26 matches
-
nemurirea cu fete și feciori. Plămădită doar din dragoste și dor Generoasă, topești cu zâmbetul tristeți Împletești bucuriile, imprevizibilul sonor La jugul născuților, în aurite dimineți. Mâinile tale, cupă fermecata-n destăinuire Sub mângaierea lor orice durere piere Ochii tăi, potopitoare izvoare de iubire Imbrățisarea-ți caldă, adevarată avere! Ești singura ființă și în absență implorată Când “săbii” nevăzute ori văzute m -ating Rază de lumină ce însoțește împărată Și bucuriile extaziante care mă cuprind! Elena Armenescu Referință Bibliografică: Mama / Elena Armenescu
MAMA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Mama_elena_armenescu_1331239993.html [Corola-blog/BlogPost/342147_a_343476]
-
nou, Dor”. Iar dorul este și pecete, și jug, și scăpare, și cântec. Simțământ național. Nobilă tulburare interioară imperceptibilă din exterior. „... S-a dus copilăria. Au venit și pentru mine școlile, serviciul, depărtările. Ori pe unde mă aflam mă ardea potopitor dorul de părinți, de sat”. „Nu mă mai săturam să bat cu pasul hotarul, dealurile ce închid satul ca într-o potcoavă” - recapitulare a „pășitului pe azimuturi”, adică pășitul pe „drumul cel drept”, mai clar: „azimutul tău [de ostaș] se
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
mai mare, Glasul tău sfâșietor E al neamului ce moare Fără tine, domnul lor! De durere și-ndurare Ce n-o cer dușmanilor, Nu-i durere grea mai mare Decât cea de trădător, Tu, mărite crai de frunte Cu glasul potopitor Izbești muntele de munte, Fiu de om îndurător Pe drumeag de tragedie La răscrucea rănilor, Baci de oi în pribegie, În exod cu stâna lor, Nu ai lacrimi câte lacrimi Verși în vers tulburător Și-n românii mei ce sacri
TU, MĂRITE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Tu_marite_romeo_tarhon_1354064639.html [Corola-blog/BlogPost/359258_a_360587]
-
bătrâna și bogata Domnișoară R., care locuia de mai multă vreme singură. Gurile-rele insinuau că practica goetia... Basme! Hoitul său umflat, a fost descoperit de muncitorii de la patiseria din subsolul clădirii, exasperați de mirosul putrid, de nedescris, ce se răspândea potopitor, din apartamentul de lux al septuagenarei. *** Este oficial! Parchetul a dispus începerea urmăririi penale, contra pacientului din rezerva nr.3, exitând probe și indicii temeinice, pentru ca acesta să poată fi acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni concurente, de omor. Dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Răspândirea lor îl asaltează pe toate căile, ziua și noaptea. Biserica, școala și toate instituțiile, puse în slujba ridicării sufletului colectiv, rămân pe planul ultim, fără răsunet, când nu sunt de-a dreptul contaminate de forța irezistibilă a vulgarității acesteia potopitoare. Problema moralității sau a nobleței în artă ne apare, deci, mult mai complexă decât odinioară. Ea privește societatea, ea privește forurile reproducătoare și răspunzătoare de artă, dar mai ales pe creatorii ei. în ordinea naturală a vieții, arta e un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făcuse pe drum cu pielea. Mai degrabă pe mine, În sensul generic de om. Dar iarăși trebuie să mă opresc, căci cum poate bietul om să deregleze În așa un hal clima, o vară fără picătură de apă, versus una potopitoare, cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e acest calcul - Înșeală Însă. Păi câteva grame de praf de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a scăpat dintre unghii, mă consolez: la urma urmei, și acest parazit e Îngăduit de Înțeleapta Natură. De ce? Pentru că, lipsită de parazitismul ciupercii care profită de substanța reducătoare risipită literalmente În sol ca beneficiară a unei energii de-a dreptul potopitoare - Soarele -, planta s’ar autoinhiba curând, à propos de feed back-ul atât de des invocat de amfitrionul nostru. Pentru că animalul, dependent energetic dar și proliferând excesiv - ca orice altă ființă -, trebuie limitat, precum prin toxinele cu care, tenia de pildă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ricardo Giorgio-Pittore din Veneția. Dar ăsta mi-e cel mai drag! strigă deodată pictorul cu ochii măriți de așteptare și întoarce spre mine o pînză cît jumătate din perete. O ofensivă de culori orbitoare, predominînd din nou roșul, un roșu potopitor, fără păsări, fără făpturi, urlă spre mine și îmi amintește de ceva și nu știu ce și din cauza asta sunt mută și în loc să-i spun un cuvînt, încrețesc fruntea și încerc să-mi amintesc despre ce este vorba, căci am impresia deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
