124 matches
-
citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic, la porțile maiestuoasei și nepieritoarei cetăți: “am în priviri două fântâni săpate/ în firea mea duminică-i mereu/ de-ar fi să port toți norii albi în spate/ tot nu m-aș plânge cuiva că mi-e greu” (Bolnav de
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_un_cuvand_des_eugen_dorcescu_1393686276.html [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
la Boosey & Hawkes, o celebră editură de note muzicale. Cuvintele de prezentare ale fiecărui lied ar fi prea sărace față de ceea ce poate face audiția unei astfel de îngemănări măiastre dintre muzică și poezie. Se poate spune că sunt ultimele licăriri postromantice din muzica unui mare compozitor. A compus liedurile în 1948, un an înainte de a muri (septembrie 1949). Solistă va fi soprana Sorina Silvia Munteanu. Concertul simfonic se va încheia cu simfonia a VII-a a lui Antonin Dvořak. Simfoniile VII
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert by http://uzp.org.ro/filarmonica-banatul-avancronica-de-concert-12/ [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
demitizare și deziluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.” (Ștefania Mincu) „Lirica Aurei Christi s-a format și s-a modelat iute, ferm, cu o îndrăzneală și o gravitate rară a tonului, mai ales în jurul poeziei de meditație postromantică, de la Rilke la Țvetaieva, de la Blaga la Nichita Stănescu. Necăzând pradă ispitelor culturale și mondene post-decembriste, între care așa-zisul post-modernism românesc, ce afișa cu o anume suficiență refuzul valorilor clasice și moderne în favoarea unei lirici descompuse și uneori barbar
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_opera_george_roca_1389586250.html [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
instrument obligat în cele de tutti. O astfel de abordare, firească și convingătoare prin puritatea stilistică barocă, repune în discuție câteva probleme de cutumă a interpretării, între care cea a raportului sonor solo-tutti. Pe noi, auditorii formați de experiența practicii postromantice și moderne în interpretarea muzicii lui Bach și a lui Mozart, ne poate descumpăni sonoritatea mai estompată a instrumentului solist, atitudinea mai discretă, mai puțin sau deloc „de vedetă” a protagonistului. Obișnuiți cu tratarea grandioasă a repertoriului baroc și a
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
numele, violonist, pianist, compozitor, dirijor, profesor în domeniu, un unicat pe plan mondial și care a ridicat componistica românească la gradul cel mai înalt al muzicii universale. În creația sa realizează o sinteză genială, apreciază experții muzicologi. Pornind de la orientarea postromantică (Brahms, Wagner) și de la cuceririle simfonismului francez (Franck, Faure) el ajunge la maturitate la o surprinzătoare originalitate de limbaj, bazată pe valorificarea potențelor expresive ale cântecului românesc. Citând în continuare: două rapsodii române pentru orchestră, trei simfonii, trei suite de
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 by http://confluente.ro/George_enescu_cincizecisiopt_marian_malciu_1379541861.html [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
în lirismul nostru. Un șoc. Mirela-Ioana BORCHIN: Tocmai tema aceasta vă definește ca Poet, vă individualizează. Eugen DORCESCU: Da. Dar eu, ca poet, abia acum îmi adun publicul. Mirela-Ioana BORCHIN: Din punct de vedere semiotic, vă aflați într-o paradigmă postromantică. Toate simbolurile sunt negate, sfărâmate în mii de bucăți și reconfigurate. Poezia nu se oprește la inversarea polilor, ci revalorizează unitatea acestora: „Ce ploaie luminoasă mi-e sângele!” Nu mai e vorba de opoziția feminin-masculin, care e axiologică în simbolismul
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
intrată în atenția mentalului colectiv, mărturisește poetul. Din deschiderea acestui interviu, se face o apreciere generală a operei poetice dorcesciene, ceea ce a determinat, cu siguranță, așezarea lui la începutul sumarului: „Din punct de vedere semiotic, vă aflați într-o paradigmă postromantică. Toate simbolurile sunt negate, sfărâmate în mii de bucăți și reconfigurate. Poezia nu se oprește la inversarea polilor, ci revalorizează unitatea acestora: [...] În poezia Dumneavoastră se amestecă femininul cu masculinul, când, cum. De exemplu: lupul Dumneavoastră e puternic, superior, masculin
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1473250740.html [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
