA DE SUD ) UN VOIEVODAT ROMÂNESC CU CAPITALA LA BALCIC ȘI CALIACRA, ÎN SECOLUL AL XIV-LEA, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1478538349.html [Corola-blog/BlogPost/367479_a_368808]
-
pentru a lua grâne. Localitățile dunărene în totalitatea lor au o mare importanță în procurarea de grâu pentru genovezi,cantități mari de cereale de care aceștia aveau nevoie,în permanență încărcându-se din porturile maritime și fluviale ale Dobrogei. Cercetând portulanele medievale cu privire la litoralul Mării Negre, Gh.I.Brătianu constată că hărțile lui Angelino Dulcert din Majorca(1339) și a fraților Pizzigani(1367) notează numele Bulgariei la nord de Dunăre incluzând astfel Bulgariei și Bugeacul de mai tarziu,deci și Dobrogea până la Limanul
DOBROGEA ŞI NEGOŢUL PONTIC MEDITERANEEAN ÎN EVUL MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_si_negotul_pontic_mediteraneean_gigi_stanciu_1357320728.html [Corola-blog/BlogPost/345191_a_346520]
-
Dulcert din Majorca(1339) și a fraților Pizzigani(1367) notează numele Bulgariei la nord de Dunăre incluzând astfel Bulgariei și Bugeacul de mai tarziu,deci și Dobrogea până la Limanul Nistrului.Într-o prima etapă,spune amintitul nostru istoric, studiind aceste portulane, ca și colegul său N.Grămadă, se ajunge la concluzia că acești geografi occidentali au comis o simplă confuzie cum au mai fost în hărțile lor. Dar Brătianu consemnează în continuare că în secolul XIV învățatul arab Abulfeda menționa Akkerman
DOBROGEA ŞI NEGOŢUL PONTIC MEDITERANEEAN ÎN EVUL MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_si_negotul_pontic_mediteraneean_gigi_stanciu_1357320728.html [Corola-blog/BlogPost/345191_a_346520]
-
țară bulgarilor și a turcilor’’, iar cronicile și cataloagele de mucenici ale Ordinului Franciscanilor de la începutul secolului XIV arată deasemenea că unul din misionarii acestui ordin,franciscanul Angelo de Spoleto,a fost ucis de bulgari la Maurocastro,numele pe care portulanele vechi îl dau Cetății Albe.[ 5] Faptul, petrecut în 1314,era însemnat de o ,,relațiune a martirilor și mănăstirilor fraților minorități în Orient’’. Colecția de regulamente și hotărâri maritime denumită Imposicio Officii Găzărie, din 1314 instituindu-se un oficiu special
DOBROGEA ŞI NEGOŢUL PONTIC MEDITERANEEAN ÎN EVUL MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_si_negotul_pontic_mediteraneean_gigi_stanciu_1357320728.html [Corola-blog/BlogPost/345191_a_346520]
-
1467 și 1471, unde Brăila este numită Brilago, apoi hărțile datorate cartografilor din atelierul lui Enrico Martello Germano din 1480-1493, unde orașul Dunărean este numit Brailano. Primele patru decenii din veacul următor nu aduc o creștere spectaculoasă a numărului de portulane, așa cum se va întâmpla după 1550, dar Brăila este întâlnită în continuare la Fr. Rosseli sub numele de Brailano, în vreme ce pe harta lui Andreea Vavassore (cca 1520) numele apare sub forma Brelago. Ultimele izvoare ce scot în evidență arealul brăilean
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de "roșu ca un tăciune", format din latinescul "brasa" ("tăciune/jar") și sufixul "-il" (din "-iculum" ori "-ilium"). Hărți maritime au identificat o insulă numită "Bracile" în largul coastei de vest a Irlandei, în Oceanul Atlantic, începând cu 1325, într-un portulan realizat de Angelino Dulcert. Mai târziu, a apărut ca Insula de Brasil pe harta venețiană a lui Andrea Bianco (1436), atașată de una dintre insulele cele mai mari dintr-un grup de insule din Oceanul Atlantic. Această insulă a fost identificată
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
in 2012 cu un mandat de 4 ani. Este al doilea municipiu al litoralului, fiind situat la 40 km sud de Constanța și la 14 km de granița cu Bulgaria. Localitatea este menționată sub numele de "Pangalla" sau "Pancalia" în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „"Mangalia"” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis ("Callata" în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub "Pangalla" sau "Pancalia"). "Callatis" a fost o colonie a cetății grecești "Heraclea Pontica" (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
numele de Ruso-Vlahia, adică "țara românească dinspre ruși", prin analogie cu Ungro-Vlahia, anume "țara românească dinspre unguri". În Țara Românească, Muntenia mai era numită și Megali-Vlahia, Valachia Maior sau Grosse Valachei, iar Oltenia: Mikri-Vlahia, Valachia Minor sau Kleine Valachei. În portulanele genoveze de la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București, Moldova mai apare și sub numele de Velacia Bogdana, în timp ce Transilvania apare sub numele de Velacia Interiore iar Țara Românească sub numele de Velacia Bassaraba. Există și o opinie
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
