73 matches
-
galaxiilor spirală Cuptoare neutrinice lumina își frământă Leviathan neantul cu armura sa de zală În viduri lente, aripa-i o lance își avântă În umbra sferelor rarefiate și latente Stihiile se contopesc în versuri retrograde Leviathan adâncul cu priviri opalescente Precesia secundelor în văluri grele cade În perihelii se transcriu elipse orbitale Planete azurii, uraniene echinocții Leviathan zenithul din hyperspații abisale Aruncă evantaie de lumină în himera nopții Quasară stea sorbind lumina-n grele cupe Văpăi căzute-n colapsul uitărilor lethale
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Leviathan_2_mihai_condur_1331501245.html [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Punctele de intersecție ale eclipticii (traiectoria mișcării aparente a Soarelui pe sfera cerească) cu ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocțiale. Punctele echinocțiale își schimbă poziția pe ecliptică din cauza fenomenului de precesie. Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de
ECHINOCTIU DE TOAMNA 2014: Momentul în care ziua este egală cu noaptea by http://uzp.org.ro/echinoctiu-de-toamna-2014-momentul-in-care-ziua-este-egala-cu-noaptea/ [Corola-blog/BlogPost/92681_a_93973]
-
sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Punctele de intersecție ale eclipticii (traiectoria mișcării aparente a Soarelui pe sfera cerească) cu ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocțiale. Punctele echinocțiale își schimbă poziția pe ecliptică din cauza fenomenului de precesie. Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de
ECHINOCTIU DE TOAMNA 2014: Momentul în care ziua este egală cu noaptea by http://uzp.org.ro/echinoctiu-de-toamna-2014-momentul-in-care-ziua-este-egala-cu-noaptea/ [Corola-blog/BlogPost/92681_a_93973]
-
puternic decât piatra, acesta fiind unul dintre motivele pentru care piramida s-a pastrat până în zilele noastre. Dimensiunea bazei indică o măsură a timpului, anul, care are 365 de zile și 1/4, calcul rezultat din suma diagonalelor ce reflectă precesia echinocțiilor. Mai mult, dublul perimetrului bazei (55.000 m2) dă valoarea unui minut de grad pe meridianul ecuator, iar înălțimea piramidei înmulțită cu un miliard aproximează distanța medie de la Pământ la Soare. Fundația Marii Piramide este pe bile fiind capabilă
TABLETA DE WEEKEND (100+6): ÎNCEPUTUL ÎNCEPUTULUI ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1426317770.html [Corola-blog/BlogPost/377829_a_379158]
-
zgomot" (sensibilitate) al magnetometrului în mișcare mai mic (mai bun) de 20 pT (rms)/rădăcină pătrată din Hz la o frecvență de 1 Hz și special concepute pentru reducerea zgomotului în mișcare; 2. care utilizează "tehnologia" de pompaj optic sau precesie nucleară (proton/Overhauser) cu un nivel de zgomot (sensibilitate) mai mic (mai bun) de 20 pT (rms)/rădăcină pătrată Hz; 3. care utilizează "tehnologia" poartă de flux cu un "nivel de zgomot" (sensibilitate) mai mic (mai bun) de 10 pT
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
ordinul "n" cu coeficienți constanți la rezolvarea a "n" ecuații diferențiale simultane. A avut o contribuție importantă în trigonometria sferică și în teoria probabilităților. D'Alembert a studiat „"problema celor trei corpuri"” și a echinocțiilor, într-un memoriu referitor la "precesia echinocțiilor", publicat în 1749. Acest fenomen astronomic, a cărui perioadă este de aproximativ 26000 de ani (mai exact 25765 de ani), fusese observat și descris de către marele astronom al antichității Hiparh, dar o explicație științifică nu fusese încă găsită. Newton
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
gradiometre magnetice intrinseci" și sisteme de compensare, precum și componente special concepute pentru acestea, după cum urmează: Notă: 6A006 nu supune controlului instrumentele special concepute pentru executarea măsurărilor biomagnetice în scopul diagnosticării medicale. a. "Magnetometre" folosind "tehnologia" "superconductoare", de pompaj optic sau precesie nucleară (proton/Overhauser) sau "tehnologia" poartă de flux triaxiala având un "nivel de zgomot" (sensibilitate) mai mic (mai bună) de 0,05 nT rms/rădăcina pătrată din Hz; b. "Magnetometre" cu bobine de inducție având un "nivel de zgomot" (sensibilitate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
fonetice și nu a unei scrieri ideografice cum sunt cele vechi egiptene sau chinezești. Fără o piatră de la Rosetta proto-Ioniană, rămânând deocamdată hapax legomena, discul din Phaistos are doar coroborări externe pur conjuncturale. Acestea sunt însă remarcabile: Perioadele constante ale precesiei echinocțiale fac ca anumite configurații ale constelațiilor cerului boreal să fie atât riguros posibile, cât și caracteristice doar anumitor epoci. Într-o astfel de epocă, înainte de 2500 î. Hr., doar în intervalul de latitudini nordice corespunzător Cicladelor, și doar în jurul piticei