d´Espinosa, Fenyő László, Rolf Herbrechtsmeyer, Andreas Henkel, Valentin Arcu, Dan Grigore, Jandó Jenő, Cvartetul Transilvan, Cvartetul Gaudeamus, Trio Moscova, etc. În anul 2006 obține titlul de Doctor în muzică cu lucrarea Stileme ale creației pianistice la A. Skriabin - de la postromantic la modern. În prezent ocupă funcția de profesor universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Studenții clasei sale de pian sunt distinși cu premii la concursurile de pian din țară și din străinătate, unii dintre ei având deja
Haydn și Mozart cu Orchestra de Cameră Radio la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105853_a_107145]
-
d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945. Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate postromantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții. ""... pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
dacă socotim și modificările agogice) și cincisprezece schimbări dinamice (în total 26 indicații!) în nouă măsuri, ceea ce va deveni un procedeu răspândit către sfârșitul secolului XIX. Mai târziu notația s-a complicat, din nevoia fixării tot mai multor detalii. Compozitorii postromantici și cei impresioniști au ajuns astfel la o aparentă hipertrofie a indicațiilor. Dar acestea sunt adesea justificate. De exemplu la George Enescu, permanentele fluctuații de dinamică și tempo, rubato-ul specific muzicii sale, nu se pot dispensa de notații detaliate
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume. a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
mari, întreaga confuzie pornește așadar de la o substituire (involuntară sau nemărturisită) a criteriilor. Dacă la Platon și Aristotel împărțirea fundamentală avea un statut bine determinat (referindu-se explicit la modul de enunțare al textelor), taxinomiile ulterioare, în special romantice și postromantice, nu mai înfățișează în schimb epicul, liricul și dramaticul ca pe niște simple moduri de enunțare, ci ca pe niște adevărate genuri, a căror definiție, „presupune dinainte și în mod inevitabil un element tematic”176. Genette este de părere că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și propune o interpretare globală a operei eminesciene din perspectiva modernității ei. Istoricește, mult dezbătuta problemă a poziției lui Eminescu în raport cu romantismul sau postromantismul e soluționată de Th. Codreanu printr-un sofism: Eminescu nu e un romantic întârziat, ci un postromantic, dar "unul dintre primii redescoperitori ai romantismului într-o vreme când interesul pentru romantism era în vădită scădere"; stânjenitor este însă faptul că demonstrarea acestui punct de vedere ingenios se bazează pe articolul din Fântâna Blanduziei, plagiat de Eminescu, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care nu e frumosul acela fugitiv, efemer, al modernității. La tine efemeritatea e asociată cu esența, și viceversa; cele două merg mână În mână, sunt interdependente. Cornel Vâlcu: Există ceva care justifică termenul, care nici mie nu-mi place, de postromantic, de care vorbea Marius Jucan. Există un soi de tensiune În text, care e lirică - adică te poți ascunde În text cât vrei după stilul paulinic sau, normal, este postmodernitate, dai impresia că doar refaci un mod al scriiturii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care, împreună cu monografiile unui alt iranist, Duchesne-Guillemin, despre Mallarmé și Valéry, corespund tiparului rar în care istoricii religiilor, depășindu-și propria specialitate, contribuie la înțelegerea producțiilor literare contemporane, nu le va găsi1. Pentru că, deși a scris despre etapa romantică și postromantică a orientalismului european, despre fuziunea dintre anticlericalismul francez și convertirea viziunii ariene în ideologie rasistă, Wikander nu a ajuns să publice nimic. Făcând o asemenea referință, Eliade se raportează mai degrabă la discuții, așa cum un alt celebru pasaj referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii, era cetățean al lumii (Weltbürger). El aparține epocii și unei anumite colectivități mai mult prin determinările contingente ale existenței sale. Din perspectiva particularismului istorist romantic și postromantic, indivizii ne apar, dimpotrivă, drept ramuri ale trunchiurilor care sunt popoarele, națiunile. Accentul cade asupra constatării că modul lor de a gândi și de a simți este înrădăcinat în forme istorice de viață, care vor fi caracterizate drept configurații unice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