țară, că noi nu știu când ajungem la ea, în Franța. De scris, nu i-am mai scris nici eu. Altădată mă învredniceam și mă îndemnam la scris. Dumneavoastră, conule Alecu, sper să fiți bine. E iarnă acum, cade zăpadă potopitoare peste dealuri, văi, acoperișuri și suflete, mai triste, mai vesele mai rar. De traiul zilnic, ce să mai vorbim? Ca la toată lumea, chiar mai rău de acum un an Ce putem face? Muncim fiecare la locul lui, dar banii sunt
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
bilet ar fi depășit astăzi, la actualul curs de schimb, valoarea de un milion de lei. Cynthia Lawrence este o voce de soprană spința cu accente dramatice. Este un timbru consistent și maleabil ce ne amintește de fluxul vocal realmente potopitor, al unei personalități ce aparține trecutului nu foarte îndepărtat al teatrului nostru liric, anume vocea Mariei Volosescu. Cynthia Lawrence dispune de o respirație amplă, de o susținere fermă a frazei muzicale, de filaje vocale prețioase ce atestă nu numai o
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
concertul ce aniversa un secol de la nașterea celui care a fost Constantin Bobescu. ăntreaga manifestare a fost găzduită an Studioul de Concerte al Radiodifuziunii bucureștene, casa de zi cu zi, casa de decenii a maestrului. Imaginea bonomiei comunicative, a generozității potopitoare, am ăntâlnit-o an dăruirea sufletește angajată a muzicienilor Orchestrei Naționale Radio, cea a dirijorului Ilarion Ionescu Galați, ăn cantul sensibil iluminat al tinerilor soliști descendenți ai maestrului, anume micuța pianista Charlotte Coulaud, a unchiului acesteia și nepotul maestrului, captivantul violonist
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
sosesc de la Boston, unul dintre cele mai importante centre universitare de pe continentul nord-american. înainte de începerea concertului se așteaptă în ordine, în șir indian... Este și un public vârstnic, de pensionari, de rentieri, unii dintre aceștia retrăgându-se vara din fața asaltului potopitor al căldurilor californiene. Concertele încep seara târziu și se termină deseori sub clar de lună. Iar acustica, deși este artificial condiționată, rivalizează cu cea naturală. Prin justa direcționare a sunetului, prin percepția potrivită a spațiului muzical, prin claritatea ordonării acestuia
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
adepți ai "noului Dumnezeu", invadează Teba, cetatea oamenilor cu sângele "subțire" și "puterile moleșite". Acestea trebuiau înviorate, împrospătate, aduse la starea de fierbere prin biciuirea instinctelor, ceea ce își propun să facă slujitorii noului cult, din ce în ce mai mulți. "Tulburarea din Teba" crește potopitor, oamenii ațâțați se dedau "desfrânărilor bestiale" cu o frenezie ce nu mai cunoștea "nici rușine, nici vină, nici păcat, nici pângărire". Adepții "noii secte" sunt de toate felurile, recrutându-se și dintre "capetele subțiri, cunoscători plictisiți de toate doctrinele, de
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
sunt date ca să ne chinuim". De unde reiese ca-pa-citatea mentorului de-a se fi implicat în mecanismele sufletești ale discipolului, de a-l fi înzestrat cu "disciplina" a cărei lipsă o resimțea. Petre }uțea era "o namilă de om, cu verb potopitor de gigant", "un geniu verbal, singular în generația lui care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți", care "și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială", înconjurat prin saloane de "doamne admirative - care îl priveau cu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
primei jumătăți a secolului trecut, este artistul unui umanism consecvent, nebiruit de vicisitudinile vremii, de avatarurile timpului. Și nu au fost puține! Este un artist de vocație europeană. Prin spirit, prin credința în valorile umane, prin natura speranței. Oricât de potopitoare, la Enescu viziunea tragică rămâne consolatoare. Ca și la Honneger, ca și la Bartok sau, mai târziu, la Messiaen. A fost expresia însăși a adresării prin muzică. Al unei adresări încărcate de sens. în planul performanței muzicale, prin intermediul viorii, pianului
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
în haine de culoare închisă, sumbră, dar destul de neglijent, fără nici o preocupare deosebită pentru ceea ce considera că e exterior, nedemn de interes pentru atenția lui. Cu un oarecare accent ardelenesc, fiu al unui preot din preajma Sibiului, Emil avea un debit potopitor, uneori exploziv și o expresie pregnantă, fulminantă”, „fața lui Emil Cioran în sala de lectură mă impresiona prin dezgustul care se întipărise pe ea. Privea totul și se privea cu dispreț. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”. Pe