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
a demonstrat conservarea "parității G" (care, de exemplu, interzice tranziții dintr-o stare cu număr impar de pioni într-o stare cu număr par de pioni, sau invers). Împreună cu V. Bargmann și V. Telegdi a formulat ecuația Bargmann-Michel-Telegdi care descrie precesia spinului în câmp magnetic. Împreună cu L.A. Rădicați a dezvoltat teoria geometrica a octetului ȘU(3). Încă din 1953 introdusese o descriere a tranzițiilor de faza că fenomene de rupere a simetriei; a aplicat acest concept la o clasă largă de
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
a genera câmpuri plate pentru "Camera planetară și de câmp larg 1". Există o așa-numită zonă de vizualizare continuă, în unghi de aproximativ 90° cu planul orbitei lui Hubble, în care țintele sunt neeclipsate perioade lungi de timp. Datorită precesiei orbitei, poziția zonei se deplasează de-a lungul unei perioade de opt săptămâni. Datorită faptului că nimbul Pământului este mereu la aproximativ 30° de regiunile din zona de vizualizare continuă, strălucirea Pământului poate fi ridicată perioade lungi și în zona
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
axa transversală a avionului și axa cadrului după axa longitudinală a avionului. Dacă avionul execută un viraj cu o anumită viteză de girație, axa cadrului este supusă unui moment proporțional cu acea viteză de girație. Giroscopul execută o mișcare de precesie în sens invers, cu un unghi proporțional cu valoarea momentului. Mișcarea de precesie va fi transmisă printr-o transmisie inversoare acului indicator, care se va deplasa mai mult sau mai puțin, în funcție de viteza de girație. Precesia va dura până când momentul
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
avionul execută un viraj cu o anumită viteză de girație, axa cadrului este supusă unui moment proporțional cu acea viteză de girație. Giroscopul execută o mișcare de precesie în sens invers, cu un unghi proporțional cu valoarea momentului. Mișcarea de precesie va fi transmisă printr-o transmisie inversoare acului indicator, care se va deplasa mai mult sau mai puțin, în funcție de viteza de girație. Precesia va dura până când momentul giroscopic va fi egalat de momentul dezvoltat de două arcuri fixate de cadru
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
execută o mișcare de precesie în sens invers, cu un unghi proporțional cu valoarea momentului. Mișcarea de precesie va fi transmisă printr-o transmisie inversoare acului indicator, care se va deplasa mai mult sau mai puțin, în funcție de viteza de girație. Precesia va dura până când momentul giroscopic va fi egalat de momentul dezvoltat de două arcuri fixate de cadru. Mișcarea rotorului giroscopului este întreținută cu un motor electric. Indicatorul de viraj are de obicei marcat pe el un reper pentru "viteza de
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
a modelelor big bang. De-a lungul acestei perioade, relativitatea generală a rămas oarecum o curiozitate printre teoriile fizicii. Au existat dovezi că era preferabilă în raport cu descrierea anterioară a gravitației, cea datorată lui Newton: Einstein însuși arătase în 1915 că precesia periheliului planetei Mercur, inexplicabilă până la acea dată prin considerente de mecanică newtoniană, poate fi explicată prin noua sa teorie O expediție din 1919, condusă de Eddington, care avea scopul de a face măsurători de mare precizie asupra paralaxei stelelor îndepărtate
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ar fi fuziunea a două găuri negre, metodele numerice reprezintă singura modalitate de a construi modele potrivite. Relativitatea generală diferă de mecanica clasică prin mai multe predicții privind corpurile aflate pe orbite din jurul altor corpuri. Ea prezice o rotație generală (precesie) a orbitelor planetare, precum și degenerarea orbitelor, cauzată de emisia de unde gravitaționale și de efecte legate de relativitatea direcției. În relativitatea generală, apsidele oricărei orbite (punctul în care obiectul se apropie cel mai mult de centrul de masă al sistemului) suferă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
orbitelor planetare, precum și degenerarea orbitelor, cauzată de emisia de unde gravitaționale și de efecte legate de relativitatea direcției. În relativitatea generală, apsidele oricărei orbite (punctul în care obiectul se apropie cel mai mult de centrul de masă al sistemului) suferă o precesie—orbita nu este o elipsă, ci ceva asemănător cu o elipsă ce se rotește în jurul unui focar, având ca rezultat o curbă asemănătoare cu roza polară. Einstein a obținut pentru prima oară acest rezultat folosind o metrică aproximativă ce reprezintă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