neapărat îmbucurătoare, că mesajul luminării, cu deosebire în forma exemplară pe care i-a dat-o Kant, nu a lăsat urme adânci și statornice în cultura, în opinia cultă dominantă și în mentalitatea populară românească. Preferința pentru tradițiile romantice și postromantice în raport cu formele de gândire și expresie ce stau sub semnul luminării și al liberalismului este evidentă în procesul receptării culturii occidentale deja în secolul al XIX-lea. Influența spirituluui romantic se făcea simțită atunci îndeosebi prin preocupările unor mari personalități
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fiindcă mai cred într-un specific românesc, din perspectivă ontologică. Din filosofia postmodernistă, a învățat că nu există arhetipuri, cum se amăgeau Eliade și Jung, nu există Dumnezeu, ci doar simulacre, niște constructe fără Grund inventate de generațiile romantice și postromantice. Omul postmodern trebuie eliberat de ideea Centrului, fiind liber să aleagă, condiția lui cea nouă stând în avantajul nomadismului. Filantropia guvernelor din România (sau de aiurea), grație căreia se acordă tinerilor basarabeni burse, în speranța că vor redeveni români, apare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
istoria acționează asupra noastră mai mult decât ne dăm seama și suntem dispuși să admitem. Omul este alcătuit în mai mare măsură din prejudecățile decât din judecățile sale. în ultimă instanță înțelegerea rămâne în temeiul heideggerian al Ființei. în hermeneutica postromantică a lui Dilthey, a înțelege însemna a cunoaște interioritatea cuiva, dincolo de semnele senzoriale și prin intermediul lor. El credea că, dincolo de orice deosebiri de epocă, cultură, clasă, rasă, este posibil să reconstituim trăirile altora: exegetul nu are decât să-și transpună
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
imaginea eului creator blakean este aceea a unui vates, un termen latin semnificând poet, profet și vizionar 31. Dar vreau să atrag atenția că aceasta descriere, care lectorului îi pare atât de stranie astăzi, este un topos romantic și chiar postromantic, vizibil în opera mai multor scriitori englezi din secolul al XIX-lea. Aceeași definiție se regăsește în Book XII a poemului The Prelude de William Wordsworth. Celebrul lakist nu împărtășește doar ideea lui Blake privitoare la rolul jucat de un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
asupra inspirației nu suscita un interes deosebit în istoria intelectuală occidentală. O contribuție la tema care rămâne demnă de luat în considerare este An Anatomy of Inspiration de Rosamund Harding, o abordare psihologică a doctrinelor prevalente în perioadele romantică și postromantica 74. Fiindcă pozițiile exprimate de Robert Graves și de William Oxley reprezintă doar lamentabile eșecuri teoretice, nu mă voi opri asupra lor nici macar pasager. O ultimă mențiune merită sistematică lui Timothy Clark, care preia și extinde argumentația lui Harding 75
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cântă și deprinderile studiului și cântului solo pot favoriza uneori pedalizări reflexe ce nu sunt presupuse de partitura pentru pianul la patru mâini. Studiul pedalizării are soluții particulare la fiecare cuplu pianistic, în funcție de repertoriu, cu deosebire la cel romantic și postromantic. Pedalizarea trebuie să cuprindă toate procedeele tehnice, asigurând diferitelor stiluri muzicale, pe de o parte, acuratețea, și pe de alta valorificarea întregului potențial al resurselor sonore specifice celor trei pedale: de amplificare, de amortizare și de prelungire, întregind astfel rezultanta
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
secol, cu sori înflorit, / Când viațai un basmu pustiu și urât; Ea un înger ce se roagă - el un demon ce visează; / Ea o inimă de aur - el un suflet apostat (M. Eminescu). Anti teza nu sa devalorizat în literatura postromantică, fiindcă ea co respunde unui tipar de gândire ce operează cu categorii și concepte contrastive: Dar Florica era mai săracă decât dânsul, iar Ana avea locuri și case și vite multe... (L. Rebreanu); Tu veneai de sus, eu veneam de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
simbolismului sau orientat spre alte orizonturi estetice: Tristan Tzara, Tudor Arghezi, Ion Pillat). 3.1.4. Modernismul Denotând, în sens general, tendința de înnoire specifică spiritului uman, conceptul de modernism definește în literatură o mișcare largă care cuprinde toate manifestările postromantice înscrise sub semnul unui „principiu de progres“ (E. Lovinescu). În proza veacului XX, modernismul se manifestă prin: - mutații în sfera problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]