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
Am în vedere numeroasele aranjamente pentru grup coral, admirabil realizate de ansamblul "Sound", pregătit de un profesionist tenace cum este Voicu Popescu. Este un excelent ansamblu de amatori, de iubitori ai muzicii, tineri ce au cuplat literalmente cu râvna constructivă potopitoare pe care o probează, de la un moment la celălalt, Valentin Radu; în cazul său avem de-a face cu un talent, cu un anume tip de muzicalitate ce se exteriorizează cu necesitate, indiferent de genul de muzică abordat, muzica barocă
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
profundă a ei, o țintă obsesivă. Fără să-și disimuleze apetența pentru idee, pentru reflecție în general, aproape fiecare vers are, chiar și scos din poem, o pregnanță expresivă inconfundabilă, legitimând o conlucrare excelentă între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior care vine de dincolo de cuvânt. Impresionează în special ingenuitatea cu care poetul relaționează realul cu ficțiunea, pendulând de la un univers de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da în vileag potopitoarea ipocrizie a unei societăți ajunsă la opulență prin mijloace care nu-l privesc pe străin. Dar nici în Occident, fantasmele lăsate în urmă nu sunt inactive, cel plecat simte urma celor ce și aici îl au în vizor. Și iată
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
o strâmbătură de râs. Însă, pe măsură ce i se destăinuise Alejandrei, cu acele câteva cuvinte cheie, simțea un fel de eliberare și, preț de o clipă, îi trecu prin cap că rictusul de râs se putea preface în sfârșit într-un potopitor hohot de plâns, spasmodic dar blând, prăbușindu-se asupra ei ca și cum în cele din urmă ar fi izbutit să treacă peste prăpastie. Și așa ar fi făcut, așa ar fi vrut să facă, Dumnezeule mare, dar n-a făcut, ci
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
de factură extrem-orientală a poetului Grigurcu, precis situat sub astrele unei fabuloase capacități și multiînzestrat: în Muzeul său afli și pânze în ulei, de considerabile dimensiuni, sculpturi, ulcele, artefacte. Altfel, ca și la hai-ku-uri, o decelabilă mecanică siluiește această imaginație potopitoare la sicitatea disciplinei, la sacrificarea de ramuri ieșitoare din rotunzimea coroanei. De aici fenomenul încatenării ce induce cantos-urilor grigurcuciene o certă unitate, în discontinuitatea obligată a acestui Muzeu. Ai zice să urmezi un singur poem secționat după orele și zilele
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
făcut-o, de exemplu, în timpul expediției argonauților, când a potolit prin (des)cântec furtuna. Într-un epitaf dedicat lui Orfeu (Antipater din Sidon, secolul al II-lea î.e.n.) stă scris : Orfeu [prin farmece]... nu vei mai adormi furtuna, nici grindina potopitoare, Nici viscolul stârnind zăpezi, nici vuietul hainei mări (Antologia palatină, VII, 8 ; cf. 69, p. 8). De asemenea, imnurile orfice au păstrat invocații adresate 1. norilor, pentru a trimite „puzderia de stropi fecunzi” (Imn, XXI) ; 2. mării, pentru a se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
După care, ea, Întrebă: repetăm? Da. Repetăm, răspunse el, apăsat, cu blândețe și cu o profundă hotărâre În glas! Da, reluă el, concluziv: repetăm! Și au repetat. Așa mi se pare, rosti, ea, pe când ieșea din Încăpere, afară, sub soarele potopitor de vară; așa mi se pare că a fost: la fel, ca și atunci, când a fost,pentru prima oară! Nu? Da. Așa mi se pare și mie. Să fie, oare, posibil, mai adăugă, el, ori... Mă Întreb și eu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acelei țări, a gregarilor. Căci, așa le mergea numele, prin lume: bărbații, botezați cu un singur nume: GREGARU; femeile - de asemenea: GREGARA! N-a mai avut cine să-l pună În pământ. Gregarul, a stat, așa, sub soarele, la propriu, potopitor și, topitor, totodată, până ce a rămas, din el, ca un fel de mumie, mult de tot micșorată, și, și mai mult uscată, Încât, căpătase forma unei nemaivăzute pe lume broaște țestoase. Soarele o cocea, o cocea. Nici n-ai fi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vreun echipaj de miliție, apărea din spate, luau curbele și supravegheau îndeaproape banda Ierbii Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea. Și, într-o plimbare per pedes prin primăvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primăverii, să se spele și dânsul de lipiciul scârbos al deghizamentului. Și pentru a se culca mai din timp, a doua zi având planificată declanșarea una dintre celebrele și inopinatele sale vizite de lucru, metodă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]