calculat și pe baza metricii Schwarzschild exacte (care descrie spațiu-timpul din jurul unei mase sferice) sau formalismul postnewtonian, mai general. Din cauza influenței gravitației asupra geometriei spațiului și din cauza contribuției energiei proprii la gravitația unui corp (codificată în neliniaritatea ecuațiilor lui Einstein). Precesia relativistă a fost observată la toate planetele ce permit măsurători precise ale ei (Mercur, Venus și Pământ), dar și în sistemele binare de pulsari, unde măsura ei este cu cinci ordine de mărime mai mare. Conform relativității generale, un sistem
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
au primit în 1993 Premiul Nobel pentru Fizică. De atunci, au fost descoperiți și alți pulsari binari, în particular pulsarul dublu PSR J0737-3039, în care ambele stele sunt pulsari. Unele efecte relativiste sunt legate direct de relativitatea direcției. Unul este precesia geodetică: direcția axei unui giroscop în cădere liberă în spațiu-timp curb se modifică atunci când este comparată, de exemplu, cu direcția luminii provenite de la stele îndepărtate—chiar dacă un astfel de giroscop are proprietatea de a-și conserva direcția axei de rotație
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
astfel de giroscop are proprietatea de a-și conserva direcția axei de rotație. Pentru sistemul Lună-Pământ, acest efect a fost măsurat cu ajutorul laserilor. Mai recent, a fost măsurat pentru mase de test aflate pe satelitul Gravity Probe B la o precesie mai bună de 1 procent. În apropierea unei mase în rotație, apar așa-numitele efecte gravitomagnetice. Un observator aflat la distanță va observa că obiectele mai apropiate de masă sunt antrenate în mișcarea de rotație. Acest efect este mai pronunțat
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
reclasificare lor ca fiind asteroizi. Prin 1846, discrepanțe în orbita lui Uranus au determinat pe mulți astronomi să suspecteze prezența unei planete mari în „apropiere”. Calculele lui Urbain Le Verrier în cele din urmă au condus la descoperirea lui Neptun. Precesia excesivă a periheliului de pe orbita lui Mercur l-a condus pe Le Verrier la ideea existenței planetei intra-Mercuriene, Vulcan în 1859, însă ulterior aceasta s-a dovedit a fi concluzie irelevantă. Deși este discutabilă perioada când sistemul solar a fost
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
unui disc de acumulare cauzat de transferul masei dintre cele două componente ale sistemului ar fi putut da naștere unor jeturi polare, care ar fi interacționat cu materialul ejectat anterior. Cu timpul, direcția jeturilor polare ar fi putut varia, datorită precesiei. În afara porțiunii interne luminoase a nebuloasei, există o serie de inele concentrice, despre care se crede că ar fi fost ejectate înainte de formarea nebuloasei planetare, în timpul în care steaua se afla în ramura asimptotică a gigantelor din diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au fost făcute observațiile inițiale. Pe baza acestor informații s-a determinat ca acele contelații au fost observate la anul
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
în 1400 d.Ch. în latină. Scrierile sale au rămas până în secolul al XVII-lea opera fundamentală a astronomiei europene. De asemenea, Hiparh a inventat scara magnitudinilor (a alcătuit un catalog de 1052 de stele clasate după strălucirea lor), a descoperit precesia echinocțiilor, a dat lunației (intervalul după care se repetă fazale lunii) o valoare medie (prezintă o eroare de mai puțin de o secundă față de valoarea exactă) și a determinat anul sideral și anul solar cu o diferență de numai 50
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
Crabului ca fiind un remanent al supernovei din 1054, căreia i-a identificat părțile optice și radio. A descoperit și 10 asteroizi, printre care 944 Hidalgo și 1566 Icarus, un asteroid cu orbită foarte excentrică punând în evidență fenomenul de precesie a periastrului, prezis de relativitatea generală, precum și asteroidul din familia Amor, 1036 Ganymed. Recompense Eponime
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
pierderea de energie termică din centrul Pământului, perturbații ale altor corpuri din Sistemul Solar și de biochimia de la suprafața Pământului. Teoria lui Milankovitch prezice că planeta va continua să se supună unor cicluri de glaciațiune din cauza excentricității, înclinării axiale și precesiei orbitei Pământului. Oamenii joacă acum un rol-cheie în biosferă, cu o populație mare care domină multe dintre ecosistemele Pământului. Acest lucru a dus la o extincție pe scară largă, încă în curs de desfășurare, a altor specii, fenomen cunoscut sub
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]