în Alexiada Annei Comnea, unde orașul este menționat ca fiind în stăpânirea conducătorilor pecenegi Sestav și Saccea, către sfârșitul secolului al XI-lea.. Prima mențiune cartografică i-ar aparține unui geograf arab - Idrisi și ar fi fost consemnată într-un portulan din anul 1154. Atestarea cartografică în cauză este controversată. În preajma invaziei tătare din secolul al XIII-lea și mai ales după aceasta nordul Dobrogei a evoluat semnificativ, având ca centru Vicina. Un acord încheiat în perioada 1261-1263 între Mihail al
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
latitudinii și a longitudinii, cu ajutorul astrolabului, cunoscut de bizantini și arabi și perfecționat de europeni și al tabelelor de declinație solară. S-au făcut progrese în redarea imaginii geografice a lumii, în ce privește Europa, Orientul Apropiat și Africa de Nord, corect înfățișate în portulanul catalanului Angelino Dulcert în 1339, în atlasul catalan din 1375 sau în harta lui Fra Mauro. Imaginea regiunilor îndepărtate rămânea la fel de deformată. Potrivit hărții din 1474 întocmite de astronomul-geograf florentin Paulo Toscanelli, distanță, în linie directă, de la est spre vest
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
ungurilor, apoi ocupă întreagă Macedonia, dar este ucis în bătălia pentru Salonic. Ulterior în istoria acestui stat, compozanta vlahică dispare treptat în favoarea compozantei bulgare, cu excepția ținuturilor dobrogene, unde va exista un despotat independent româno-bulgaro-grec în anii 1325-1388, care apare în portulanele (hărțile) epocii sub denumiri ca „Terra graecorum, blacorum et bulgarorum”, „Velacia minor” sau „Bulgaria tertia”. Istoriografia bulgară actuală neagă vehement existența însăși a compozantei vlahice a acestui regat pe care îl denumește „Al doilea Stat Bulgar”, iar rarii autori care
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
același an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în orașul Siret (Civitas Sereth). Prima atestare documentara a localității Siret datează din anul 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este dată primei atestări documentare a Șiretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
general și în navigație în special. Cerințele navigatorilor se extind și asupra preciziei hărților. Astfel, hărțile mănăstirești și cele de tip TO nu mai răspund exigențelor vremii. Locul lor este luat treptat de un alt produs cartografic cu adevărat valoros, portulanele. Acestea erau un tip de hărți regionale care permiteau identificarea liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de tip TO nu mai răspund exigențelor vremii. Locul lor este luat treptat de un alt produs cartografic cu adevărat valoros, portulanele. Acestea erau un tip de hărți regionale care permiteau identificarea liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
produs cartografic cu adevărat valoros, portulanele. Acestea erau un tip de hărți regionale care permiteau identificarea liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse. Spre exemplu puteau fi utilizate piei de animale (piele de capră sau piele de vițel). În
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse. Spre exemplu puteau fi utilizate piei de animale (piele de capră sau piele de vițel). În general, construcția unui portulan era făcută pornind de la o linie care unea 16 puncte (cum este cazul hărții pisane) dispuse de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse. Spre exemplu puteau fi utilizate piei de animale (piele de capră sau piele de vițel). În general, construcția unui portulan era făcută pornind de la o linie care unea 16 puncte (cum este cazul hărții pisane) dispuse de regulă pe o circumferință. Cele 16 puncte nodale formau o rețea care delimita 16 zone de vânt (22˚30′). Folosind busola și compasul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
calcularea distanțelor. Rezultatul acestei încercări este o hartă sobră, săracă în pete de culoare dar bogată în puncte și linii, dotată cu o nomenclatură precisă și fără decorațiuni particulare inutile. Un alt rezultat concret foarte evident a reprezentării Pământului pe portulane, este acela că în general față de reprezentările anterioare (spre exemplu hărțile TO), este redusă ca amploare suprafața Mării Mediterane. Spre exemplu, pe reprezentările lui Ptolemeu, aceasta era cu aproximativ 50% mai mare decât pe reprezentările cartografilor arabi. Pe baza portulanelor
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
portulane, este acela că în general față de reprezentările anterioare (spre exemplu hărțile TO), este redusă ca amploare suprafața Mării Mediterane. Spre exemplu, pe reprezentările lui Ptolemeu, aceasta era cu aproximativ 50% mai mare decât pe reprezentările cartografilor arabi. Pe baza portulanelor s-au dezvoltat adevărate școli cartografice cum ar fi cele din sec. al XV-lea și al XVI-lea (școala catalană, școala portugheză, etc.). Pentru a înțelege evoluția științei cartografice în această perioadă, este nevoie să facem un salt în
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]