78 matches
-
un site”, „un soft”) sau de articol hotărât (unele scrise fără cratimă, altele, deocamdată, cu: „mailul”, „site-ul”, „softul”, dar curând va dispărea, la toate, linioara, iar grafia englezească se va romaniza: „sait”, „saitul”). Or, existența în paralel a articulărilor proclitică și enclitică este alt lucru care diferențiază româna de celelalte limbi romanice; în plus, o deosebește și față de latină - limbă fără articol. Mai mult, encliza și procliza neprivind numai articularea - toată flexiunea morfologică prin clitice se realizează -, sunt întărite și
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Romgleza_niciodata.html [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
-
în idiomul spoitorilor din limba turcă, în care este întrebuințat doar în legătură cu cuvinte adoptate din arabă. Originea lui este într-o metodă arabă de a forma adverb compus folosind prepoziția bi- “cu” și un substantiv hotărât (ce are articolul definit proclitic al-). După vocala i din prepoziție a cade, articolul se reduce prin afereză la ’l- și construcția contrasă bi-l- se atașează fără spațiu substantivului. Dacă în arabă consoana -l este înlocuită în pronunție de consoana coronală inițială a substantivului ce
PREFIXUL ADVERBIAL ‘BIL-’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1471449859.html [Corola-blog/BlogPost/372633_a_373962]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul pronumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170885_a_172214]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitică și enclitică a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv,, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
poate fi folosit în același timp cu un substantiv. În gramaticile limbii franceze sunt luate în seamă trei articole: hotărât, nehotărât și partitiv. Cele două din urmă se înlocuiesc în unele cazuri cu prepoziția "de". În franceză, articolele hotărâte sunt proclitice. Există trei forme: "le", "la" și "leș", primele două putând fi elidate, deci luând formă "l’". Exemple: le garçon" „băiatul”, la fille" „față”, l’homme" „bărbatul”, l’épouse" „soția”, leș garçons" „băieții”, leș filles" „fetele”, leș hommes" „bărbații”, leș épouses
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
lux de amănunte. La capitolul 9 vorbește despre folosirea greșită a unor nume de botez feminine - la G.D. - Cristinei, nu lui Cristina; Iuliei nu lui Iulia, Georgetei, Leanei... Lui este art. purtător de sinergie a competenței Domniei Sale, o voce hot. proclitic pentru masculin: lui Bogdan, lui Mihai. Pot plină de experiență și echilibru al mesajului științifico primi articol hotărât proclitic și substantivele feminine didactic. terminate în consoane sau împrumutate din alte limbi: lui Totodată lucrarea încorporează în fiecare enunț, Carmen, lui
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
nu lui Cristina; Iuliei nu lui Iulia, Georgetei, Leanei... Lui este art. purtător de sinergie a competenței Domniei Sale, o voce hot. proclitic pentru masculin: lui Bogdan, lui Mihai. Pot plină de experiență și echilibru al mesajului științifico primi articol hotărât proclitic și substantivele feminine didactic. terminate în consoane sau împrumutate din alte limbi: lui Totodată lucrarea încorporează în fiecare enunț, Carmen, lui Jeni, lui Cami. învățătură, o anume putere persuasivă la nivelul Cum vorbim, cum scriem este o carte bună de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește aproape în întregime flexiunea celorlalte părți de vorbire. Se folosesc multe prepoziții și se pune adjectivul după substantiv. Spre deosebire de română, în spaniolă atât articolele hotărâte cât și cele nehotărâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbările sunt comune. Astfel ca majoritatea limbilor romanice, în spaniolă se poate pierde pronumele personal, când nu este necesar din punct de vedere al contextului. Flexiunea verbelor în spaniolă este una dintre cele
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
se pierde: În propozițiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de no): Atunci cand verbul la imperativ este însoțit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziție enclitica: În propoziții negative pronumele personal neaccentuat este proclitic: Conjunctivul poate fi folosit în propoziții independente și în propoziții subordonate. a) în propoziții independente care conțin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez, acaso...) folosirea conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoială se
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
ele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte. ele atașate la începutul cuvintelor se numesc proclitice, iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoțit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc. Un cuvânt însoțit de un
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt formele nearticulate ale pronumelor personale: "le-am citit", "prinde-o", etc. Exemple în alte limbi: La o parte din limbile romanice (înclusiv limba română) și în câteva limbi slave se constată
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
enklinein" (a se sprijini de ceva), din "en-" (pe, în) și "klinein" (a se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique" → limba română: "enclitic" Latina modernă: "procliticus", format pe modelul lui "encliticus" din latina târzie. → limba franceză: "proclitique" → limba română: "proclitic" Limba greacă: "klitikos" (sprijinit) → Latina modernă: "cliticus" → limba franceză: "clitique" → limba română: "clitic"
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are accent descendent. Exemple: Printre conjuncții sunt și unele care nu se pot accentua, "a" „iar”, "da" „că, să” și "i" „și”, dar și acestea se accentueză înaintea unei pauze: "životinje
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ați aflat că voi fi în Zagreb?”, "Nikada nisam znao gdje sam" „Niciodată n-am știut unde sunt”. Când sunt mai multe enclitice diferite care se succed, ordinea lor este: Când sunt asociate două pronume personale neaccentuate, inclusiv cel reflexiv: Procliticele se plasează în felul următor: Iată câteva construcții diferite de cele din română ale unor propoziții subordonate. Propoziția circumstanțială de scop poate fi construită în mai multe feluri: Propoziția circumstanțială consecutivă poate avea predicatul la indicativ prezent ("Škola je tako
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
topică se observă în sintagma cu substantiv articulat nehotărât folosit cu "alt, -ă": "altă ună bisearică" „o altă biserică”. Articolul hotărât este în general enclitic, dar nu totdeauna. La genitiv-dativ feminin singular, unele substantive pot primi articolul hotărât enclitic sau proclitic: ali feată" sau "a featiljei. La altele articolul este numai proclitic. Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele proprii de persoană, atât feminine, cât și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui Griva”. Altă
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
alt, -ă": "altă ună bisearică" „o altă biserică”. Articolul hotărât este în general enclitic, dar nu totdeauna. La genitiv-dativ feminin singular, unele substantive pot primi articolul hotărât enclitic sau proclitic: ali feată" sau "a featiljei. La altele articolul este numai proclitic. Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele proprii de persoană, atât feminine, cât și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui Griva”. Altă particularitate este antepunerea complementului direct exprimat prin pronumele personal de formă
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
al/a/ai/ale femeilor”). O silaba lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul trece pe proclitic: Morfologia limbii sârbe se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul trece pe proclitic: Morfologia limbii sârbe se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al tipologiei morfologice, sârbă este o limbă flexionara, că limba română, dar în grad mai mare decât aceasta, adică cazurile substantivelor, adjectivelor
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva directă Completiva directă care constituie o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
în interiorul [[verb]]ului: "šariba" (a bea) - "šuriba" (a fost băut). [[Substantiv]]ele din araba literară au Construcția genitivală se folosește pentru a determina un substantiv printr-o relație genitivală: "baytu-l-ğăr" „casa vecinului" ("bayt" „casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-/, din care atât /a/ cât și /l/ pot fi asimilate de sunetele din apropiere. Substantivele nedeterminate sunt marcate în general prin sufixul /-n/, care se numește "tanwīn": nominativ: "walad" (un copil); acuzativ: "walad" (pe un copil); genitiv: "walad" (unui
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]