14 matches
-
să continue războiul mare și cel mic în forme ceva mai blânde, însă cu aceeași hotărâre în privirea fondului. Îmi pare foarte rău că papa crede cumcă prin lupte și amenințări va câștiga mai mult de la noi decât prin o prietinoasă cedare, precum ne pare rău că un prelat atât de amabil ca Iacobini are cauze de-a fi rău dispus asupră-ne, dar în privirea egalității concesiunilor, în privirea procedării pari passu, non possumus de stat al nostru e tot
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu Valeria. Una e la școală. Cealaltă încă nu (6 ani). Cea mărișoară mai bine îmbrăcată; a doua mai sărăcuț. Dorința lor e să se facă sanitare ori aviatoare, căci "va fi război", din pricina Americanilor și Nemților. Foarte drăgălașe și prietinoase. Oferă flori. Am să vă aduc și eu bomboane. Ba, zice cea mare: mai bine niște cărți cu povești. Cea mai mică: Un abecedar. Un grup de băieți, care sunt mai rezervați, mai timizi. Se pregătesc și ei de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
săi ca și al filologului Sismariov de la Leningrad, este că limba română e una cu a moldovenilor. Deci operile din literatura română ar urma să fie numai transcrise cu litere rusești pentru moldoveni din Republica Socialistă Moldovenească. Convorbirea a fost prietinoasă și interesantă. Vinogradov e o personalitate cu deosebire simpatică. Am hotărât plecarea în țară sâmbătă, 19 dec. Institutul lingvistic al Academiei de Științe URSS Bolxcohska 14 Volhonca. [NOTE DESPRE DICȚIONARUL ORTOGRAFIC 1953]* Dicționarul. La îndreptarul ortografic să se aibă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o noapte a stat Vodă Cuza în Dorohoi, în care timp avui ocaziune să-l văd de aproape de mai multe ori și să apreciez distinsele sale calități. Pe cât era de rece în recepțiunile oficiale, pe atâta era de afabil și prietinos în audiențile particulare. Avea simțimente democratice și nu prea iubea așa-numita elită socială, care a doua zi după urcarea lui pe scaun începu a-i pune bețe în roate și a-i întinde felurite curse, pentru că în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
parte, pe care noi nu le-am auzit, apoi dânsa clătină din cap în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne veni chef de vorbă. Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel de anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege, nu ne lăsam mai prejos, îi țineam isonul cu alte anecdote și mai și. În răstimpul acesta trăgeam mereu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
calcat al hotar pe pământul patriei și am văzut de departe vârfurile Carpaților, am simțit că mi se strânge inima în piept. Desigur, munții noștri nu se pot asămana cu Alpii, însă pentru mine unul ei sunt mai dulci, mai prietinoși, mai primavaratici; sunt plini de taine, plini de legende, plini de doine. Ei îmi povestesc multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aristocrați ai județului nostru și, după datina veche, făceau vizite de Paști. Doamna Lazu, gătită ca de sărbători, avea o rochie de matasă a cărei foșnet îmi gâdila auzul și a cărei colori vii îmi luau ochii. Frumoasă, veselă și prietinoasă cum era, dânsa imediat mă smulse din mijlocul războiului ce organizasem între nemți și ruși și mă sărută din toată inima de mai multe ori. Ei bine. acest incident m-a impresionat așa de tare, că după ce soții Lazu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era mai alb, creții de pe frunte și brazdele din față mai adânce, iată toată schimbarea ce-o băgai de seamă la el. Om bun de suflet așa cum apare în proza La curtea cuconului Vasile Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, dar avea o înțelepciune și o isteție firească (s.n.) care prețuiau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
era șrubuită de podelele unui ietac mic se adunase, din moși-strămoși, fără avariție, dar cu economic, mulți ochi de vulpe și mulți bani albi, încît rafturile ei n-ar fi fost pentru nimenea indiferente. Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, pe vremea aceea nici nu se cerea multe, dar avea o-nțelepciune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noi permisiunea de-a reproduce impresiunile foilor germane, ba le dăm o importanță chiar mai mică de cum l[e] dădea "Romînul" citațiunilor din acea broșură. Noi nu comentăm; tale - quale, cu istoria cam naivă despre rechizitele de la Creditul funciar, așa prietinoase și cam nătânge cum sunt, le redăm și noi cititorilor noștri. "Romînul" face mai mult; el dezminte foile germane prin citate autentice ale ministrului nostru de esterne, care fără îndoială sfărâmă în mod victorios aserțiunile foilor germane. Noul nostru ministru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multe; frunzele, în țintirim, se scuturau din copacii rari pe morminte; iarba era arsă de cele dintăi brume ale toamnei. Ațe de painjen se aninau de crucile sărace, de copacii mâhniți, și sclipeau ca niște fire de argint în soarele prietinos. Amurguri de purpură înflăcărau rămășița de frunze de prin copaci; vânturile duioase ale toamnei treceau printre mormintele tăcute și frunzele galbene foșneau. Iar străinul se odihnea sub glii. Târziu și-a adus aminte părintele Ștefan că mormântul străinului a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic aicea de mult... Aicea m-au găsit și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și cu ochii îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]